Sunteți pe pagina 1din 17

Jocul - obiect de studiu al T.P.J.

(teoria si practica jocului) Caracteristicile si functiile jocului


1. Consideratii generale Pentru inceput trebuie sa semnalam faptul ca, interesul pentru JOC a fost determinat de evolutia cercetarilor biologice si psihologice din a doua jumatate a sec.al XVIII-lea si din intregul secol al XIX-lea. Evolutionismul, instaurat treptat ca modalitate de gandire, a modificat maniera de a aborda si analiza orice fenomen si a marcat triumful unei optici deterministe in care se conturau argumente pentru ipoteza unei continuitati intre conduita animala si conduita umana, fapt ce a deschis un camp de cercetare imens. E vorba de studiile privind jocul ca activitate/conduita specifica (conduita de crestere), atat animalelor superioare inzestrate cu un sistem nervos dezvoltat, cat si omului. De pilda, Spencer, exponent al biologismului, considera jocul expresia facultatilor si energiilor care s-au eliberat temporar de satisfacerea imperativelor biologice fundamentale prin dezimplicarea psihicului din functiile de conservare a viatii si concentrarea lui intr-o suita de miscari fara obiect, o zburdalnicie naturala neangajata. Aceasta viziune asupra jocului o extinde la toate speciile superioare, legand-o de aparitia unui timp liber neabsorbit de cerintele imediate. In aceasta acceptiune jocul este rupt de dimensiunea sa sociala. Mai tarziu, determinismului biologic i se adauga complementar ipoteza determinarii sociale a constiintei si personalitatii umane (cf. Ursula Schiopu, 1970, p.3). Astfel, interesul s-a deplasat spre aria aspectelor caracteristice jocurilor copiilor de diferite varste si din diferite regiuni si zone geografice, ceea ce releva faptul ca, aspectele sociale ale jocului trec pe primul plan. Un interes deosebit il prezinta, in acest sens, problema aparitiei jocului copilului in cadrul societatii. Datele privind viata si dezvoltarea copilului, jocurile acestuia pe treptele timpurii ale dezvoltarii societatii lipsesc aproape cu desavarsire. Exista, e adevarat, nenumarate descrieri cu caracter etnografic, antropologic si geografic, dar extrem de schematice si fragmentare, referitoare la joc. Unele ofera indicii referitoare la modul de viata al copiilor, dar nu contin detalii asupra jocurilor lor ; altele, dimpotriva, descriu doar jocurile copiilor (Idem, p. 42). Problema momentului istoric al aparitiei jocului este legata strans de caracterul educatiei generatiilor tinere in societatile arhaice. Pe baza unui material vast, R. Alt (1956) indica existenta initiala a unui caracter unitar intre activitatea de munca si cea de educatie, relevand caracterul inseparabil al educatiei ca functie sociala specifica. Prin urmare, pe treptele cele mai vechi ale dezvoltarii sociale, pozitia copilului se caracterizeaza inainte de toate prin includerea lui timpurie in activitatea productiva a adultilor. Cu cat societatea e situata pe o treapta mai primitiva de dezvoltare, cu atat copilul participa mai devreme la munca productiva a adultilor. Etnografii si calatorii care au descris viata unor triburi primitive ne informeaza ca, copiii se joaca putin, iar daca se joaca, ei practica un tip de joc care reflecta pe de-antregul viata sociala a adultilor (cf. Elkonin, 1980, p. 50). Acest fapt are o deosebita importanta pentru critica conceptiilor biologizante despre joc. Datele inserate, afirma Elkonin, demonstreaza suficient de clar faptul ca originea jocului este sociala, iar evolutia sa reflecta tipul de societate dintr-o anumita etapa istorica (Idem, p. 69). Factorul social-istoric imprima, asadar, in mai mare masura, elemente de continut specific jocului. In acest sens, antropogeneza, ne permite sa formulam ipoteza dezvoltarii concomitente a jocului si a muncii intr-o interrelatie complexa (Ursula Schiopu, 1970, p. 10). De la varste foarte mici, copiii exersau diferite actiuni ale adultilor, folosindu-se de unelte confectionate pe masura dezvoltarii lor fizice (jocul-exercitiu : copiii construiau barcute, casute

