Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializare: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Influența mass-mediei
asupra comportamentului elevului.
Studiu Socio-Educațional.

Profesor coordonator: Studentă:

Prof. univ. dr. Toader PĂLĂȘAN Georgiana-Nicoleta MARIN

Brașov
2017-2018
 Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Psihologie si Științele Educației
Specializare: Pedagogia Învățământului Primar si Preșcolar

Influența mass-mediei
asupra comportamentului elevului.
Studiu Socio-Educațional.
Cuprins:
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 1
CAPITOLUL I. EDUCAȚIA INFORMALĂ ȘI MASS-MEDIA ................................................................................. 3
1.1 Definirea educației informale ............................................................................................................. 3
1.2 Definirea mass-mediei ........................................................................................................................ 4
CAPITOLUL II. SISTEMUL MASS-MEDIEI ........................................................................................................ 6
2.1 Influența mass-mediei asupra copiilor ................................................................................................ 6
2.2 Rolul și funcțiile mass-mediei ............................................................................................................11
2.3 Mass-media ca factor educativ .........................................................................................................13
CAPITOLUL III. CERCETARE PRIVIND INFLUENȚA MASS-MEDIEI ASUPRA COMPORTAMENTULUI
ELEVULUI. ....................................................................................................................................................15
3.1 Argumentarea cercetării. Metoda de cercetare ..............................................................................15
3.1.1 Obiectivele cercetării .................................................................................................................16
3.1.2 Formularea ipotezelor ................................................................................................................16
3.1.3 Colectivitatea cercetată .............................................................................................................17
3.2 Metode și instrumente de cercetare ................................................................................................18
3.2.1 Interpretarea datelor din chestionarele adresate copiilor ........................................................19
3.2.1.1 Concluzii chestionar copii ........................................................................................................26
3.2.2 Interpretarea datelor din chestionarele adresate părinților .....................................................27
3.2.2.1 Concluzii chestionar părinți .....................................................................................................33
3.3 Cercetare prin metoda interviului .....................................................................................................34
3.3.1 Studiu de caz I: ...........................................................................................................................35
3.3.2 Studiul de caz II...........................................................................................................................38
IV.CONCLUZII: ..............................................................................................................................................41
Bibliografie: .................................................................................................................................................43
ANEXA 1.......................................................................................................................................................44
 INTRODUCERE
„Televizorul devine aproape unicul interlocutor și
educator al copilului. Interesul copilului pentru
„cutia vorbitoare” este explicabil. [...]
Acesta acționează hipnotic asupra psihicului.
Drept rezultat, micul omuleț intră în transă
și percepe fără critică tot ceea
ce curge din ecran.”
Doctor Dmitri Avdeev

Mass-media este sursa unor fenomene sociale, a unor comportamente şi moduri de a

gândi de o amploare şi importanţă deosebită. În ziua de azi nu ne mai putem imagina viața fără
televizor, computer, radio și alte surse mass-media. Indiferent de motivul pentru care accesăm
aceste surse – relaxare, informare, divertisment etc – trebuie să recunoaștem că s-a creat o anume
dependență. Astfel, societăţi întregi depind de mass-media pentru a stăpâni, înţelege şi judeca
lumea înconjurătoare.
Deţinând monopolul asupra „accesului la lume”, mass -media oferă oanumită
versiune asupra realului. Noile tehnologii ne supun permanent uni flux de informații difuzate
de mass-media, nelăsându-ne timp de reflexie, de verificare, de analiză critică a versiunilor
oferite. Astfel, pe lângă beneficiile de netăgăduit – acces rapid la surse de informare, conectare la
societate, educație și cultură – trebuie să devenim conștienți de aspecte mai puțin fericite, precum:
manipularea, limitarea la un anumit punct de vedere, marketingul agresiv, expunerea la scene de
violență explicită etc.
Mass-media este în fapt o adevărată industrie, care se interpune între individ și realitate,
creează opinii, atitudini și comportamente, educă, dar în același timp influențează și limitează
realitatea.
Reflectând asupra acestor aspecte am ales tema proiectului, atât din prespectiva unui, sper,
viitor cadru didactic, dar și ca mamă a doi copii. M-am întrebat în ce fel influențează masa-media,
în principal televizorul și computerul, comportamentul copiilor. Care este granița dintre aspectele
pozitive și cele negative? Ce beneficii aduce mass-media în educația unui copil și care sunt
riscurile, dacă acestea există?
Am încercat să aflu de la elevii clasei a III-a de la Școala Generală Nr. 5 din Brașov cum
se raportează la aceste tehnologii și cât de mult le influențează comportamentul.

1
 Apoi mi-am pus întrebarea firească, din perspectiva părinților: cât de mult conștientizează
și sunt interesați de modul în care influențează mass-media comportamentul propriilor copii?
În continuare, am realizat un studiu pentru care am folosit ca metodă de cercetare:
chestionarul și interviul. Scopul cercetării a fost de a surprinde cât mai fidel opiniile, atitudinile
și gradul de conștientizare al elevilor și părinților în ceea ce privește influența mass-mediei.

În finalul lucrării am încercat ca pe baza datelor extrase să formulez concluziile

cercetării, care s-au dovedit optimiste. Astfel, am constatat că în majoritate părinții au cunoștință
de riscurile la care sunt supuși copiii prin utilizarea nesupravegheată sau nerațională a
internetului și a televizorului, în principal. De asemenea, aceștia menționează și aspectele
pozitive în condițiile utilizării cu discernământ a acestor mijloace de informare în masă. În ceea
ce privește copiii, rezultatele cercetării au confirmat faptul că mass-media le influențează
comportamentul și atitudinile, conturându-le modele, atât sub aspect pozitiv cât și negativ, cu
care aceștia se identifică în viața reală.

Educația copiilor, în familie sau la școală, trebuie să aibă în vedere cultivarea unor valori
autentice, dezvoltarea unor deprinderi sănătoase în formarea preferințelor consumatorului de
mass-media.

2
 CAPITOLUL I. EDUCAȚIA INFORMALĂ ȘI MASS-MEDIA
1.1 Definirea educației informale

Definiția educației informale este dată de Asociația Profesorilor din România ca fiind
educația realizată spontan. Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educație
informală provine din limba latină ˶informis/informalis˵ fiind preluat cu sensul de spontan,
neașteptat.1
˵Educația informală este procesul real de învățare de-a lungul vieții, în cadrul căreia
fiecare individ își formează atitudini, își interiorizează sau clarifică anumite valori, dobândește
deprinderi și cunoștințe din experiența cotidiană, valorificând influențele și resursele educative
din mediu în care trăiește - de la familie la vecini, de la locul de muncă sau de joacă, de la
piață/magazin, de la bibliotecă sau din mass-media˶2 (Costea Octavia, 2009)
Educația informală este considerată ca fiind educație întâmplătoare care include
totalitatea influențelor neintenționate, prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe, abilități
și aptitudini din experiențele sale zilnice.
Acest tip de educație nu se realizează conform unor obiective pedagogice, însă are un rol
important prin influențele, atât pozitive, cât și negative, ce le imprimă asupra fiecărui individ.
Încă din prima copilărie suntem supuși educație informale. Când copiii mici învață să
vorbească, deprind acest lucru prin ascultare și imitare. Părinții corectează spontan greșelile de
pronunție ale acestora, de multe ori silabisind fără intenție și încurajând vorbirea corectă.
Familia reprezintă principalul factor de formare a unei persoane. Acesta are menirea de
a-l introduce pe copil în valorile grupului de referință, dar și de formarea primelor conduite sau
de interiorizare a unor stări de spirit elementar. Familia constituie mediul cel mai natural cu
putință și care există o influență imensă, de multe ori implicit, ascuns, indirect. Copii vor face
sau vor crede precum părinții, imitând comportamentul acestora.

1 http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-informala.html
2 Educația nonformală și informală. Realități și perspective în școala românească. Editura Didactică și
Pedagogică R.A, anul 2009, autori: Costea Octavia, Cerkez Matei, Sarivan Ligia, pagina 10.
3
 ˶Educația informală reprezintă ansamblul influențelor pedagogice exercitate spontan și
continuu asupra personalității umane de la nivelul familiei, localității, cartierului, grupurilor
sociale, mediul social, al comunității, a mass mediei˵3
Vorbim de cei ”șapte de ani de acasă” ca fiind perioada în care copiii își însușesc
comportamentul și valorile părinților, aceștia fiind reale exemple pentru cei mici. Familia
constituie mediul cel mai natural de manifestare a educației informale prin influența pe care o
exercită asupra membrilor ei. Valorile împărtățite în mediul familial stau la temelia viitorului
adult și îi definesc personalitatea. Acest proces se realizează în mod indirect de cele mai multe
ori, de aceea este important ca familia să completeze educația informală cu metode de formare.
Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, apariția internetului oamenii sunt ”bombardați” cu
tot felul de informații. Dacă unui adult îi este oarecum posibil să facă o selecție a acestora, pentru
copii lucrurile sunt mai complicate. Aici intervine rolul familiei, al pedagogului și chiar al
societății de a proteja copilul de capcana mass-mediei și de a valoriza educația informală.
Un alt factor este biserica care prin intermediul preotului instaurează o perioadă densă în
transmiterea stimulilor religioși. Biserica poate exercita nu numai o educație religioasă, ci și
socială, civică, estetică, morală.
Casele de cultură, muzeele, case memoriale pot devenii medii prielnice de transmitere a
valorilor și de formare.

1.2 Definirea mass-mediei

Mass-media, termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice

moderne de informare și influențare a opiniei publice cuprizând radioul, televiziunea, presa,
internetul etc., mijloace de comunicare în presă.˶4 (dex online, 2017)
Sistemul mass-media asigură circulația informațiilor, opiniilor și atitudinilor considerate a
avea semnificație socială, reprezintă o adevărată legătură informațională între diverse părți și
segmente sociale.
Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste
mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizorul, radio, rețele de
calculator). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informației. Această
dezvoltare este rezultatul dorinței oamenilor de a fi informați. Cele mai răspândite mijloace de
informare sunt presa scrisă, televiziunea și radioul, internetul.

3 Curs de pedagogie, coordonatori Cerghit Ioan, Vlasceanu Lazăr.

4 https://dexonline.ro/definitie/mass-media
4
 Mass-media poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat. În acest caz este vorba
de televiziune. Pe scurt mass-media poate avea un impact negativ asupra individului, acest lucru
depizând de alegera lui. Cu cât un individ deține mai mult control asupra informației primită de
el, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.
În primul rând, tineretul face tot ceea ce vede sau aude la televizor, în reclame, știri de pe
internet și în diverse locuri. S-a ajuns în timpul în care tineretul se ghidează mai mult după aceste
îndrumari decât după niste sfaturi date de prieteni sau familie.
În al doilea rând internetul a devenit cel mai important în viețile tinerilor, viețile au
început să dispară și se trăiește doar virtual.
Din punct de vedere al informării tinerilor mass-media trebuie sa conțină aspecte de ordin
cultural, moral, științific. Așadar consider că mass-media nu face altceva decât sa promoveze
non-valori.
În concluzie activitatea mass-media trebuie să reflecteze asupra promovării și furnizării
de informații cu caracter licențios.

