Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANIPULAREA
INFORMAȚIONALĂ ŞI
STRUCTURILE MEDIATICE
- 2013 -
1
I.1. MANIPULAREA PRIN
STRUCTURILE MASS-MEDIA
- 2013 -
2
CUPRINS
Introducere……………………………………………………4
1. Definiţii…………………………………………………..…..4
1.1. Comunicarea de masă……………………………..…….4
1.3. Manipularea…………………………………..…………5
mass-mediei..................................................................................... 7
Concluzii…………………………………………………..…...11
Bibliografie………………………………………………..…...12
3
Introducere
Prin prezenta lucrare îmi propun să prezint diferite aspecte ale manipulării prin
structurile mediatice. Voi încerca să evidenţiez cum sunt manipulaţi tinerii prin intermediul
noilor tehnologii de comunicare, dar şi cum mass media manipulează viziunea politică a
societăţii.
Din păcate, nu putem avea dubii în ceea ce priveşte faptul că mass-media este
utilizată în calitate de sursă de manipulare a conştiinţei societăţii. Mass-media are o influenţă
considerabilă asupra proceselor politice din societatea contemporană, formarea în masă a
viziunilor economice, politice, sociale, precum şi asupra rolului lor în societate. Informaţia
difuzată în permanenţă exercită influenţă şi asupra nevoilor şi intereselor personale,
predispunând individul la un comportament politic concret şi avantajos, care, însă, nu este
perceput de societate ca fiind impus de către sursele mass-media.
Funcţiile mass-media reprezintă rolul pe care acestea le îndeplinesc în
comunicările de masă iar disfuncţille mass-media reprezintă tulburarea funcţiilor acesteia.
Manipularea presupune antrenarea, prin mijloace de influenţare psihică, a unui grup uman, o
comunitate sau o masă de oameni la acţiuni al căror scop aparţine unei voinţe străine de
interesele lor. Persuasiunea reprezintă acţiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să
creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. Dezinformarea presupune inducerea în
eroare cu o informaţie falsă. Intoxicarea presupune influenţarea în mod insidios a spiritelor
pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza sau a deruta prin difuzarea de ştiri
false.
1.Definiţii
1.1. Fenomenul atât de complex al comunicării de masă a cunoscut numeroase
tipuri de definire şi numeroase perspective de clasificare. După Christian Wright,
„comunicarea de masă este orientată către audienţe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute
4
de către comunicator; mesajele sunt transmise în mod public şi sunt calculate astfel încat să
ajungă repede la public”.
1.2. Termenul de mass-media s-a format pe teren anglofon, prin sinteza dintre
un cuvânt englezesc, „mass”, care trimite la masă de consumatori ai acestor forme culturale
şi un cuvânt latin „media”, în forma sa de plural, care se referea la suportul pe care sunt
fixate aceste mesaje. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române mass-media
reprezintă “Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informaţiilor (radio,
televiziune, cinematograf, publicaţii, disc, magnetofon etc.)”
1.3. Manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup,
colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu
interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi
distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie.1
Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social
persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în
manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces
de convingere. Spre exemplu, unul dintre efectele negative cele mai grave ale televiziunii
este cel de spălare a creierului. În cazuri extreme, acest efect poate provoca victime în rândul
receptorilor datorate (dez)iluzionării mediatice. Astăzi, televiziunea are o tendinţă tot mai
accelerată şi mai accentuată de a nu mai îndeplini funcţia de divertisment, informare, cultură
etc., ci pe aceea de a forma un om nou, “spălat” de tot ce e bun.
„Manipularea constă în a intra prin efracţie în mintea cuiva pentru a-i forma o
opinie sau a-i provoca un comportament, fără ca el să ştie că efracţia s-a produs. Spre
deosebire de violenţa fizică, instituind o interacţiune explicită, violenţa psihologică sau
cognitivă pe care manipularea o implică îşi datorează întreaga eficacitate disimulării sale.