de nisip si lut etc.). Argumentul material-istoric al acestei inrudiri se obiectiveaza in frecventa gasire in numeroase sapaturi arheologice a unor obiecte miniaturale (figurine, arme minuscule de vanatoare), pe care le-am putea numi ''jucarii''-desi este foarte probabil ca acestea sa fi avut si un oarecare rol ritual (de ex., papusa era considerata in unele triburi, atat jucarie, cat mai ales obiect care simboliza fecunditatea ; se transmitea din mama in fiica, de-a lungul a catorva generatii (Idem, pp. 17-18). Aceste doua tipuri de activitate umana, dincolo de asemanarile privind nivelurile si componentele nervoase, fiziologice, psihologice, sunt subtil diferentiate, fiind activitati complementare. Din aceasta perspectiva, jocul apare ca activitate dominanta, cu functie pregnant formativa in copilarie, iar munca, cu aceleasi caracteristici, din ce in ce mai pregnante, pe masura ce se depaseste copilaria. In aceeasi ordine de idei, jocul prilejuieste o refacere energetica, o relaxare, o odihna activa evidenta, pe cand munca presupune, pe langa efort fizic sau intelectual, si un important consum de energie ce se impune a fi refacuta. Drept complementaritate, jocul copilului pregateste terenul psihologic al muncii adultului ; jocul stimuleaza tonusul, antrenarea si participarea sociala, depasirea obstacolelor, gasirea de solutii ; la aceasta se adauga faptul ca antrenarea psihomotorie foarte activa ce are loc in joc, contribuie la dezvoltarea psihica generala in mod intensiv, fapt ce determina punerea in evidenta a functiei formative si sociale a jocului. Diferentierea joc-munca este posibila, insa, intr-o etapa istorica mult mai avansata din punct de vedere socio-cultural si economic (exista si astazi organizatii tribale primitive, unde diferentierea joc-munca nu exista in mentalitatea localnicilor). Aceasta diferentiere este sustinuta de psihologi celebri : H.Pieron considera jocul o activitate agreabila ce se opune activitatii de munca. Definirea jocului de catre P. Janet ca activitate inferioara neadaptata la viata reala si definitia lui J. Piaget cu privire la joc, definitie ce considera ca jocul consta in asimilarea ce functioneaza pentru ea insasi fara nici un efort de acomodare, pun in evidenta complexitatea acestei forme de activitate. Dincolo de dovezile materiale care sustin existenta jocurilor si a jucariilor, mai ales in societatile antice avansate (Egipt, India, China, Sumer, Grecia, Roma) exista si alte forme de atestare : folklorul, dansuri si ceremoniale, ritualuri, care evidentiaza prezenta jocului socializat al adultilor si pun in evidenta inrudiri complexe ale jocului cu arta. Chiar poezia, filosofia, fantezia umana, intelepciunea sub forma intrebarilor enigmatice, ca forme de cultura, stau sub semnul jocului, arata Huizinga (1988). Caracteristica este si prezenta jocurilor sportive. Inscriptii pe monumente funerare, evocari de atleti sau de competitii in care s-au evidentiat razboinici renumiti exista in mai toate lucrarile vechi de istoriografie. In antichitatea greaca (jocurile olimpice), dar mai ales in cea romana (jocurile de arena), jocurile ocupau o pondere insemnata in viata Cetatii, cel putin tot atat cat ocupa si astazi. Jocurile adultilor au evoluat in directia asa-numitelor jocuri de societate, foarte la moda in sec. al XVIII-lea si al XIX-lea. Aceste jocuri s-au conservat astazi pe o linie de stimulare a competitiei, similara cu cea a jocurilor sportive (olimpiadele de sah, de ex.). Multe din ele au ramas, insa, prin cafenele, cluburi sau intruniri de familie, ca jocuri de divertisment (jocuri de carti, domino, remy etc.). Se poate presupune ca jocurile copiilor si tinerilor contemporani sunt mult mai bogate in continut psihologic si in incorporare de continuturi sociale decat jocurile copiilor din societatea primitiva, in conditiile in care societatea dispune de mijloace de informare din ce in ce mai sofisticate si mai diversificate. Dezvoltarea intensa culturala, evenimentele ce o caracterizeaza, aduc dupa sine modificari si incorporari de jocuri noi in viata copiilor (jocul dea expozitia, de-a farfuriile zburatoare etc.). 2. Jocul - obiect de studiu al T.P.J. (teoria si practica jocului)