5
 CAPITOLUL II. SISTEMUL MASS-MEDIEI
2.1 Influența mass-mediei asupra copiilor

În societatea contemporană mass-media face parte, încă de la naştere, fie că vrem sau nu,
din mediul natural de dezvoltare al fiinţei umane. Acestea exercită, uneori involuntar, o influenţă
semnificativă asupra capacităţii de cunoaştere ce defineşte personalitatea copilului, a
adolescentului şi, mai târziu, a adultului
Omul civilizaţiei moderne este prins într-un cerc vicios: el simte nevoia
compensatorie a îndepărtării de realitate şi de uitare a problemelor cu care este confruntat în
viaţa cotidiană, iar mass-media îi întreţin această nevoie de compensare, de iluzie şi ficţiune.
Mass-media exercită o atracţie deosebită, în special asupra copiilor şi tinerilor, oferindu-
le experienţa pe care nu au dobândit-o în mod direct dar, mai ales, determinând interese
individuale şi de grup, consolidând baza motivaţională care stă la originea opţiunilor, dezvoltând
şi întărind atitudini şi comportamente.
„Asupra copiilor se exercită variate categorii de acţiuni şi influenţe. În afara celor
provenite din mediul şcolar (educaţia formală), organizate şi coordonate conform unor principii
pedagogice, asupra lor se exercită şi alte categorii de influenţe, datorate intervenţiei unor factori
sociali, care pot să-şi asume şi o funcţie educativă (educaţia neformală sau informală).”5 (Ion
Albulescu, 2003)
„Educarea tinerei generaţii nu este o sarcină exclusivă a şcolii. Dezvoltarea personalităţii
copilului este un obiectiv la realizarea căruia contribuie întregul sistem social, prin intermediul
mai multor factori implicaţi. Şcoala, familia, grupurile de apartenenţă, mass-media, alte instituţii
ce îşi asumă astfel de atribuţii influenţează atât eforturile de instruire ale copiilor, cât şi practicile
lor de loisir. Acţionând convergent, ca un tot unitar, aceşti factori pot configura un sistem de
educaţie eficace.”6 (Ion Albulescu, 2003)
Coordonarea şi integrarea celor trei forme ale educaţiei (formală, neformală şi informală
– care se completează şi se potenţează reciproc) asigură o dezvoltare coerentă a întregului proces
de formare şi dezvoltare a personalităţii individului; astfel, un parteneriat al şcolii cu ceilalţi
factori educativi devine necesar. Aportul mass-media este semnificativ în acest sens, fiind sursa
celor mai ample şi mai bine receptate mesaje informale.

5 Ion Albulescu, Educația și mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p.14

6 Ion Albulescu, Educația și mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p.14
6
 „În termenul educativ înglobăm, aşadar, toate activităţile vieţii sociale care sunt sau pot fi
purtătoare de educaţie şi reamintim că aparatul educaţional nu deţine monopolul educaţiei, iar
acest lucru este atât de adevărat încât adesea se merge până acolo că se spune, astăzi, că educaţia
copiilor – inclusiv acea parte limitată a sa, care este instrucţia – se face, în cea mai mare parte, în
afara şcolii.”7
„Educaţia prin mass-media se alătură căilor tradiţionale de modelare a personalităţii
umane, oferind noi posibilităţi de formare şi dezvoltare. Datorită expansiunii pe care au
cunoscut-o în ultimul timp, pătrunderii lor în toate mediile socio-culturale, precum şi
numeroaselor funcţii îndeplinite, aceste mijloace de comunicare de masă au devenit un important
factor de educaţie în societatea contemporană.”8
Mass-media poate completa cu succes metodele educaţionale atât în afara şcolii cât şi în
cadrul ei; astfel, pot servi ca suporturi tehnice în predare şi învăţare sau doar ca simple mijloace
de informare, putând fi utilizate pentru: pregătirea şi specializarea cadrelor didactice, alfabetizare
şi educaţie elementară, educarea adulţilor, lărgirea sferei de acţiune a şcolii, promovarea
acţiunilor de dezvoltare a comunităţilor în rândul tinerilor etc.
Mass-media poate reprezenta instrumente utile pentru indivizi în realizarea educaţiei
permanente având capacitatea de a sprijini semnificativ îmbogăţirea sistemului de cunoaştere,
contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendinţele manifeste în societate. Importanţa crescândă
a mass-media în realizarea educaţiei, datorită funcţiei educative pe care o îndeplinesc, trebuie
pusă pe seama capacităţii acestora de a transmite rapid şi continuu un volum mare de informaţii
către un public numeros şi eterogen, de a modela concepţii, opinii, atitudini şi comportamente.
Despre puterea mass-media de a modela comportamente, atitudini, opinii şi concepţii,
într-un mod pozitiv voi vorbi în continuarea acestui articol, prezentând aceste situaţii atât din
punctul de vedere al unor teoreticieni, susţinându-l cu studii realizate în acest scop, cât şi de o
parte practică realizată personal ce vine a susţine ipoteza prezentată în cadrul acestui articol şi
anume că massmedia influenţează puternic copiii, eu, axându-mă pe influenţa pozitivă.
Numeroase cercetări realizate în ultimele decenii au arătat că mass-media cuprind în raza
lor de influenţă, cu precădere, populaţia tânără, ce preferă aceste surse de informare şi
divertisment în defavoarea celor clasice.
„Conţinuturile mesajelor difuzate de mass-media influenţează nu doar modul de a gândi
şi de a simţi al copiilor şi adolescenţilor, ci şi modul lor de a se purta, de a acţiona. Ideile,

7 Cucu, George, Educaţia şi mass-media, Educaţia Licorna, Bucureşti, 2000

8 Cucu, George, Educaţia şi mass-media, Educaţia Licorna, Bucureşti, 2000
7
sentimentele, şi atitudinile formate sub impactul mesajelor audio-vizuale se exteriorizează
întruchipându-se în gesturi şi acte de comportament. Impresiile şi atitudinile formate în urma
receptării acestor mesaje le determină conduita, le influenţează în diferite feluri comportamentul.
Ele pot genera manifestări pozitive sau negative, idealuri şi virtuţi elevate sau, dimpotrivă, pot
submina fundamentele morale ale vieţii.”9
„La vârsta preadolescenţei şi a adolescenţei, atunci când încep să se formeze idealurile
morale şi de viaţă, elevii caută contactul cu mass-media şi din nevoia de a se forma ca oameni.
De multe ori, în imaginea unor personaje care evoluează pe ecran, ei văd adevărate modele,
adevărate simboluri de viaţă şi de conduită care întruchipează la modul cel mai activ calităţi
deosebite de inteligenţă, trăsături de voinţă şi de caracter, de competenţă profesională pe care
tind cu ardoare să şi le apropie.”10
Se ştie că, într-o mare măsură, copiii imită personaje întâlnite la televizor, în reviste sau
în alte surse media, iar acestea nu au întotdeauna calităţi pozitive; astfel, se poate ajunge chiar la
imitaţia unor comportamente indezirabile (violenţă, ură etc.).
Dacă vorbim despre funcţia educativă a mass mediei, aceasta se realizează cu
preponderenţă în şcoală, și prea puțin în afara ei. Putem aprecia că acest lucru se petrece datorită
faptului că televiziunile urmăresc în principal să facă rating prin emisiuni de show și
divertisment; internetul este accesat de copii atunci când au de efectuat o temă de la școală și în
general pentru relaxare; publicaţiile din domeniul științific sau cultural ce prezintă diferite
„curiozităţi” pentru copii fiind aproape singurele care mai au căutare.
Copilul caută în permanență să descopere noi emisfere, să intre în lumea celor mari.
Pentru copiii de vârstă școlară Cea mai mare tendință pentru un copil școlar este calculatorul,
internetul deoarece acolo găsește răspunsuri la orice întrebare, vede lucruri noi și se informează.
De cele mai mai multe ori calculatorul nu aduce numai lucruri bune, el dacă este utilizat
necorespunzător poate dăuna prin accesarea de sit-uri nepotrivite și greu de înțeles pentru copii.
Calculatorul și internetul devin astfel principala preocupare a copilului înlocuind jocul cu
prietenii sau cititul unei cărți.
Televizorul are și el defectele lui care îi afecteaza pe copii. Emisiunile, filmele și chiar și
desenele animate cuprind scene violente care instigă la violență expicând cu lux de amănunt cum
se face o crimă, cum se realizează un jaf/furt sau alte lucruri pe care copilul nu este pregătit să le
asimileze și nu conștientizează dacă acel lucru făcut este bine sau rău.

