Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate de Konrad Lorenz

                                                                                      Recenzie

Date despre autor și lucrare

                Lucrarea Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate a fost scrisă de Konrad Lorenz în
1974, Konrad Lorenz s-a născut în 1903 la Viena și a murit în 1989 la tot la Viena, acesta a fost
zoolog, etolog și ornitolog austriac. A câștigat premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină în
1973 cu Nikolaas Tinbergen și Karl von Frisch. El este adesea considerat unul dintre fondatorii
etologiei moderne, studiul comportamentului animalelor. El a dezvoltat o abordare care a început
cu o generație anterioară, inclusiv cu profesorul său Oskar Heinroth. A scris numeroase cărți
unele precum „Inelul Regelui Solomon” și „Despre Agresivitate” devenind foarte populare
printre cititorii de rând. Mai târziu în viață, interesul său s-a bazat mai mult pe studiul omului și
al societății. La cererea tatălui său, Adolf Lorenz, a început un program premedical în 1922 la
Universitatea Columbia, dar s-a întors la Viena în 1923 pentru a-și continua studiile la
Universitatea din Viena. A absolvit doctoratul în medicină în 1928 și a devenit profesor asistent
la Institutul de Anatomie până în 1935. Și-a terminat studiile zoologice în 1933 și a primit al
doilea doctorat. A fost trimis pe frontul rus în 1944, unde a devenit rapid prizonier de război în
Uniunea Sovietică între 1944 și 1948. În captivitate în Armenia sovietică, a continuat să lucreze
ca medic și devenit fluent în limba rusă și s-a împrietenit destul de mult cu unii ruși, în majoritate
doctori. Când a fost eliberat, i s-a permis să păstreze manuscrisul unei cărți pe care o scrisese. A
sosit înapoi în Altenberg (casa familiei sale, lângă Viena) unde manuscrisul a devenit cartea sa
din 1973 „În spatele oglinzii”.
Conținutul lucrării
          Konrad Lorenz este considerat unul dintre fondatorii etologiei moderne (științ a
care se ocupă de studiul comportamentelor animalelor și ființelor umane) și în
lucrarea sa incercă să ne dea un semnal de alarmă asupra defectele societă ții prin
evidențierea a 8 păcate capitale care duc societatea la dezbinare la prabușire. Opera
citată cuprinde 9 capitole în care discută cele 8 păcate dar abordează și problemele
moderne ale exploatării mediului înconjurător.
          În primul capitol „Proprietăţi structurale şi perturbări funcţionale ale
sistemelor vii” autorul își impune părerea despre adaptare și cum influențează aceasta
evoluția, de aceea autorul menționează cum în evoluție apare selecția naturală prin
care organismal se adaptează pentru a supraviețui. Următoarele capitole tratează în
parte cele opt păcate capitale care stau la baza autodistrugerii societă ții în opinia lui
Konrad.
          Primul păcat „Suprapopularea” este o amenințare în sensul că oamenii nu mai au
contact emotional între ei, o expresie folosită de autor „Not to get emotionally involved”
(p.21), explica răceala semenilor noștii pe care o simțim până și în propria casă. Discută despre
modul în care omul este compleșit de monotonia de zi cu zi de grijile societății și uită să se
bucure de micile plăceri, astfel în oameni se instalează răceala, neutralitatea, lipsa de implicare
cum exemplifică și Konrad „Mi-am seama de acest lucru printr-o întâmplare de neuitat.
Aveam ca oaspeți o pereche de americani din Wisconsin, ecologi prin vocaț ie, ce
locuiau în deplină singurătate într-o casă din pădure. Când eram pe punctul să ne
luăm cina, cineva a sunat la ușă, iar eu am exclamat supărat, „Cine o mai fi și
acum!” N-aș fi putut să-i șochez mai mult pe oaspeții mei nici prin cea mai mare
grosolănie. Faptul că cineva poate reacționa la sunetul soneriei altfel decât
bucurându-se i-a scandalizat.” (p.20)