Pe baza cercetarilor biologice, psihologice, pedagogice, etnologice, antropologice etc., s-a constituit T.P.J. ca disciplina stiintifica , avand ca obiect de cercetare JOCUL vazut ca activitate complexa, fundamentala in formarea si dezvoltarea personalitatii umane, mai ales in primele etape ale ontogenezei. Teoria si practica jocului are ecou in organizarea activitatilor specifice gradinitei, dar si in organizarea asistentei psiho-sociale a copiilor prescolari si nu numai. Ea ne ajuta sa intelegem cum se implica jocul in procesul de invatare si ne arata, totodata, cu ce si cum poate contribui el la evolutia personalitatii umane din punct de vedere bio-psiho-socio-cultural. Ce este jocul ? In mai toate dictionarele lingvistice, cuvintele joc, a se juca prezinta multiple sensuri : activitate sau actiune exercitata cu precadere de copil ; interpretare a rolului intr-o piesa (joc scenic) ; amuzament ; un sens figurat (ex. : jocul cu focul, jocul naturii, jocul destinului) ; simularea (a juca o festa cuiva, a juca o comedie) ; ocuparea unei anumite pozitii ierarhice (a juca un rol conducator) ; riscul (a se juca cu viata, a se juca cu oamenii,etc.). Notiunea de joc prezinta, in genere, anumite particularitati, in diferite etape istorice si la diferite popoare : greci - Cercetarile de lingvistica ale lui Huizinga (1998) atesta prezenta mai multor cuvinte care redau notiunea de joc. Astfel, pentru a defini sfera jocurilor in general se folosesc cel putin trei cuvinte : paidia ce are sensul de ''ceea ce tine de copil'' si se diferentiaza de ''paidea'' ce inseamna puerilitate. Cuvantul ''paidia'', impreuna cu derivatele sale, paizein = a se juca si paignion = jucarie, poate desemna variate forme de joc, pana la jocurile elevate sau jocurile sfinte, rituale. Jocurile cu caracter de lupta sau de competitie, domeniu important in viata vechilor greci, sunt denumite prin cuvantul agon ( cf. Mariana Popa, 2002, p.13). romani - ludo, desemna bucuria, veselia, iar ludus, ludere semnifica insusi jocul. Pentru a glumi sau a spune sotii exista un alt cuvant : jocus, jocare. Acest cuvant este cel care a trecut in limbile romanice si si-a extins semnificatia la cea de joc, a juca. in limbile germanice - jocului ii este conferit si un sens erotic. Cuvintele spielkind, anspielen, nunespiel, laichen, leka se refera la erotismul oamenilor sau al animalelor. Acest sens al jocului este impartasit de multe popoare. Buytendijke (1933) numeste jocul dragostei cel mai pur exemplu dintre toate jocurile, care prezinta in modul cel mai limpede toate semnalmentele lui (Idem, p. 15). indieni - in limba sanscrita, kridati este un termen general pentru joc si indica atat joaca animalelor, a copiilor, a adultilor pe de o parte, dar si miscarea valurilor, a vantului, fiind propriu si pentru exprimarea dansului sau a spectacolului dramatic. Un alt cuvant lila este folosit pentru a desemna ceea ce se leagana dar si factorul voios, usor, zglobiu al jocului, redand totodata si si sensul de aparenta, imitare. chinezi - nu exista o denumire sugestiva pentru notiunea de joc. Cuvantul won se refera la jocul copiilor si are sensul de a fi adancit in ceva in mod facil.Jocul de indemanare, competitia, jocul de noroc sunt desemnate cu alti termeni : cheng si sai adica competitie organizata in vederea obtinerii unor premii. japonezi - exista un singur cuvant pentru functia de joc : asobu, ce are sensul de distractie, destindere, amuzament, excursie, joc de noroc, a imita, a juca ceva dar si a fi fara lucru.