9 Cucu, George, Educaţia şi mass-media, Educaţia Licorna, Bucureşti, 2000

10 Ion Albulescu, Educația și mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
8
 Radioul este recunoscut de copii doar pentru a asculta muzică. În ziua de azi, copilul nu îi
vede altă utilizare și îl folosesc tot mai puțin deoarece acesta este înlocuit cu muzica de pe
internet., care oferă posibilitatea de a alege ce ascultă și chiar să iși personalizeze lista melodiilor
preferate.
Presa scrisă indiferent de forma ei, aduce mii de informații din diferite domenii, dar
copilul este interesat in mare masură de acele publicații în care apar știri despre vedete, cântăreți,
personaje ale vieții mondene.
Revistele pentru copii nu sunt diversificate, acestea reprezintă un mare interes pentru
citirea lor deoarece pun în evidență personajele cele mai mediatizate din desene animate sau
personaje din filme și muzica adresate copiilor.
mass-media nu se substituie școlii, iar infuența sa este complexă, reprezentând un
element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător. Aportul educativ al mass mediei
se realizează prin transmiterea de informații, atitudini, modele comportamentale, având astfel, un
mod deosebit în construirea codului socio-cultural.
Imapactul deosebit al mass mediei este dat de modul plăcut, accesibil și captivant în care
sunt oferite informațiile. Ambianța în care cresc și se dezvoltă copiii oferă o mare variabilitate de
stimuli, generează noi experiențe și noi modalități de cunoaștere și relaxare. Pentru cea mai mare
parte a copiilor vizionarea programelor de televiziune ocupă din păcate cea mai mare parte a
timpului liber.
mass-media este făcută răspunzătoare și pentru accentuarea violenței și a brutalității la
copii. Desenele animate, filmele, serialele, pun accent pe acțiune, violență, agresivitate, bătaie,
crimă, furt. Acete lucruri pot fi regasite și în emisiunile de știri ale posturilor de televiziune.
Prin mass-media, prin prezentarea vieţii şi performanţelor vedetelor, a reuşitelor
neobişnuite ale starurilor, a izbucnirilor de violenţă, a celor mai seducătoare forme de viaţă, a
noutăţilor impresionante, a ceea ce iese din consumul cotidian al omului obişnuit, publicul
larg are ocazia de a trăi simbolic ceea ce-i este refuzat în viaţa de zi cu zi.
Prin mass-media, omul dobândeşte posibilitatea de a proiecta în afara lui tot ceea ce nu
poate realiza în şi prin el. Nevoia de senzaţional a dus la cultivarea, uneori exagerată, în mass-
media a senzaţionalului.
Identificarea cu personajele prelungeşte şi împlineşte proiectarea telespectatorului, care
se eliberează de frustrări şi refulări fixându-le pe eroii şi personajele imaginare din lumea
mediatică. Prin identificare, se reuşeşte cu ajutorul mass mediei, al publicităţii, difuzarea
publică şi impunerea unor modele culturale de modă, de decorare a casei, de consum, etc..
9
 Dintr-un anumit punct de vedere, mass-media devine o industrie de vândul iluzii. Astfel,
copiii introvertiţi, care se simt relativ izolaţi de colegi, exprimă un interes mai mare pentru
povestiri imaginare încărcate de aventuri, violenţe şi manifestări de evadare, decât copiii
extravertiţi. Cei introvertiţi dau povestirilor imaginare alte interpretări decât colegii lor mai bine
integraţi şi mai bine acceptaţi de grupul din care fac parte; introvertiţii sunt mai marcaţi de
programele ce conţin violenţă, declarând că acestea le dau „frisoane”, îi urmăresc şi în somn.
În schimb, copiii extravertiţi asociază aceste programe cu jocurile lor obişnuite în care intervin
ciocniri, loviri, îmbrânceli.
De-a lungul istoriei televiziunii, au existat o serie de încercări prin care să se cenzureze
programele de televiziune ce conţin prea multă violenţă, existând legi în acest sens. Astfel, ca
rezultat al unui raport redactat de Institutul Naţional de Sănătate Mentală din SUA, în anul 1982,
prin care seprezentau efectele negative ale expunerii la programe TV ce conţin violenţă asupra
comportamentului copiilor şi adolescenţilor, Asociaţia de Psihologie a lansat o rezoluţie în
1985, prin care informa oamenii de televiziune și publicul cu privire la potenţiale pericole pe
care le prezintă programele de televiziune cu conţinut violent.
În acest raport sunt prezentate trei efecte majore ale expunerii la violenţa din televiziune:
 copiii ce urmăresc programe de televiziune cu conţinut violent pot deveni mai puţin
sensibili la durere şi la suferinţă decât ceilalţi copii;
 aceşti copii pot deveni mai temători față de lumea în care trăiesc, încolţindu-le un
sentiment de frică mai accentuat;
 această categorie de copii este mai predispusă la comportamente agresive decât acei copii
care nu urmăresc astfel de programe de televiziune.
Copiii care se uită un timp îndelungat la televizor devin mai puţin sensibili la scenele ce
conţin violenţă, decât acei copii ce vizionează programele de televiziune un timp mai scurt. Cu
alte cuvinte, copiii devin mai puţin deranjaţi de violenţă şi par să o accepte într-o măsură din ce
în ce mai mare.
Studiile au relevat că acele persoane ce urmăresc programe TV ce conţin acte de violenţă
sunt dispuşi într-o mai mică măsură să intervină sau să cheme ajutor atunci când sunt martori la
acte de vandalism sau la bătăi de stradă.
Deseori, copiii se comportă diferit după ce vizionează programe ce conţin acte de
violenţă. Într-un studiu efetuat la Universitatea de Stat din Pensilvania, s-a făcut un experiment
prin care aproximativ 100 de copiii preşcolari au fost observaţi înainte şi după ce au vizionat
diferite programe TV. Unii au urmărit seriale de desene animate ce conţineau acte de violenţă
10
şi agresiune, iar alţii au privit spectacole ce nu conţineau nici un fel de violenţă.
Cercetătorii au remarcat diferenţe pregnante între copiii care s-au uitat la programe cu
conţinut violent şi cei care au urmărit spectacole în care nu existau acte violente. După ce
urmăresc desenele animate în care violenţa ocupă primul loc, copiii sunt predispuşi într-o
măsură mai mare să-şi lovească colegii de şcoală, să se certe, să nu respecte regulamentele, să
nu ducă la bun sfârşit o sarcină.
Într-un simpozion desfășurat în anii ′70 în America, au luat în discuție faptul că obișnuința de
a citi a fost înlocuită cu vizionarea TV. Tot mai mulți copii, chiar dacă sunt inteligenți sau provin
din familii cultivate, nu reușesc să-și însușească mecanismul lecturii, să înțeleagă ceea ce citesc.
Doi cercetători de la Universitatea Leyden din Olanda au efectuate studii pentru a demonstra că
vizionarea TV are un efect negativ , mai cu seamă pentru spectatorii „ înrăiți”, pentru copii cu o
stare materială bună și pentru copii inteligenți. Principalele mecanisme prin care televiziunea a
afectat lectura :
 „televiziunea anulează satisfacția pe care o producea lectura, înlocuind-o cu plăcerea
facilă a micului ecran, și astfel, inhibă dezvoltarea abilităților necesare citirii;
 vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură, ceea ce-l va face pe
copil să găsească cititul ca fiind prea dificil;
 dependența de televizor micșorează timpul pe care copii sunt dispuși să-l petreacă spre a
găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve și, îngreunează sau descurajează
desfășurarea unei activități precum cititul; această activitate necesită răgaz pentru
reflecție, răbdare și tenacitate în decodarea semnificațiilor”11

2.2 Rolul și funcțiile mass-mediei

Prin intermediul mass-mediei sunt transmise pe plan intern și mondial doferite mesaje
informaționale cu caracter reactiv-distractiv și anume: econimice, culturale, juridice, religioase,
științifice etc..
Receptarea mesajelor transmise se împart în trei căi principale și anume: audio de către
ascultător, video de către vizualizator și prin scris de către cititor.
Televiziunea satisface următoarele nevoi: divertisment, informare, utilitate socială, motiv
pentru a petrece timpul împreună, subiect comunpentru conversație; pentru copii nevoia de
informație și cea de evadare în imaginar au o pondere aproximativ egală.
mass-media îndeplinește următoarele funcții:

11 Jane M. Healy , Endangered Minds , Touchstone , New York , 1990

11
 a. Funcția de informare. mass-media reprezintă, în societatea modernă, una din cele mai
importante surse de informații. Prin spectrul larg de probleme și emisiuni, indivizi
aparținând unor categorii sociale diferite reușesc să-și asigure informarea generală,
înțelegerea realității înconjurătoare și orientarea socio-profesională.
b. Funcția de transmitere culturală constă în transcrierea valorilor și normelor sociale de la
grupurile socile către indivizi, de la o generație la alta, ceea ce are drept consecință
creșterea coeziunii sociale, întărirea integrării sociale a indivizilor, reducerea armoiei.
c. Funcția de divertisment care răspunde dorinței de relaxare a omului stresat de stările
profesionale, dar și setei de evadare într-un univers imaginar. Această fucție a mass-
mediei a devenit din ce în ce mai importantă, pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce
mai des în fața televizorului timpul destinat relaxării, recreării și distracției.
d. Funcția educațională, care nu se substituie școlii și învățământului, ci se alătură acestora.
Prin varietatea și bogăția informațiilor, prin specificul și forța de pătrundere a mijloacelor
de transmiter, mass-media are o puternică forță de modelare a personalități, contribuind
la instruirea și educarea maselor de toate vârstele și profesiile.
Alături de școală și de alte instituții implicate, mass-media ocupă un rol important în
sistemul factorilor educativi, adăugând noi dimensiuni eforturilor generale de formare și
dezvoltare a personalității umane.
„Produsele mass-media ce sunt distribuite ca bunuri de consum au un caracter complex: au un
autor cunoscut sau sunt anonime, sunt destinate consumului individual sau colectiv, sunt
perisabile sau au o durată mai mare de consum, sunt autonome sau sunt accesibile prin
intermediul unor aparate speciale; în oricare dintre aceste ipostaze, produsele mass-media sunt
purtătoarele unor mesaje.”12
Mesajele mass-media pot fi de diferite tipuri:
 Mesaje de informare: informațiile pot fi prezentate ca date neprelucrate(statistici,
rezultatele sportive), date prelucrate în forma unor genuri jurnalistice.
 Mesaje cu conținut de divertisment: media le transmite prin filme artistice, seriale,
muzică, umor, talk-show-uri, jocuri.
 Mesaje cu conținut educațional, transmise prin: filme documentare, emisiuni de inițiere
muzicală, emisiuni de inițiere in utilizarea tehnologiei noi apărute.

12 Ioan Buteanu et alii, Competența în mass-media, Editura Humanitas, București, 2004, p.54
12
  Mesaje publicitare ca îndeamnă publicul la acțiune, subordonează elementele de
informare și divertisment prezente în mesaj.
Mesajele mass-media trebuie să corespundă omului obișnuit și să permită accesul simplu și
rapid la conținutul promovat. Mesajele sunt perisabile cu atât mai mult cu cât publicul se
caracterizează prin mobilitate, fiind într-o permanenta cautare de emisiuni interesante și
atractive.

2.3 Mass-media ca factor educativ

Educația se referă la un ansamblu de masuri aplicate în vederea formării și dezvoltării

însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor, tineretului sau ale oamenilor, ale societății.
Ambianța socio-culturală poate influența formarea și dezvoltarea personalității umane
fără educatori sau intenții educaționale explicite, printr-o mare varietate de actiuni deliberate sau
nu, explicite sau implicite, sistematice sau nesistematice, extizând sfera de cuprindre a educației,
așa cum scrie Dumitru Salade ca, „suma influențelor pe care le-a suferit si le poate asimila
omul”13 (Dumitru Salade, 1995). Astfel, „ea înglobează toate acțiunile și influențele socio-
culturale, de natura formală, nonformală sau informală, care conduc în vod voluntar sau spontam
la modelarea naturii umane. Nivelul de dezvoltare atins de o persoană este un rezultat atât al
influențelor intenționate, cât și al influențelor neintenționate, extrem de diverse și de
complexe.”14 (Ion Albulescu, 2003)
Dinamismul vieții sociale face ca la structura trasăsăturilorde personalitate ale copiilor și
tinerilor să contribuie o multitudine de factori cu influențe specifice: familia, școala,
organizațiile, mediul socio-cultural, mass-media care se constituie în fcatori educogeni. Din acest
considerent, deși rolul școlii este foarte important, ar fi nerealist să considerăm că acțiunile
educative se desfășoară exclusiv în legătura cu relația profesor-elev.
Un sistem de învățământ pentru a fi eficient, este obligatoriu să fie luată în calcul
influența întregului câmp educațional, a componentelor sale și a modului în care aceasta
interacționează cu școala, miza fiind un rol formativ important pe care îl au numeroși factori
asupra personalității subiectului, cu precădere a copilului.
În acest context, este legitimă afirmația lui Stanciu Stoian: „Legat într-un fel sau altul de
societatea în care trăiește, omul se formează după chipul și asemănarea acestuia. Și cum
personalitatea fiecărui individ (și personalitatea umană în general) nu reprezintă alta decât un