Şi mecanismele tehnice de construcţie a mesajului manipulator relevă o dublă preocupare:
cea de a identifica rezistenţa care le-ar putea fi opusă şi de a masca demersul în sine”.2
Mass-mediei îi revine un rol important, după unii sociologi chiar cel esenţial, în
formarea opiniei publice. Rolul jucat de media devine mult mai vizibil şi uşor de identificat
1
Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, (coord), Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel, 1998;
2
Breton, Philippe, “Manipularea cuvântului”, Institutul European, Iaşi, 2006, p. 25;
5
în cadrul companiilor – de orice fel, de la cele pentru organizarea alegerilor prezidenţiale,
până la cele de promovarea a unui produs, a unei idei şi teorii etc. – de presă.
Ziarele, revistele, radioul, televiziunea şi mai nou Internetul sunt canale prin care
se influenţează, orientează şi dirijează opinia publică, interesele şi motivaţiile oamenilor,
conştiinţele chiar dincolo de graniţele propriilor voinţe şi simţuri. Suntem tot mai dependenţi
de această reţea globală pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lume.
6
Educarea tinerilor pentru a fi selectivi în folosirea media este o responsabilitate
a părinţilor, dar mai ales a şcolii. Rolul părinţilor este de primă importanţă. Ei au dreptul şi
datoria de a garanta folosirea prudentă a mass-media prin formarea conştiinţei copiilor lor
pentru a exprima judecăţi sănătoase şi obiective. Şcolii însă ii revine dificila misiune de a
promova adevăratele valori, în situaţia în care media aduce mereu în prim plan, pe de o parte,
diverse forme de manifestare a lipsei de minimă educaţie estetică şi morală, iar pe de altă
parte ceea ce este negativ, inadecvat sau chiar imoral în instituţia şcolară, neglijând de multe
ori ceea ce este pozitiv şi eficient în educaţie.
Există încă multe efecte negative, pe lângă cele pozitive care influen țează în
mod semnificativ societatea în care trăim. Ce legătură au toate acestea cu tinerii? Tinerii sunt
energia societății de azi, și maturii societății de mâine. Dacă noi ca și tineri suntem crescuți,
educați și expuși la idei morale care ne dictează că nu avem limite în deciziile noastre, că
Dumnezeu ne este propriul eu, că pornografia subtilă sau pe față este ceva normal și multe
alte idei, ce fel de societate vom avea mâine? Tinerii par a fi mai lipsiți de respect, mai lipsi ți
de Dumnezeu și de principii morale tocmai pentru că mass-media a permis lucrul acesta.
Dacă peste 10 ani copiii nu vor știi că de Crăciun se sărbătorește nașterea Domnului Iisus, și
vor știi doar că vine Moș Crăciun, este vina societății și a mass-media că a indus în eroare și
a influențat negativ societatea prin programele sale. Ca și tineri noi trebuie să alegem la ce
vrem să ne expunem mintea și sufletul, pentru a ne forma directive corecte în viață.
2.2. Manipularea populaţiei din punct de vedere politic prin intermediul mass-
mediei
7
Aşadar, din păcate, nu putem avea dubii în ceea ce priveşte faptul că mass-media
este utilizată în calitate de sursă de manipulare a conştiinţei societăţii. Mass-media are o
influenţă considerabilă asupra proceselor politice din societatea contemporană, formarea în
masă a viziunilor economice, politice, sociale, precum şi asupra rolului lor în societate.
Informaţia difuzată în permanenţă exercită influenţă şi asupra nevoilor şi intereselor
personale, predispunând individul la un comportament politic concret şi avantajos, care, însă,
nu este perceput de societate ca fiind impus de către sursele mass-media.
Deşi nu ne place să recunoaştem: politica este destul de mult implicată în mass-
media. O dovadă evidentă în acest sens este aceea că jurnaliştii pun mai mult accentul pe
efectul politic al discursurilor decât pe conţinutul lor.
Propaganda electorală se organizează minuţios pentru a avea cele mai mari şanse
de reuşită. În timpul campaniilor electorale suntem bombardaţi de zeci de afişe lipite pe
stâlpi, ziduri, cu chipul candidatului propus sau cu însemnele unui partid. La radio şi la
televizor se închiriază spaţiu de antenă pentru ca cei care doresc să câştige alegerile să-şi
expună platforma electorală sau părerile.
Astfel, din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a
intereselor unei clase, grup, colectivităţi, prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea
la această cale în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea
actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.
Mass-media a devenit cel mai mare aliat al puterii politice în spaţiul public actual, impunând
norme şi valori pentru miliarde de oameni, iar în ştiinţele comunicării, comunicarea politică
prin mass-media reprezintă cel mai influent sistem de penetrare a minţii şi a sufletului
oamenilor simpli.