          Al doilea păcat „Pustiirea spațiului vital” înglobează viziunea autorului asupra
insensibilității, orbirii sufletești, indiferenței cu care omenirea prin pură dorință de a impresiona
estetic distruge spațiul vital, chiar locul în care s-a născut. Această distrugere a mediului pentru a
construi duce în realitate la distrugerea lucrului cu adevărat important și anume a cadrului
natural.
              Păcatul al treilea „Întrecerea cu sine însuși” conturează o imagine a omului agitat,
înfricpșat, depășit de lumea capitalistă, care duce o luptă cu sine insuși pentru a se depăși fiind
poate prea acaparat de jobul său sau de gândurile că nu s-ar descurca „Trebuie să ne întrebăm ce
anume provoacă omenirii de azi daune sufletești mai mari: lăcomia orbitoare de bani sau graba
extenuantă.”(p.38) Omul modern duce o luptă continuă în goana după bunuri materiale din
diferite motive, cum ar fi lăcomia dar nu numai de aceea ajung să uite de sufletul lor fiind
afundați în mai multă și mai multă avuție.
              Păcatul patru „Moartea termică a simțurilor” pare să amenințe bucuriile și suferințele
oemenilor cum exemplifică și Konrad deoarece lucrurile importante sunt obținute extrem de ușor
de aceeea se pierde esența lucrurilor cum de exemplu hrana car se obține greu și trebuia să o
vânezi acum o poți obține de la orice magazine perzânduse astfel valori importante ale vieții și
astfel se pierd și simțurile devenind neutre și fără valoare.
            Păcatul a cincilea „Decăderea genetică” se axează pe dereglarea care se produce asupra
geneticii omului fiind un rezultat al unui mediu superficial prin care se pierd caracteristicile
adevărate ale omului. Dispar anumite caracteristici precum simțul responsabilității sau a insușirii
vinovăției pierzându-se caracterul adevărat al individului care ajunge să se victimizeze și toate
acestea provin dintr-o educație din ce în ce mai precară.
              Păcatul al șaselea „Sfărîmarea tradiției” are o origine din păcatul al cincilea în care se
ajunge la o disprețuire a națiunii. Această dispută între generații pornită din diferența de varstă
dar și a diferențierea de cultură invhechită a celor bătrâni. Cei tineri în lipsa maturizării ajung să
dușmănească orice tradiție sau cultură care nu le reprezintă era lor, această lupta între generații a
existat mereu și este trecătoare odată ce tinerii se maturizează.
              Păcatul șapte „Receptivitatea la îndocrinare” arată revoltarea lui Konrad cănd vine vorba
de îndoctrinarea și manipularea oamenilor într-o societate credulă și profitoare de slabiciunile
oamenilor. Autorul consideră că „cea mai eficientă metodă de a manipula mari mase de
oameni prin uniformizarea năzuințelor lor o dă moda” (p.116) și are dreptate cu acest
aspect deoarece fiecare fuge alături de modă și duce o luptă pentru a ține pasul cu
moda lăsându-se fiecare manipulat de acestă docrină de fa țadă.
Păcatul al optulea „Armele nucleare” reprezintă cel mai mare pericol al omenirii deoarece
națiunile au decurs la o cursă a înarmărilor cu arme nucleare care ar putea reprezenta sfărțitul
rasei umane dacă oamenii ar începe să abuzeze de această putere tehnologică riscând la un Al
Treilea Război Mondial, care ar duce la sfârșit.
Concluzie
                  Chiar dacă cartea a fost publicată de peste 40 de ani și conținutul reflectă adesea
viziunea anticapitalistă, problemele discutate de Konrad sunt de actualitate fiind discutate și
dezbăatute de numeroase personae care cunosc de asemenea problemele societății moderne.
Consider că „Pustiirea spațiului vital” este cea mai mare problemă deoarece din ce în ce mai mult
planeta se modernizează și resursele acesteia sunt exploatate. Faptul că limbajul folosit este unul
simplu și accesibil oricui, face accesibil conținutul lucrării tuturor celor interesați de literature.