13 Dumitru Salade, Educație și personalitate, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1995, p. 8

14 Ion Albulescu, Educația și mass-media/comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2003, p.8
13
sistem de relații sociale concretizate prin trăirea omului într-o anumită societate concretă, într-un
sistem cultural anumit, fiecare cultură generează un tip de personalitate anumit.”15 (Stoian, 1971)
Importanța mass-media, ca factor care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât și a
adulților, este unanim recunoscută. În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit spunea: „...mass-
media formează al patrulea mediu constant de viață a copilului, alături de cel familial, de cel
școlar și de anturajul obișnuit de relații.”16 (Cerghit, 1972)
Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element
fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător.
Impactul deosebit al mass-media este dat de modul plăcut, accesibil, chiar și captivant, în
care sunt oferite informațiile. În acest context, explicabilă puternica atracție resimțită față
acestea, atracție care uneori, mai ales la tineri, se poate manifersta creând forme extreme de
obișnuință, chiar de dependență. Ambianța în care cresc copiii oferă o mare varietate de stimuli,
generează noi experiențe și noi modalități de cunoaștere, culturalizare și relaxare.
Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca și pentru mulți adulți, vizionarea programelor de
televiziune, urmărirea emisiunilor radiofonice sau citirea presei scrise ocupă cea mai mare parte
a timpului liber. Ca urmare, se produc modificări importante la nivelul personalității acestora,
prin generare de opinii, atitudini, comportamente noi. Prin prezența activă în viața comunității,
sistemul mass-media a devenit un actor activ, afectând funcționarea celorlalte sisteme ale
societății, inclusiv al celui educațional.
Funcția educativă a mijloacelor de cominicare în masă nu determină înlocuirea activității
de învățare desfășurată în cadrul instituționalizat al școlii. Se poate afirma, însă, că mass-media a
început să controleze din ce în ce mai mult spațiu educației extrașcolare.
O educație modernă, adaptată relației sociale, nu face abstracție de noile caracteristici ale
vieții socio-culturale. Mediul în care crește și se formează copilul este, într-o mare măsură,
determinată de influențele pe care le exercită mass-media.
Așa cum scria Ion Albulescu, „Informațiile și experiențele accesibile datorită mijloacelor
de comunicare în masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care
școala și le propune. Acționând convergent școala și mass-media se constituie într-un sistem de
educație cuprinzător si eficace, apt să satisfacă înaltele exigențe formative pe care societatea
contemporana le impune membrilor săi.”17 (Ion Albulescu, 2003)

15 Stanciu Stoian, Educație și societate, editura Politică, București, 1971, p.132

16 Ioan Cerghit, Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972,
p.39
17 Ion Albulescu, Educația și mass-media/comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2003, p.23
14
CAPITOLUL III. CERCETARE PRIVIND INFLUENȚA MASS-MEDIEI ASUPRA
COMPORTAMENTULUI ELEVULUI.
„Mass-media cultivă opinii, concepții, credințe,
la fel cum un agricultor își cultivă pământul
sau la fel cum grădinarul își cultivă grădina.”
(Revista de comunicare și marketing)

Dezvoltarea multor tehnologii a schimbat în mod inevitabil stilul de viață al omenirii. Nu

ne putem imagina viața fără computer, telefoane mobile, televizor sau alte aparaturi sofisticate.
Aceste tehnologii au facilitat schimbul rapid la informații.
Omul, prin natura sa, este mereu în căutare de informații, iar societatea de azi prin
intermediul a diverse mijloace ne expune în aceeași măsură la tot felul de informații. Aici
intervine factorul educativ cu un rol foarte important în obținerea și selectarea informației.
Mi-am pus întrebarea ce rol au părinții în acest proces, școala, educatorii, profesorii,
societatea și în mod special mass media.
Este cu adevărat benefică educarea copiilor prin intermediul mass-mediei? Dacă este în
ce măsură? și dacă nu este în ce măsură?
Este mult mai comod să lași copilul în fața calculatorului sau a televizorului, decât să ai o
activitate împreună cu el. Mulți părinți își caută scuze prin faptul că serviciul le ocupă foarte
mult timp, asigurarea unui venit și realizarea unei cariere nu le mai oferă suficient timp pentru ei
și educația copiilor.
Astfel, televiziunea a devenit una dintre cele mai favorite pentru petrecerea timpului liber și și-a
permis să schimbe conștiința și comportamentul tuturor.
Pentru a evalua influența televizorului asupra copiilor, am realizat o cercetare la Școala
Generală Nr. 5 din județul Brașov ciclul primar, clasa a III-a A și a III-a B. Mi-am propus să
identific programele de televiziune preferate, orele petrecute în fața televizorului și să observ
dacă emisiunile de televiziune și desenele animate intervin în socializarea și comportamentul
acestora în viața de zi cu zi.

3.1 Argumentarea cercetării. Metoda de cercetare

Din punct de vedere metodologic, cercetarea a constat în aplicarea unui chestionar unui
eșantion de 30 de elevi care frecventează Școala Generală Nr. 5 din Brașov, copii cu vârste între
9-10 ani și părinții acestora făcând parte din diferite clase sociale.

15
 Principalele teme abordate cu referire la părinți și copii au fost: modalități de petrecerea
timpului liber, accesul la mass-media, preferințele de vizionat, motivații asociate vizionării
programelor de televiziune, libertatea copilului de a-și alege programele de televiziune vizionate.
Am decis să utilizez o metodă simplă de colectare a informațiilor, astfel încât au răspuns
întrebărilor mele din cei care erau prezenți și cei care au vrut să vorbească despre relația lor cu
mass-media.

3.1.1 Obiectivele cercetării

Obiectivele urmărite în cercetare au fost:

 Identificarea factorilor care influențează opțiunea copiilor pentru anumite programe TV,
radio, site-uri internet sau pentru anumite publicații.

 Elaborarea profilului de familie care facilitează frecventarea excesivă a unor programe

TV, radio, publicații, site-uri internet .

 Elaborarea profilului de familie carea frânează frecventarea excesivă a unor programe

TV, radio, publicații, site-uri internet.

 Identificarea programelor preferate la TV, radio, piblicații, site-uri internet.

Plecând de la indicatorii de mai sus am formulat ipotezele de cercetare și de lucru ale proiectului.

3.1.2 Formularea ipotezelor

Ipoteza generală

Programele TV, radio, internetul, precum și conținutul unor publicații urmărite de copii, le
influențează comportamentul.

Ipoteze de lucru

Odată ce am stabilit obiectivele cercetării, am formulat ipotezele care au fost testate

ulterior. Ipotezele privind efectul mass-mediei asupra elevilor au fost:

1. Dacă urmărirea programelor TV, radio și lecturarea publicațiilor se face într-un mediu
controlat acestea pot completa în mod eficient cunoștințele și conduitele asimilate de
copil atât în educația școlară, cât și în educația din mediul familial.

2. În cultivarea și dezvolatrea preferințelor media ale copiilor, mediul familial și gradul de

implicare a părinților au un rol determinant în formarea trăsăturilor de personalitate ale
copilului.

16
 3. Accesul facil al copilului la informații cu conotație negativă facilitează asimilarea
comportamentelor de aceeași natură, între acestea existând o corelație semnificativă.

4. Dependența de anumite programe media poate exercita o influență semnificativă asupra

timpului liber petrecut de copil, care determină modificări negative în privința relațiilor
de interacțiune socială, de comunicare și dificultăți de ancorare în realitatea școlii și a
familiei.

3.1.3 Colectivitatea cercetată

Colectivitatea cercetată este reprezentată în acest caz de 30 de elevii din ciclul primar al
Școlii Gimnaziale Nr. 5 Brașov și de părinții acestora.
În cadrul cercetării a fost investigat un eșantion de 60 de subiecți, dintre care 30 sunt
elevi cu vârsta cuprinsă între 9-10 ani și părinții acestor elevi (30 de părinți) cuprinși în intervalul
de vârstă 30-45 ani.
Ca urmare a investigației, au rezultat următoarele caracteristici ale subiecților vizați de
studiu,
a) Eșantionul elevilor:
 Clasele de elevi au fost: a III-aA 10 fete și 7 băieți, diferența pâna la 23 au fost
absenți; a III-aB, 8 fete și 5 băieți, diferența de 7 au fost absenți.
 40% dintre elevii din clasa a III-a A aveau media B-S, iar restul de 60% media
FB.
 70% din elevii clasei aIII-a B aveau media FB, iar diferența de 30% media B-S.
 O pondere de 80%dintre subiecți provin din familii cu educație de nivel
universitar, iar 20% provin din familii cu educație de nivel mediu-liceu.
b) Eșantionul părinților:
 Majoritatea subiecților sunt mame ale copiilor (70%) și 30% tați.
 75% reprezintă familii cu un copil, 15% familii care au doi copii, restul 10%
având trei sau mai mulți copii.
 Categoria de vârstă cel mai frecvent reprezentată în eșantion este este cea a
părinților de 30-40 ani 80%, urmată de cea a părinților de 41-45 ani (20%).
 În componența eșantionului, 80% dintre subiecți au studii universitare și 20% sunt
absolvenți de liceu.

17
 Principalele subiecte abordate în chestionare cu referire la părinți și copii au fost:
modalități de petrecere a timpului liber, accesul la mass-media, preferințe de vizionat, libertatea
copilului de a-și alege programele de televiziune vizionate, timpul petrecut împreună.

3.2 Metode și instrumente de cercetare

Principala metodă de culegere a informațiilor utilizată este chestionarul, vom folosi un

limbaj cât mai simplu, iar întrebările vor fi formulate în fraze cât mai scurte pentru a putea fi pe
înțelesul copiilor, o altă metodă este studiul de caz.
Elaborarea chestionarului
˝Instrumentul de bază al sondajului de opinie este chestionarul. Chestionarul poate fi
construit doar în momentul în care știm foarte clar cum se prezintă problema studiată. Pentru a
putea construi un chestionar bun trebuie să avem o cunoaștere cât mai bună a subiectului, să
avem o schemă explicativă a fenomenului, să cunoaștem cât mai bine populația care va fi
chestionată și să stăpânim tehnica de construcție a chestionarului.
Chestionarul cuprinde o parte introductivă în care se precizează cine este cercetătorul, care este
afilierea sa și care este scopul cercetării.˝18
"Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică şi, corespunzător, un instrument de
investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate
logic şi psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare,determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris." (S.Chelcea, 2001, p.177).19
Chestionarul a fost înmânat elevilor la sfârșitul orelor după ce în prealabil s-a avut în
vedere a fi o zi obişnuită, fără evenimente care să influenţeze negativ prezenţa elevilor.
Chestionarul părinților a fost prezentat și înmânat la o ședință organizată de către doamnele
învățătoare. Prin aceasta s-a urmărit eliminarea variabilelor şi evitarea factorilor care ar fi
influenţat rezultatele cercetării.
Pentru îndeplinirea obiectivelor a fost proiectat un instrument de cercetare (chestionarul).
Cercetarea este realizată pe un eșantion reprezentativ de elevi aflați la vârsta de 9-10 ani, având
totodată ca obiectiv investigarea opiniilor părinților, ca mediu educațional.
Chestionarele pentru elevi și părinți au cuprins câte 10 itemi de fiecare, întrebările fiind
întrebări închise, deschise și mixte. Avantajul itemilor cu răspuns închis constă în aplicarea și

18 Metode și tehnici de cercetare în științele sociale, Sorin Dan Șandor, suport de curs, p.177
19 Metodologia cercetării pedagogice, Pălășan Toader, Suport de curs, p.54
18
prelucrarea ușoară a datelor, de aceea în chestionarul realizat predomină întrebările închise.
Chestionarele au fost confidențiale.
Un alt aspect metodologic privitor la proiectarea instrumentelor, îl constituie utilizarea
unor itemi de legătură, itemi comuni pentru cele două chestionare, care să evidențieze corelarea
răspunsurilor oferite de cele două categorii de subiecți.
Aplicarea instrumentelor de cercetare s-a făcut la Școala Generală Nr. 5 din Brașov.
Pentru interpretarea datelor am folosit metoda descriptivă, iar reprezentările grafice le-
am redat sub formă de diagramă cu structură radială, folosită pentru prezentarea unui procent
dintr-un întreg. Am prelucrat chestionarele prin intermediul programului excel.