8
Aristotel definea politica drept „arta guvernării omului”. Unul din
fenomenele secolului al XX-lea care a făcut posibilă acestă guvernare îl constituie
manipularea.
Discursul politic este o construcţie ce susţine şi promovează interese; problema
care se pune este multitudinea de interese apărute. Pentru a se ajunge la satisfacerea
intereselor se ajunge la minciuna, la imoralitate şi la manipulare în politică.
Practica manipulării opiniei publice este foarte veche, iar tehnicile specifice s-au diversificat
şi rafinat de la o epocă la alta. Câteva arme folosite pentru a manipula ar putea fi: discursul
politic, ca metodă de dezinformare, folosirea notorietăţii pentru “autentificarea” informaţiilor
eronate sau trunchiate, lansarea unor atacuri politice prin intermediul mediei ori al terţilor
politici, pentru mascarea intereselor reale, campanii de presă demarate la comanda politică,
denigrarea sau ocuparea agendei media cu scandaluri fabricate, în vederea abaterii atenţiei de
la alte teme de real interes, promovarea de false modele politice, zvonistica şi intoxicarea
sunt doar câteva dintre metodele folosite zilnic de politicieni pentru îndeplinirea obiectivelor
personale sau de partid.
Conform specialistilor teoriei comunicarii, manipularea reprezinta o actiune de
influentare prin mijloace neviolente, a optiunilor unor segmente ale populatiei sau a
populatiei in ansamblul ei, in vederea realizarii unor obiective, prin inducere intentionata in
eroare. In procesul de manipulare este important ca subiectii asupra carora se exercita
actiunea de manipulare sa fie convinsi ca actioneaza pe baza realitatii si ca pornesc de la
premise corecte, in conformitate cu propriile idei si interese.
Metodele prin care diverse personaje interesate manipuleaza opinia publica sunt
multiple.
Discursul politic de pildă, are ca scop de cele mai multe ori, nu transmiterea
unui mesaj clar catre propriul electorat, ci mai degrabă, dezinformarea electorilor celorlalte
partide. Deseori, personalitatile politice ori mass-media exprima, in discursul lor, opinii doar
critice si nu argumente bazate pe informatii care sa sustina concluzia adoptata. Acest tip de
manipulare se bazeaza pe notorietatea persoanei care emite ”verdictul” si care, prin girul
prestigiului, ii confera si autenticitate.
Exista mai multe forme de manipulare: manipulare pozitiva – care este in acord
cu normele rationalitatii cat si cu normele moralitatii care actioneaza in vederea satisfacerii
9
binelui comun si manipulare negativa, care la rândul ei poate fi intentionata si neintentionata.
Manipularea se face prin minciuna. Unii mint fara sa-si dea seama, in necunostinta de cauza,
din ignoranta, iar altii mint cu buna stiinta, cunoscand adevarul; altii spun doar un adevar
partial.
Ce este etica?
Etica se referă la sistemul de valori prin care o persoană stabileşte ce e corect sau
greşit, ce e cinstit sau josnic, ce e drept sau injust. Etica se defineşte prin comportament
moral în situaţii specifice. În conduita lui, un individ nu se confruntă numai cu propria
conştiinţa, ci şi cu normele acceptate stabilite la nivel profesional, organizaţional, sau al
întregii societăţi. Dificultatea de a estima dacă o acţiune este sau nu etică rezidă în faptul că
indivizii au standarde şi percepţii diferite despre ceea ce este „corect” şi „greşit”. Deseori,
situaţia nu este pur şi simplu albă sau neagră, intrând în zona gri.3
3
Wilcox Denis, Cameron Glen, Ault Philip, Agee Warren, “Relaţiile publice – strategii şi tactici”, Editura
Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 59;
10
Concluzii
11
Bibliografie
2. Coman Mihai, “Din culisele celei de-a patra puteri”, Ed. Carro, 1996;
5. Wilcox Denis, Cameron Glen, Ault Philip, Agee Warren, “Relaţiile publice –
strategii şi tactici”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009;
7. http://www.scribd.com/doc/26855570/Manipularea-mass-%E2%80%93-
media-prin-intermediul-televiziunii
12