Ulterior, dupa cum arata Elkonin in lucrarea Psihologia jocului (1980, p. 14), in toate limbile europene cuvantul joc a inceput sa se extinda asupra unei largi sfere de actiuni umane care, pe de o parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie. In prezent, se considera ca jocul reprezinta tipul fundamental de activitate a copilului si, in acelasi timp, mijloc de instruire si educatie prin care copilul se dezvolta fizic, intelectual si social, de aceeasi importanta ca si activitatile de invatare si munca. Jocul este o forma de activitate specifica pentru copil si hotaratoare pentru dezvoltarea lui psihica, arata U. Schiopu in Dictionar de psihologie (1997), al carei coordonator este. Studiind jocul copilului in perioada prescolara, autoarea precizeaza in lucrarea Probleme psihologice ale jocului si distractiilor (1970) ca, prin intermediul jocului, copilul pune in actiune posibilitatile care decurg din structura sa particulara, traduce in fapt potentele virtuale care apar succesiv la suprafata fiintei sale, le asimileaza si le dezvolta. Copilul cauta in joc o incercare capabila de a-i permite sa-si afirme Eul sau, jocul avand pentru copil rolul pe care munca o are pentru adult. Copilul se simte puternic prin succesele sale ludice. Acest fapt este determinat in primul rand de aparitia reprezentarii. In acest moment al evolutiei ontogenetice, jocul isi schimba aspectul devenind intentional, capatand o finalitate constienta. El nu mai rezulta doar dintr-un indemn al tendintelor, ci dintr-un indemn al intregii fiinte constiente. Istoria jocului infantil este, de fapt, arata Ursula Schiopu, istoria personalitatii care se dezvolta si care se formeaza treptat. In Dictionarul de psihologie (1978), P. Popescu-Neveanu precizeaza : jocul este un mod de dobandire si precizare a cunostintelor prin actiune. Prin joc se dezvolta procesele psihice de reflectare directa si nemijlocita a realitatii - perceptiile (manuind diferite obiecte si materiale, copilului i se dezvolta perceptiile de marime, forma, culoare, greutate, distanta etc.) si reprezentarile -, dar si procesele psihice intelectuale, memoria, gandirea, imaginatia. Jocul este o activitate de gandire, arata Popescu-Neveanu, intrucat este orientat spre rezolvarea de probleme, spre gasirea cailor in vederea depasirii unor obstacole, actiunea si cuvantul constituind principalele mijloace ale jocului. In stransa unitate cu celelalte procese de cunoastere, prin joc se dezvolta si limbajul copilului. Dupa cum nu exista jocuri fara miscare si fara actiune, tot asa nu exista nici jocuri lipsite de reactii verbale. In acest sens, Tina Bruce (1993) mentioneaza ca copilul vorbeste chiar si atunci cand se joaca singur. In aceasta etapa de dezvoltare a vorbirii, solutionarea problemelor nu se poate realiza pe planul limbajului interior, ci prin reactii verbale deschise. Copilul gandeste cu voce tare. De asemenea, in cadrul jocurilor colective, copiii se inteleg asupra subiectului, isi repartizeaza rolurile, isi comunica impresiile si astfel isi activeaza vocabularul, isi precizeaza semnificatia cuvintelor, isi dezvolta limbajul contextual. In joc, copilul reflecta ambianta si, prin imitatie, activitatea adultilor. Jocurile copiilor sunt forme specifice de comportare a acestora fata de lumea inconjuratoare, reactii fata de aspectele cele mai diverse ale impresiilor ce actioneaza asupra lor. Prin intermediul jocului se reflecta importante aspecte si episoade de viata, se reproduc variate si numeroase forme de relatii sociale. Jocul reflecta, in mic, existenta sociala. Jocul apare, astfel, ca un important mijloc de manifestare si dezvoltare a emotiilor si sentimentelor socio-morale. Janet R. Moyles (1992) considera jocul nu numai mediul ideal unde copiii invata, dar in acelasi timp, mediul in care adultii pot invata cel mai bine despre copii si nevoile lor. Astazi a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului in dezvoltarea copilului si chiar a adultului. ''Omul nu este intreg decat atunci cand se joaca'', afirma Schiller. Norbert Sillamy, in Dictionar de psihologie (1996, p. 171), defineste jocul astfel : activitate fizica sau mentala fara finalitate utila, careia i te dedici din simpla placere. Dar jocul este privit de Sillamy nu numai ca activitate specifica copilului (.pentru copil totul este joc) ci si ca :