3.2.1 Interpretarea datelor din chestionarele adresate copiilor

1.Care sunt posturile voastre TV preferate.

Argumentați alegerea făcută.
Disney Channel Nickelodeon Mix TV Axn
Minimax Cartoon Network Discovery siense PRO TV
Boomerang Antena 1 Film caffe Digi 1
Megamax Disney Junior

2% 2% 2% 2%
4%
4%
17%

6%
2%
18%
14%

21%
4%
2%

Fig.1

Dintre cei 30 de copii intervievați, 21% au răspuns că preferă postul local MIX TV
argumentând că urmăresc în mod special emisiunea educativă, dedicată școlarilor, realizată de
doamna lor învățătoare. În procent de 18% preferă postul de desene animate Nickelodeon, urmat
de Disney Channel cu o pondere de 17%, și alte programe de desene animate cu pondere mai
mici.(vezi figura nr.1).

19
 Analiza rezultatelor reflectă preferința copiilor pentru emisiuni adecvate vârstei, desene
animate difuzate pe posturi pozitive și emisiuni educative, dedicate școlarilor. Rezultatul susține
ipoteza că mass media poate completa în mod eficient cunoștinețele dobândite de copil în
sistemul educațional tradițional.

2.Cât timp petreceți în fața

televizorului/calculatorului?
o oră 2 ore 3 ore mai mult de 4 ore

4%

19%

50%

27%

Fig. 2

La întrebarea ”Cât timp petreceți în fața televizorului / calculatorului?”, 50% dintre copii
au răspuns 1 oră, 27% - 2 ore, 19% - 3 ore, în timp ce 4% stau mai mult de 4 ore.
Interpretarea răspunsurilor reflectă faptul că majoritatea copiilor utilizează responsabil
televizorul/calculatorul.(vezi figura 2)

20
 3. Povestiți părinților, bunicilor, prietenilor,
etc. ceea ce vedeți la televizor?
da nu câteodată

38%

54%

8%

Fig.3

Din analiza celei de a treia întrebări a chestionarului reiese faptul că după vizionarea unor
emisiuni 54% dintre școlari discută câteodată cu familia, 38% discută de regulă, iar 8% nu
discută niciodată. Faptul că majoritatea școlarilor discută câteodată cu familia, și în procent
considerabil fac de regulă acest lucru, sugerează faptul că atât copiii cât și părinții
conștientizează necesitatea de a supraveghea programele vizionate de școlar, impactul emoțional
și aportul educațional.(vezi figura 3)

21
 4. Aveți un personaj preferat din
desene animate? Dacă da menționați
care este și ce vă place la el.
Da Nu Abțineri

8%
9%

83%

Fig.4

Întrebați dacă au un personaj preferat din desenele animate, copiii au răspuns afirmativ în
proporție de 83%, în timp ce 9% dintre copii au răspuns negativ, iar 8% se abțin să răspundă la
această întrebare. Analiza rezultatelor reflectă faptul că majoritatea copiilor dezvoltă atașamente
față de acele personaje de desene animate care le stârnesc admirația.

5. Când vă jucați preluați comportamente din

scenele văzute la desene animate?
da nu cateodata

42% 42%

16%

Fig. 5

22
 Întrebați dacă se identifică în anumite situații cu personajele preferate, încercând să
recreeze în realitate scene asemănătoare celor vizionate în jocuri sau emisiuni, copiii au răspuns
afirmativ în procent de 42%, tot în procent de 42% au răspuns câteodată, în timp ce 16 % nu au
experimentat acest lucru.
Analiza acestor rezultate subliniază faptul că există o corelație seminificativă între tipul
de informații accesat de copil și comportamentul manifestat de acesta în viața reală.(vezi fig. 5)

6. Ce emisiuni TV preferați?
desene animate emisiuni de divertisment documentare altele:

0%

8%

23%

69%

Fig.6
Emisiunile preferate de copii sunt: desene animate în procent de 69%, emisiuni de
divertisment în procent de 23% și documnetare în procent de 8%.
Valorile reflectă faptul că majoritatea copiilor preferă să vizioneze desene animate - o lume a
imaginarului, a personajelor fantastice, a basmelor și a eroilor cu puteri supranaturale. Aceste
emisiuni sunt specifice vârstei copilăriei, dar necesită supraveghere din partea părinților, o bună
comunicare și raportare a copilului la viața reală.( vezi figura 6)

23
 7.În ce măsură vă ajută TV/computerul în
activitatea școlară?
deloc puțin mult foarte mult în mare măsură

0% 0%

26%

48%

26%

Fig.7
Copiii intervievați au răspuns că mass media (TV/computer) îi sprijină în activitatea
școlară astfel: 48% - mult, 26% - puțin, 26% - deloc.
Analiza rezultatelor reflectă faptul că aceste mijloace de informare sunt accesate de copii pentru
documentare în activitatea școlară, dar și în scop recreativ.( vezi figura 7)

8. Cum reacționează familia față de utilizarea

TV/computerului?
este împotriva folosirii în mod exagerat consideră că este folositor
impun respectarea unui program folosesc în aceeași măsură ca și mine
îi este indiferent

27%
34%

23% 8%
8%

Fig.8

24
 La întrebarea privind atitudinea părinților față de utilizarea mijloacelor de informare
(TV/computer), copiii au răspuns: 34% - împotriva folosirii în mod exagerat; 8% - impun
respectarea unui program; 8% - consideră că este folositor; 23% - folosesc în aceeași măsură;
27% - le este indiferent.
Rezultatele confirmă faptul că majoriatea părinților supraveghează accesul și activitatea
copiilor pe computer și televizor.(vezi figura 8)

9. Care sunt motivele pentru care utilizați TV/

computerul?
mă relaxează
înving plictiseala
sunt interesat de anumite emisiuni cu temă culturală
îmi oferă mai rapid informații
mă distrez

37%
45%

13%
5%
0%

Fig.9
Motivele pentru care copiii utilizează televizorul și computerul au înregistrat următoarele
procente: 45 % - distracția; 37% - pentru relaxare; 13% - înving plictiseala; 5% - îmi oferă rapid
informații; 0% - pentru emisiuni cu teme culturale.
Specific vârstei copilăriei, prin utilizarea televizorului și computerului majoritatea școlarilor
urmăresc distracția și recreerea.(vezi figura 9)

25
 10. Ce activități faceți în timpul liber?
se uita la televizor
ies la plimbare cu parintii
se joaca si ies cu prietenii afara
citesc
10%

20% 45%

25%

Fig.10
La întrebarea numărul 10 ˝Ce activități faceți în timpul liber?˝, copiii au răspuns ca se
uită la televizor în pondere de 45 % în timp ce 25% ies la plimbare cu părinții, 10% citesc, iar
20% se joacă și ies cu prietenii afară.
Aceste rezultate evidențiază că principala activitate de petrecere a timpului liber aleasă de copii
este utilizarea televizorului și a calcaulatorului, în detrimentul activităților în aer liber.

3.2.1.1 Concluzii chestionar copii

Procentajele înregistrate la răspunsurile copiilor privind personajele și emisiunile

preferate, eneunțate prin întrebările 1, 2, 4, 7 și 9 din chestionar, susțin ipoteza că atunci când
mass-media se desfășoară într-un mediu controlat pot completa în mod eficient cunoștințele și
conduitele asimilate de copil atât în educația școlară, cât și în educația din mediul familial.
Astfel, 48% dintre copii afirmă că mass-media îi sprijină mult în activitatea școlară;
Ipoteza conform căreia în cultivarea și dezvolatrea preferințelor media ale copiilor, mediul
familial și gradul de implicare a părinților au un rol determinant în formarea trăsăturilor de
personalitate ale copilului se confirmă prin procentajele înregistrate la întrebările 3, 8 și 10 din
chestionar. Astfel, 54% dintre școlari discută câteodată cu familia, 38% discută de regulă despre
emisiunile vizionate; în pondere de 45% elevii se uită la televizor în timpul liber.
Ipoteza conform căreia accesul facil al copilului la un anumit tip de informații facilitează
asimilarea comportamentelor de aceeași natură (pozitivă, negativă), între acestea existând o
corelație semnificativă se susține prin procentajele obținute la întrebările 4, 5 și 6. Astfel, 83%
dintre copii au un personaj preferat din desenele animate; 42% ddintre copii afirmă că se

26
identifică cu personajele preferate preluând comportamentul acestora; 69% dintre copii preferă
desenele animate.
Din analiza datelor reiese faptul că într-adevăr mass-media poate avea influențe benefice
în educația elevilor, dar și că aceștia sunt o categorie ușor influențabilă, fiind vulnerabili prin
expunerea la informații vicioase care le pot influența negativ comportamentul (manipulare și
marketing). Copiii își aleg modele, atât sub aspect pozitiv cât și negativ, cu care apoi se
identifică în viața reală.

3.2.2 Interpretarea datelor din chestionarele adresate părinților

În cadrul cercetării există şi o dimensiune care vizează percepţia şi opinia părinţilor faţă
de impactul pe care mass-media îl are asupra copiilor.
Familia este un important suport al educaţiei informale. De aceea, când vorbim despre
elev nu putem face abstracţie de câteva aspecte importante: vârsta şi caracteristicile specifice ale
vârstei, mediul social general şi cel şcolar, precum şi mediul familial.
Studiind în particular influenţa mass-mediei asupra elevilor, precum şi nivelul calitativ şi
cantitativ al consumului de mass-media, ne dăm seama de importanţa obişnuinţelor din familie, a
nivelului cultural al părinţilor şi a mediului socio-emoţional în care tânărul s-a născut, a crescut
şi s-a format.
Opiniile părinţilor au creat o imagine de ansamblu asupra ofertei educaţionale din familie
făcută copiilor, asupra obiceiurilor de consum de mass-media faţă de mass-media. În proiectarea
chestionarului au fost incluşi itemi care să evidenţieze eventualii factori care îşi pun amprenta
asupra educaţiei copilului pentru consumul mass-media, atât factori personali, cât şi factori de
natură familială.

27
 Fig.1

Întrebați câte ore petrec copiii în fața televizorului/calculatorului, într-un procent de 45%
părinții au răspuns 1-2 ore; 24% au răspuns 3 – 4 ore; 17% - sub o oră; 7% peste 6 ore; 4% între
5 și 6 ore, în timp ce 3% dintre părinți afirmă că nu stau nicio oră.
Din interpretarea datelor reiese faptul că majoritatea părinților supraveghează programul copiilor
și conștientizează că a un rol important față de copii în cultivarea și dezvoltarea preferințelor
pentru consumul media.

Fig.2
Întrebați dacă, în urma vizionării unor reclame difuzate în media, copiii solicită să li se
cumpere respectivele produse cei 30 de părinți chestionați au răspuns astfel: 69% - câteodată,
24% - nu, iar 7% au răspuns – da.
28
Rezultatele susțin ipoteza că mass media influențează preferințele, atitudinile și comportamentul
copilului.

3. Manifestă un comportament
agresiv dacă refuzați să îi cumpărați
produse văzute la televizor?
da nu depinde de ceea ce cere
0%

3%

97%

Fig.3
Întrebați dacă în cazul unui refuz copiii se manifestă agresiv, 97% dintre părinți au răspuns
că nu , în timp ce 3% au confirmat reacții agresive ale copilului.

4. Ați remarcat în limbajul copilului

dumneavoastră replici preluate din
desene animate?

28%
desene animate
emisiuni de divertisment
56% documentare
16%

Fig.4
Întrebați dacă au remarcat în limbajul copilului replici preluate de la personaje din desene
animate, părinții au răspuns în procent de 67% - da, 29% - nu, iar 4% - nu știu.

29
Răspunsurile oferite de părinți confirmă ipoteza că mass media influențează comportamentul
copilului. De asemenea, putem interpreta că în funcție de calitatea și tipul programelor urmărite
copiii pot împrumuta atât comportamente pozitive, cât și negative.

5.Precizați canalul preferat de desene

animate al copilului dumneavoastră

11%
25%
desene animate
emisiuni de divertisment
documentare
14%
50% altele

Fig.5
Întrebați despre canalele de desene animate preferate de copii, părinții au răspuns în
proporție de 43% au răspuns Disney; urmat de Mininax cu o pondere de 33%, apoi Cartoon
Network cu 15% și Boomerang cu 9%. Rezultatele confirmă faptul că părinții cunosc și sunt
interesați de emisiunile vizionate de copii.

6.Pe o scală de la 1 la 5 considerați că

programele pentru copii prezintă o
concentrație mare de violență?

11%
desene animate
25%
emisiuni de divertisment
documentare
14% altele
50%

Fig.6

Solicitați să-și exprime opinia cu privire la gradul de violență prezent în emisiunile pentru
copii, cei 30 de părinți au răspuns: 24% - foarte mult; 24% - potrivit, 21% - mult, 17% - puțin;
30
14% - puțin. În pondere foarte mare părinții apreciază că programele pentru copii conțin scene de
violență.

7.Pe o scală de la 1 la 5 câtă atenție

dați programelor vizionate de copilul
dumneavoastră?

11%
25% desene animate
emisiuni de divertisment
documentare
14% altele
50%

Fig.7
Întrebați dacă acordă atenție programelor vizionate de copii, cei 30 de părinți au răspuns:
68% - foarte mult; 18% - potrivit; 7% - mult; 4% - putin; 3% - foarte puțin. Majoritatea
părinților se implică și supraveghează programele urmărite de copii.

8. Cum vă petreceți timpul liber

împreună cu copilul dumneavoastră?

11%
desene animate
25%
emisiuni de divertisment
documentare
14% altele
50%

Fig.8
Întrebați cum petrec timpul liber cu copiii, cei 30 de părinți au răspuns: 50% - merg la
plimbare; 32% - diverse activități, altele decât cele enumerate; 7% - lasă copiii să se joace la
calculator; 7% - lasă copiii să se uite la televizor; 4% - merg la teatru.

31
 9. Credeți că desenele animate pot
oferi o educație bună copiilor
dumneavoastră? Argumentați
răspunsul dat.
0%

21%
da
37%
nu
depinde de emisiune
se abțin
42%

Fig.9

Din interpretarea răspunsurilor oferite se confirmă faptul că preferințele media ale copiilor
pot fi influențate și formate de către părinți. În cultivarea și dezvolatrea preferințelor media ale
copiilor, mediul familial și gradul de implicare a părinților au un rol determinant în formarea
trăsăturilor de personalitate ale copilului.
„Nu deoarece sunt agresive unele, au limbaj urât, sunt urât desenate (nu toate), nu sunt un
exemplu bun.”
„Unele desena da, altele sunt rupte de viața reală, creând senzația că totul este perfect.”
„Desenele animate de pe canalele TV prezintă multe aspecte negative, dar și multe pozitive. Până
la urmă și viața oferă același lucru. Important este să învățăm copilul să distingă binele de rău și
să urmărim aceste aspecte în educația lui. „
„Da și nu. Cele din anii 1950, clasice sunt foarte frumoase și bine relatate poveștile. Cele din
zilele noastre sunt foarte violente, cu un limbaj nu tocmai adecvat.”
„Da, există desene animate educative, destul de puține în comparație cu cele agresive. Ele trebuie
doar selectate.”
„Este greu de spus dacă oferă o educație bună. Majoritatea sunt (prost) deformat desenate,
violente, exprimă adesa răutăți. Sunt însă și desene animate care oferă copiilor o morală,
amuzament. Personal cconsider ca 65%-70% sunt de proastă calitate și influențează în mod
greșit, îndemnând spre violență și limbaj nu tocmai adecvat vârstei copiilor noștri.”

32
 10. Ce tip de emisiune ați alege
pentru a viziona copilul
dumneavoastră?

11%
25% desene animate
emisiuni de divertisment
documentare
14%
50% altele

Fig.10

Întrebați ce tip de emisiune ar alege pentru a fi vizionată de copil, părinții au răspuns:

50% - documentare; 25% - desene animate; 14% - emisiuni de divertisment; 11% - altele decât
cele enumerate.

3.2.2.1 Concluzii chestionar părinți

Dacă urmărirea programelor TV, radio și lecturarea publicațiilor se face într-un mediu
controlat acestea pot completa în mod eficient cunoștințele și conduitele asimilate de copil atât
în educația școlară, cât și în educația din mediul familial. Ipoteza este susținută de răspunsurile
date de părinți la întrebările 1, 7 și 10 din chestionar.
Ipoteza că în cultivarea și dezvolatrea preferințelor media ale copiilor, mediul familial și
gradul de implicare a părinților au un rol determinant în formarea trăsăturilor de personalitate ale
copilului. Este confirmată de răspunsurile obșinute la întrebările 5 și 9. Astfel 45% dintre părinți
cunosc programul preferat de copii și argumentează că „... există desene animate educative,
destul de puține în comparație cu cele agresive. Ele trebuie doar selectate.”
Ipoteza că accesul facil al copilului la informații cu conotație negativă facilitează
asimilarea comportamentelor de aceeași natură, între acestea existând o corelație semnificativă
este confirmată de răspunsurile la întrebările 2, 3, 4, 6 și 8. Astfel în proporție de 67% dintre
părinți susțin că elevii preiau replici și comportamente din desene animate; 69 % dintre părinți
susțin că elevii cer ceea ce văd în reclamele de promovare de la TV.; 69% dintre părinții
chestionați susțin că programele destinate copiilor au un grad mare de violență
33
 Din evaluarea chestionarelor reiese faptul că majoritatea părinților au o atitudine
responsabilă față de educația copiilor, înțeleg foarte bine fenomenul mass media și
conștientizează riscurile la care sunt supuși copiii prin utilizarea nesupravegheată sau nerațională
a internetului și a televizorului, în principal. De asemenea, aceștia menționează și aspectele
pozitive în condițiile utilizării cu discernământ a acestor mijloace de informare în masă.
Educația copiilor, în familie sau la școală, trebuie să aibă în vedere cultivarea unor valori
autentice, dezvoltarea unor deprinderi sănătoase în formarea preferințelor consumatorului de
mass-media.

3.3 Cercetare prin metoda interviului

În definiția sociologului Septimiu Chelcea, interviul de cercetare este o tehnică de

obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în
vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane.
Dacă în cazul chestionarului răspunsurile sunt scrise, în cazul interviului răspunsurile
sunt redate la modul verbal.
Margaret Stacey, considera ca un interviu este necesar să fie folosit atunci „când trebuie
studiate comportamente dificil de observat pentru că se desfăşoară în locuri private, când se
cercetează credințele și atitudinile, neexistând, documente scrise despre acestea. În astfel de
cazuri cea mai bună soluție o reprezintă utilizarea interviului ”20
Pentru studiu de caz prin metoda interviului colectivitatea cercetată este reprezentată de
către doi elevi de la Școala Generală Nr. 5: elevul D. și eleva I., respectiv părinții acestora:
doamna I. și doamna R., domnul G. și domnul C. De asemenea, cercetare a fost relaizată prin
implicarea a două cadre didactice.

Principalele teme abordate au vizat identificarea modului în care mass media influențează
comportamentul elevilor de clasa a III-a și în ce fel contribuie sau nu în procesul de educație al
copilului.

20
Septimiu CHELECEA, Tehinici de cercetare sociologică, p. 123, accesată online la
https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/septimiu-chelcea-tehnici-de-cercetare-sociologica1.pdf[ 15
noimebrie]
34
3.3.1 Studiu de caz I:

În timpul orelor și în pauze mi-a atras atenția elevul D., în vârstă de 9 ani. Acesta nu
prezenta interes la orele de curs; nu putea fi atent mai mult de 5 minute și deseori l-am surprins
preocupat de tot felul de accesorii cu personaje din desene animate. În timpul orei de limba și
literatura română am observat că nu citea coerent și fluent, asemeni colegilor săi. În pauze,
încercând să atragă atenția, prefera să se joace imitând tot felul de roboți și alte personaje
cunoscute de el, iar în relația cu colegii devenea deseori agresiv fizic și verbal.
Modul de identificare a cazului:
Am reușit să stau de vorbă cu elevul D. și, ușor-ușor, am reușit să-l fac să îmi povestească
cum își petrece timpul liber când ajunge acasă. După câteva zile, venea lângă mine și îmi
povestea fascinat despre personajul preferat din desene animate, ce forță are, ce puteri
supranaturale, cum se luptă și cum câștigă mereu. Afirma cu convingere că atunci când o să
crească mai mare va fi exact ca personajul ˵X ̏. și va avea o mașină robot asemănătoare. Am
încercat să îi explic că acel personaj este unul imaginar, și că nu poate exista în realitate, iar
aceste desene animate au doar rolul de a-i amuza pe copii. Deși l-am pus puțin pe gânduri, din
comportamentul ulterior al elevului D. mi-am dat seama că nu am reușit să îl conving. Un alt
aspect pe care l-am observat la el a fost că majoritatea rechizitelor școlare aveau imprimate
imaginea personajului ˵X ̏ sau ale altor personaje asemănătoare din desene animate.
L-am întrebat dacă părinții îl lasă să vizioneze orice post de televiziune, dacă îl lasă să
acceseze orice site când stă la calculator, dacă are un număr de ore impus pentru televizor sau
calculator. Mi-a răspuns, ușor indignat de întrebările mele, că se uită la ce vrea, stă cât vrea în
fața calculatorului și a televizorului. A afirmat că în această privință părinții lui sunt buni și îl
lasă să facă ce vrea el. În același timp, părea supărat pe bunici, care îl lăsau să se uite la ˵posturi
cu animale și cele cu istorie ̏, așa le numise el și încercau, fără succes, să îi impună unele
restricții la desene animate și calculator.
ISTORIA FAMILIEI ȘI EVOLUȚIA CAZULUI
1.Elevul D. în vârstă de 9 ani, etnie română, religie ortodox, școlar în clasa a III-a, singur la
părinți, inteligent, foarte alintat și i se satisface orice poftă.
2. Părinții I. (mama) și G. (tatăl) - ambii ingineri la o multinațională, plecau dimineața de acasă și
ajungeau seara, târziu. Cu ocazia unei ședinte cu părinții, la care am participat și eu, am stat de
vorbă cu aceștia și i-am întrebat ce părere au despre modul în care mass-media ajută sau nu în
dezvoltarea unui copil. Părinții aveau o părere foarte bună și afirmau că datorită televizorului
35
copilul lor a învățat: culorile, cifrele, literele etc., de la o vârstă foarte mică și tot datorită
televizorului mai târziu a deprins cu ușurință limba engleză chiar prin intermediul desenelor
animate.
Cunoscând de la școală comportamentul fiului lor, mi-am dat seama că părinții nu conștientizau
că pe lângă lucrurile bune învățate de la televizor, elevul D. a deprins și lucruri mai puțin bune
cum ar fi: violența, limbajul neadecvat vârstei lui, caracterul dominator posibil împrumutat de la
personajul preferat.
Mama copilului a spus: ˵Eu sunt de acord cu televizorul, calculatorul, telefonul, etc.,. Cred că
desenele animate nu sunt un factor important în educație, principalul lor scop fiind pentru
distracție și odihnă. Totuși, uitându-se pe televizor sau la calculator copilul meu a învațat multe
lucruri bune, a învățat engleza de la desene animate și în plus nu mai suntem ca în anii ’80, să ne
privăm copiii de desene. Nu văd nicio problemă în faptul că fiul meu imită personajul preferat.
Este normal pentru copii să aibă astfel de preferințe și comportamente. Când am ocazia îi
reamintesc fiului meu să folosească televizorul sau calculatorul doar când are timp și să acorde
mai multă atenție lecțiilor de la școală. Ca părinți îi acordăm încredere fiului nostru și îî vom
oferi libertatea pe care o dorește. Trăim vremuri în care omul este tot mai dependent de
mijloacele tehnice, fie televizor, calculator deoarece avem nevoie de acces rapid la multe
informații”.
Am întrebat-o pe doamna I. ˵verificați copilul la ce posturi se uită și ce sit-uri accesează?̏ iar
aceasta mi-a răspuns ˵Când vin de la serviciu îi verific temele și ghiozdanul pentru a doua zi, dar
recunosc, că nu prea am timp să verific la ce posturi TV s-a uitat, la ce site-uri sau cât timp a
pretecut accesându-le.̏ Aceeași întrebare a fost adresată și tatălui, iar acesta a răspuns ˵De acest
aspect se ocupă soția mea pentru că eu vin obosit de la serviciu și încerc să mă relaxez”
De aici am tras concluzia că cei doi părinți nu dețin controlul la ce se uită copilul, ce citește sau
ce jocuri accesează la calculator, deoarece aceștia sunt prea obosiți și nu au timp să acorde
atenția necesară copilului lor.
O altă întrebare adresată părinților a fost: ˵Ce faceți în timpul liber?̏ Aceștia au spus că,
după o săptămână de muncă, preferă să meargă la mall deoarece ei se pot relaxa, iar copilul D se
joacă în voie la locurile amenajate pentru copii. Atunci când părinții au alt program pentru
timpul liber micuțul D. este lăsat în grija bunicilor.
Concluzii:
Trăind într-un mediu familial foarte permisiv, copilul D. nu beneficiază de sprijinul
afectiv emoțional al părinților. Simpla prezență a acestora, pentru un timp foarte scurt din zi nu
36
rezolvă nevoile reale ale copilului. Se observă nevoia de dezvoltare a atmosferei de familie prin
realizarea unui timp de calitate, care să închege familia, să creeze sentimentul de uniune,
siguranță emoțională nu doar financiară. Părinții trebuie să conștientizeze nevoile afective ale
copilului, să se implice alături de copil în realizarea unor activități, fie cititul, fie mersul cu
bicicleta, fie privitul la televizor sau jocul pe calculator. Copilul trebuie să-și exprime emoțiile,
experiențele, întrebările, iar părintele trebuie să-i fie alături cu un răspuns, o confirmare, o
sugestie sau poate doar să îl asculte. Chiar dacă nu pot crește ca durată timpul dedicat copilului
D., părinții trebuie să fructifice cât mai mult acest timp.
Deși mediul familial al copilului nu este caracterizat de violență, întreținerea stării de
manifestare agresiv-conflictuală a copilului este cauzată de vizionarea unor desene animate în
care predomină scenele de violență și în care toate problemele se rezolvă prin agresiune.
Neacceptând să vadă situația reală a copilului, aceștia nu realizează că privează copilul de
indicațiile unui psiholog și accentuează astfel ruptura dintre el și colectivul clasei. Părinții au
ignorat problemele de comportament ale copilului, crezând că sunt niște episoade trecătoare, dar
nu au luat în considerare disconfortul și efectele acestor fapte.
S-a încercat transferul elevului D. într-o clasă paralelă însă acesta a fost refuzat din cauza
problemelor de disciplină bine cunoscute în școală.
Consilierul școlar a apreciat situația copilului și a decis că este de competența
psihologului.
S-a încercat transferul în altă clasă dar i s-a dus vorba de elev problemă și nu a fost
acceptat.
Ținând cont că am realizat acest studiu de caz acum doi ani, când am terminat anul III de
facultate, am decis împreună cu coordonatorul de licență, d-nul Prof. să mă interesez de modul
în care a evoluat elevul D., acesta fiind acum în clasa a V-a. Împreună cu fosta învățătoare am
reușit să dau de elevul D. acesta fiind transferat la Școala Generală Nr. 14. Părinții au ales
această școală deoarece este mai aproape de casă și de afterschool-ul pe care îl frecventa. După
ce am vorbit cu doamna dirigintă despre studiul pe care l-am realizat cu privire la elevul D.,
aceasta a afirmat că recunoaște caracteristicile elevului și remarcă totuși o schimbare în bine.
Elevul D. este mai atent la cursuri, dar rezultatele la învățătură sunt în continuare modeste. Nu
mai folosește replicile personajului X, dar povestește cu admirație despre faptele acestuia, fiind
în continuare ancorat în lumea descrisă de aceste desene animate. Nu a renunțat la rechizitelele
cu imaginea acestor personaje. În continuare reacționează agresiv fizic și verbal. Părinții nu

37
acceptă ideea că fiul lor este un copil-problemă, nu acceptă sfaturi din partea nimănui și, în
continuare, nu sunt de acord cu propunerea de consultare a unui psiholog sau consilier școlar.

3.3.2 Studiul de caz II

În perioada de practică pe care am efectuat-o la clasa a III-a mi-a atras atenția elava I, în
vărstă de 9 ani. Aceasta era foarte retrasă, interacționa foarte puțin cu colegii în timpul pauzei și
niciodată din proprie inițiativă. Se ridica din bancă doar dacă trebuia să ducă ceva la coșul de
gunoi sau atunci când era de serviciu în clasă și trebuia să șteargă tabla. În timpul orelor dacă
doamna învățătoare îi adresa o întrebare, răspundea cu emotivitate deși știa răspunsul corect. În
timp, mi-am dat seama că era o fetiță foarte deșteaptă, cu o cultură generală mult peste cea a
colegilor săi, dar cu probleme de integrare în colectivitate.
Modul de identificare a cazului:
După primele zile de practică am reușit să mă apropii de eleva I. o fetiță cuminte,
ordonată, îngrijită, dar foarte retrasă. Am observat că îi făcea plăcere să mă așez alături de ea și
că îmi răspundea cu politețe la întrebările pe care i le adresam. După ce își aranja ghiozdanul în
bancă și își scotea caietele, intram în vorbă cu ea și o întrebam ce a facut cu o zi în urmă. Părea
bucuroasă că îi ofer posibilitatea să povestească despre ce îi place să facă. Așa am aflat că este
pasionată de lectură, că îi place să completeze rebus pentru copii, că se joacă cu frățiorul mai
mic. Să mă pot apropia și mai mult de ea am cumpărat un rebus, am completat câteva pagini și a
doua zi am rugat-o pe eleva I. să mă ajute să completez câteva întrebări. Am întrebat-o de ce
nu se joacă cu colegele ei , așa cum s-a jucat cu mine, iar aceasta a zis ˵nu am auzit nici o colegă
să completeze rebus, iar colegele mele povestesc despre filme sau desene animate la care eu nu
mă uit pentru că nu îmi plac”. A mai spus că nu îi place nici când le vede cum încearcă să
semene și să se comporte ca unele personaje din desene animate.
Am întrebat-o dacă în timpul liber se uită la televizor sau dacă se joacă pe calculator. Fetița a
răspuns afirmativ, dar a specificat că trebuie să ceară acordul mamei.
ISTORICUL FAMILIEI:
1. Eleva I. în vârstă de 9 ani, etnie română, religie ortodox, școlar în clasa a-III-a, mai are
doi frați, M-14 ani și G-6 ani, este un copil ascultător,doar că foarte retras și din această
cauză are probleme de integrare în colectivitate.
2. Părinții: R. (mama) care este casnică, iar C. (tatăl) este tehnician la o multinațională.

38
 Tatăl fetiței spune că nu se poate ocupa în totalitate de educația fiicei, deoarece serviciu îi
ocupă foarte mult timp. Specifică, totuși, că atunci când are timp liber îl dedică familiei.
Mama elevei I. afirmă că nu este de acord cu vizionarea desenelor animate și susține că
”televizorul sau jocurile pe calculator nu sunt potrivite pentru educarea unui copil, ci din contră
sunt un mod de manipulare și marketing. Din astfel de activități învață un comportament violent,
nu știu să facă diferența dintre bine și rău, promovează super eroii, copiii crezând că aceștia
există în realitate și câteodată există posibilitatea de a-i imita”. Din această cauză mama nu își
lasă copiii să se uite la televizor sau la calculator pâna nu verifică personal conținutul acestora, în
special scene de violență sau limbaj licențios. Mama afirmă că își încurajează copiii să se uite la
posturi TV care difuzează emisiuni legate de viața animalelor, documentare despre univers,
geografie, istorie, sau emisiuni culturale despre literatură și muzică. Mama elevei I. își dedică
timpul celor trei copii ai săi.
Chiar și atunci când merg în parc mama îi însoțește pe copii, se implică în joaca lor și de
regulă aceștia nu interacționează cu ceilalți copii.
Mama spune cu mândrie că elevei I. îi place să citească și că a încurajat-o foarte mult să facă
asta, considerând că o va ajuta la dezvoltarea vocabularului și la dobândirea unor cunoștințe
necesare pentru viitor.
Când a aflat că fetița ei se confruntă cu probleme de integrare în colectivul clasei, mama a
înțeles problema, a încurajat-o să își facă prieteni, să vorbească cu colega de bancă și cu fetițele
din clasă. Totodata, mama s-a consultat cu doamna învățătoare și este receptivă la sfaturile ei. A
acceptat ideea că eleva I. trebuie să interacționeze mai mult cu colegii și cu copiii de vârsta ei; a
căutat să cunoască mai bine situațiile cu care se confruntă fetița la școală; a înțeles nevoia
copilului de a participa la unele activități cu colectivul clasei. Mama a încercat să fie mai
permisivă în urmărirea anumitor emisiuni TV și a acelor jocuri pe calculator populare în rândul
colegilor, care să îi ofere copilului posibilitatea de a avea preocupări și puncte comune de
discuție cu aceștia.
Concluzii:
La clasă eleva I. va primi sarcini ușoare, pentru realizarea cărora va fi nevoită să preia
inițitiva; va fi inclusă în grupe de lucru în care nu vor fi colegi dominatori. (atribuirea de roluri
distincte, scoala altfel)
Părinții elevei I. vor continua să țină o strânsă legătură cu doamna învățătoare pentru a
putea urmări evoluția copilului.