Metoda de instruire (in invatamantul prescolar, chiar si primar - joc educativ/joc didactic) ; Mijloc de investigatie si tratament psihologic, in special la copii : modelaj, marionete, dar si la adolescenti si adulti - se discuta, in acest sens, de JOCOTERAPIE sau LUDOTERAPIE, ca tehnica folosita cu precadere in psihiatrie, psihoterapie, pentru a favoriza resocializarea pacientilor (jocuri de indemanare, jocuri de competitie etc.) ; Tehnica de grup, destinata formarii participantilor (joc de rol) - este derivata din psihodrama lui Moreno si ia forma unei improvizatii teatrale pe o tema aleasa in prealabil de toti participantii ; este un instrument de perfectionare personala (capacitate de comunicare, solutionare de probleme, interrelationare optima), dar si mijloc de selectie profesionala a candidatilor. Pe masura ce are loc indepartarea de copilarie, jocul se apropie tot mai mult ca functii si forma de activitatile distractive reunite prin termenul de loisir, definit fie ca timp liber disponibil in afara muncii, fie ca activitate distractiva propriu-zisa. Termenul are circulatie de relativ putin timp. Etimologia cuvantului ne duce la vechiul verb francez loisir care are semnificatia de a fi permis (etre permis). Exista granite foarte mobile intre joc si activitatile distractive. Prin felul de antrenare, multe jocuri se aseamana cu activitatile de tip loisir, jocul avand evidente functii distractive, de relaxare si de instruire. Pe de alta parte, anumite activitati neludice pot capata caracter de joc (colectionarea poate fi considerata o forma de joc data fiind starea de traire euforica si cadrul motivational ce o caracterizeaza). Inrudirea cu activitatile de tip loisir este foarte mare, ceea ce justifica faptul ca pe masura ce copilul creste, locul jocului privit ca forma specifica de comportament al copilului fata de mediul inconjurator este preluat de activitatile distractive care, chiar daca nu pot fi considerate activitati de joc in totala aceeptie a cuvantului, au functiile si caracteristicile psihologice ale acestuia, arata Ursula Schiopu (1970, pp.13-14). 3. Caracteristicile si functiile jocului Caracter universal si permanent. Jocul este o realitate prezenta in viata omului, indiferent de varsta acestuia, regiunea geografica sau etapa istorica. Caracter polivalent. S. Iliov afirma ca jocul are un caracter polivalent, in sensul in care el este pentru copil si munca si arta si realitate si fantezie. Pe de alta parte, jocul inseamna si o varietate de semnificatii de la sensul pozitiv pana la cel negativ. El poate numi o activitate cu caracter constructiv, distractiva, placuta sau dimpotriva (jocuri de noroc). De asemenea, jocul prezinta o gama diversa de domenii in care se aplica : medicina, psihologie, pedagogie, asistenta sociala, teatru s.a.m.d.. Caracter complex. Jocul este o activitate determinanta pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane. In lucrarea Copilul si jocul (1967, p.19), Jean Chateau considera ca prin joc, copilul traduce potentele virtuale care apar succesiv la suprafata fiintei sale ; lumea jocului este o anticipare a lumii preocuparilor serioase, este o exersare, in plan imaginar, a viitorului personal. Un copil care nu vrea sa se joace este un copil a carui personalitate nu se afirma, care se multumeste sa fie mic si slab, o fiinta fara mandrie, o fiinta fara viitor ( 1967, pp.1934). De asemenea, diversele studii si observatii asupra jocului au pus in evidenta multiple functii ale acestuia. In sens larg, acestea pot fi : functii principale sau esentiale, functii secundare si functii marginale ale jocului, in raport cu etapa de dezvoltare si cu aportul in procesul de evolutie si integrare sociala (U. Schiopu, 1970, p. 52). Functia principala a jocului se exprima in asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. Este o functie de cunoastere, care scoate in evidenta caracteristicile cognitive ale jocului, amplitudinea acestora pe parcursul dezvoltarii copilului.