39
 Cu sprijinul doamnei învățătoare, mama se va implica în organizarea unor activități de
socializare, gen aniversarea zilei de naștere, plimbări la grădina zoologică etc.
Atât la școală cât și în familie se va acționa în scopul creșterii încrederii în forțele proprii,
în valorificaea cunoștințelor și aptitudinilor copilului.

40
IV.CONCLUZII:

Prin această lucrare mi-am propus să aprofundez și să evidențiez modul în care mass
media influențează comportamentul copiilor. Am încercat să identific moduri de transmitere a
informaţiilor în special prin intemediul televizorului și al calculatorului.
Mass media reprezintă cea mai facilă modalitate de comunicare a unei informații, aspect
pe care l-am conturat prin clasificări și funcții ale acesteia în cel de-al doilea capitol. Aceasta a
devenit indispensabilă oamenilor la locul de muncă, în școală sau acasă. Viața de zi cu zi se
concentrează în jurul mass mediei și a nevoi de informare.
Mijloacele de comunicare în masă și-au dovedit rolul important pe care îl joacă în
societate, dar și impresionanta forță de influențare a preferințelor, atitudinilor și opiniilor
consumatorilor de informație, a publicului. Dezvoltarea tehnologiilor a diversificat instrumentele
de transmitere a informației de la presa scrisă la telefoane mobile, computere și inernet și a
scurtat la nivel de câteva minute timpul de transmitere a informației la nivel planetar.
În vederea verificării ipotezelor formulate şi a realizării obiectivelor propuse, am apelat la
două mijloace de cercetare: chestionarul și interviul. Astfel am identificat, analizat și pus în
valoare informații obţinute de la elevi și părințí deopotrivă. Rezultatele obţinute au oferit o
imagine a fenomenului mass media și a modului în care aceasta influențează comportamentul
copiilor.
Este deja bine cunoscută și dovedită prin studii științifice influența deosebită a mass
mediei asupra consumatorilor de informații de toate vârstele, și nu putem să nu remarcăm că
dintre toate categoriile cea mai vulneabilă și influențabilă este cea a copiilor. În fața televizorului
sau a computerului, expunerea copiilor la situații suprarealiste - precum cea de a se lupta alături
de monștrii pentru supraviețuire sau a-i oferi puterea maximă în uciderea unor ființe fie și
abstracte etc. - creează un mediu nociv și periculos, care poate afecta grav dezvoltarea mentală și
emoțională a copilului. Aici intervine rolul familiei și al dascălilor de a modela și orienta
preferințele media ale elevilor.
În acest cadru, un rol important îl are mediul familial, care la rândul lui este influențat de
mediul social și cultural, de nivelul de trai, de convingerile religioase. Conform studiului,
majoritatea părinților, deși preocupați de profesie și condiții de trai, conștientizeză importanța
educației în mediul familial și nevoile afectiv emoționale ale copilului. Gradul de implicare al
părinților este determinant în formarea trăsăturilor de personalitate ale copilului. Timpul petrecut

41
alături de copil, chiar și în fața televizorului, este un timp câștigat atunci când părintele ascultă,
corectează, modelează, încurajează și susține drumul copilului spre adevăratele valori.
Este important ca de la vârste fragede copilul să fie ajutat să înțeleagă diferența dintre
programele comerciale și cele culturale, pentru a fi capabil mai târziu să își aleagă modele din
rândul personalităților și nu a VIP-urilor create artificial.
Într-o eră a informației, în contextul globalizării, consider că un rol important revine
cadrelor didactice care au datoria morală de a ghida elevul prin noianul de informații, de a-l
instrui în așa fel încât acesta să poată discerne ce este benefic pentru el și ce nu. Sistemul
educațional tradițional s-a aliniat la noile tehnologii și a găsit oportunități în completarea
metodelor pedagogice, dar, asemeni altor sectoare sociale, se confruntă și cu aspecte negative.
Acestea privesc în principal acuratețea informației, intenția de manipulare și inducere a unei
realități deformate.
Desigur nu putem vorbi despre mass media doar din perspectiva efectelor negative. Avem
nevoie de mass media ca instrument important în comunicarea, cunoașterea și dezvoltarea
umanității.
Consider că prin realizarea obiectivelor și confirmarea ipotezelor, am atins scopul acestei
lucrări de a observa cum influențează mass media comportamentul copilului de vârstă școlară și
de a afla în ce condiții poate fi un factor pozitiv sau negativ. Astfel, s-a evidențiat faptul că
mediul familial, calitatea emisiunilor vizionate, timpul alocat acestor emisiuni, conlucrarea dintre
școală și familie sunt factori care influențează direct relația dintre copil și mass media.
În acest context, consider că experiența unui cadru didactic nu trebuie să se limiteaze la
metodele clasice de predare, ci trebuie să depășească cadrul educației formale, căutând să se
plieze permanent la cerințele noilor generații, să își actualizeze sistemele și instrumentele de
lucru în funcție de mediul exterior. Într-o eră a cunoașterii, caracterizată de o impresionantă
cantitate de informații și de dezvoltarea unor tehnologii avansate care facilitează transmiterea
rapidă a acestora, trebuie să se realizeze o coeziune între educația informală și cea formală.
˶Timpul liber este o valoare care nu trebuie risipită oricum și care înainte de orice poate
fi investită în dezvoltarea ființei umane printr-o educatie adecvată.˵ (A. Arhip)

42
Bibliografie:

1. CERGHIT, Ioan. Mass-media și educația tineretului școlar. București: Editura Didactică

și Pedagogică, 1972.

2. CERGHIT, Ioan; VLASCEANU, Lazăr. Curs de pedagogie . București: Universitatea

București, 1988.

3. CHELCEA, Septimiu. Tehinici de cercetare sociologică . București, 2001. [online]

[13.03.2017]. Disponibil la https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/septimiu-
chelcea-tehnici-de-cercetare-sociologica1.pdf

4.

5. COSTEA, Octavia; CERKEZ, Matei; SARIVAN, Ligia. Educația nonformală și

informală.Realități și perspective în școala românească. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 2009.

6. SALADE, Dumitru. Educație și personalitate. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință,

1995.

7. Asociația Profesorilor din România. Educația informală . [online] [13.03.2017].

Disponibil la http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-informala.html

8. ALBULESCU, Ion. Educația și mass-media/comunicare și învățare în societatea

informațională. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2003.

9. STOIAN, S. Educație și societate. București: Editura Politică, 1971.Curs de pedagogie,

coordonatori Cerghit Ioan, Vlasceanu Lazăr.

WEBOGRAFIE:

1. https://dexonline.ro/definitie/mass-media . [online] [13.03.2017].

2. Educația nonformală și informală. Realități și perspective în școala românească. Editura

Didactică și Pedagogică R.A, anul 2009, autori: Costea Octavia, Cerkez Matei, Sarivan
Ligia, pagina 10.
3. Curs de pedagogie, coordonatori Cerghit Ioan, Vlasceanu Lazăr.

4. Septimiu CHELECEA, Tehinici de cercetare sociologică, p. 123, accesată online la

https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/septimiu-chelcea-tehnici-de-cercetare-
sociologica1.pdf[ 15 noimebrie]

43
ANEXA 1.
CHESTIONAR

În vederea efectuării studiului socio - educațional „Influența mass-mediei asupra

comportamentului elevului”
Bună ziua,

Mă numesc Marin Georgiana-Nicoleta, sunt studentă în anul III, la Pedagogia

învățământului primar și preșcolar, la Universitatea Transilvania din Brașov. Doresc să
realizez un proiect de cercetare în care vreau să aflu influența mass-mediei asupra
comportamentului elevului.

Răspunsurile care le voi obține nu le voi comunica nimănui în această formă. Mă

interesează doar numărul de copii/părinți care au păreri diferite.

Vă mulțumesc!

Chestionar pentru copii

(Importanța televizorului în viața de zi cu zi)

1. Care sunt posturile voastre TV preferate. Argumentați alegerea făcută.

2. Cât timp petreceți în fața televizorului/computerului?

o o oră
o 2 ore
o 3 ore
o mai mult de 4 ore
44
3. Povestiți părinților, bunicilor, prietenilor, etc. ceea ce vedeți la televizor?
o da
o nu
o câteodată
4. Aveți un personaj preferat din desene animate? Dacă da menționați care este și ce vă
place la el.

5. Când vă jucați preluați comportamente din scenele văzute la desene animate?

o da
o nu
o câteodată
6. Ce emisiuni TV preferați?
o desene animate
o emisiuni de divertisment
o documentare
o altele:
7. În ce măsură vă ajută TV/computerul în activitatea școlară?

1 2 3 4 5
deloc ○ ○ ○ ○ ○ în mare măsură
8. Cum reacționează familia față de utilizarea TV/computerului?
o este împotriva utilizării în mod exagerat
o consideră că este folositor
o impun respecarea unui program
o folosesc în aceeași măsură ca și mine

45
 o îi este indiferent
9. Care sunt motivele pentru care utilizați TV/computerul?
o mă relaxează
o îmi ănving plictiseala
o sunt interesat de anumite emisiuni cu temă culturală
o îmi ofer mai rapid informații
o mă distrez

10. Ce activități faceți în timpul liber?

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

46
Chestionar pentru părinți
(Influența mass-mediei asupra copiilor)

1. Câte ore petrece copilul dumneavoastră în fața televizorului în timpul săptămânii?

o 1-2 ore
o 3-4 ore
o 5-6 ore
o peste 6 ore
o nici o oră pe zi
2. Vă cere să îi cumpărați ce vede în reclamele de la televizor și în desene?
o da
o nu
o câteodată
3. Manifestă un comportament ag resiv dacă refuzați să îi cumpărați produse văzute la
televizor?
o da
o nu
o depinde ce ceea ce cere
4. Ați remarcat în limbajul copilului dumneavoastră replici preluate din desene animate?
o da
o nu
o nu știu
5. Precizați canalul preferat de desene animate al copilului dumneavoastră.
o Minimax
o Disnay
o Cartoon Network
o Boomerang
o Altele:
...................................................................................................................................
..........................................................................................................................
6. Pe o scală de la 1 la 5 considerați că programele pentru copii prezintă o concentrație mare
de violență?

47
 1 2 3 4 5
deloc ○ ○ ○ ○ ○ în mare măsură

7. Pe o scală de la 1 la 5 câtă atenție dați programelor vizionate de copilul dumneavoastră?

1 2 3 4 5
deloc ○ ○ ○ ○ ○ în mare măsură

8. Cum vă petreceți timpul liber împreună cu copii dumneavoastră?

o mergeți la plimbare
o mergeți la teatru
o îi lasați să se joace pe calculator
o îi lăsați la televizor
o altele:..........................................................................................................................
...................................................................................................................................
.....................................................................................................................
9. Credeți că desenele animate sunt bune pentru a oferi o educație bună copiilor
dumneavoastră?

48
 10. Ce tip de emisiune ați alege pentru a viziona copilul dumneavoastră?
o desene animate
o emisiuni de divertisment
o documentare
o altele:..........................................................................................................................
...................................................................................................................................
..................................................................................................................
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

49