Alta functie importanta este aceea de exersare complexa stimulativa a miscarilor, de contributie activa la cresterea si dezvoltarea organismului. Este functia pusa in evidenta de Carr si Gross. Se manifesta ca functie principala in copilarie, devenind, treptat, functie marginala in perioada adolescentei. Aceasta functie apare ca principala in jocurile de miscare sau in jocurile sportive de competitie si secundara in jocurile simple de manuire de obiecte proprii copiilor mici sau in jocurile didactice de tipul loto-urilor, sah-ului etc. Functia formativ-educativa a fost pusa in evidenta de timpuriu de pedagogul Frobel si dezvoltata de pedagogia moderna. Prin joc se dezvolta intreaga personalitate a copilului. Se poate spune, arata Ursula Schiopu, ca jocurile constituie o scoala a energiei , a educatiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginatiei. (.). In acelasi sens, jocul educa atentia, abilitati si capacitati fizice si intelectuale, trasaturile operative ale caracterului (perseverenta, promptitudinea, spiritul de ordine, darzenia etc.), trasaturi legate de atitudinea fata de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competitie, sociabilitatea in genere. In felul acesta jocul modeleaza dimensiunile etice ale conduitei (Idem, p. 53). Cercetarile numerosilor psihologi arata faptul ca exista etape ontogenetice in care copiii trebuie invatati sa se joace. Copiii mici de sub si peste un an privati de joc au o dezvoltare lenta si sinuoasa. Experimentul realizat de Rene Spitz, care a studiat dezvoltarea psihomotorie a unor copii aflati in conditii de ingrijire optima in orase ultramoderne, fara mamele lor si, in paralel, dezvoltarea unor copii nascuti si crescuti in penitenciare impreuna cu mamele lor, a scos in evidenta faptul ca cei din urma au o dezvoltare mult mai favorabila, psihica, intelectuala, in primii ani de viata, datorita prezentei mamei care faciliteaza invatarea de contact social si de joc a copilului (cf. Ursula Schiopu, p.53). Printre functiile secundare ale jocului se numara : functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine complementar jocul fata de activitatile cu caracter tensional (jocul ca activitate de tip loisir) ; functia de compensare este strans legata de functiile catartice si proiective ale jocului. Cu cat viata sociala este mai tensionata cu atat loisir-urile capata un rol mai important compensator si complementar in existenta individului. Functia terapeutica, considerata ca marginala, se utilizeaza cu succes in cazuri maladive (copii care nu stiu sa se joace). Se constituie pe seama proprietatilor proiective ale jocului precum si pe functia de integrare in rol prin transfigurarea trasaturilor de personalitate individuale si a comutarii lor in trasaturile personajelor substituite in joc. Functia terapeutic-compensatorie devine functie principala in procesul de terapie complexa recuperatorie integrata la diferitele categorii de copii cu tulburari de dezvoltare. Jocul poate fi intarziat la copiii cu retard intelectual sau cu deficiente senzoriale. De asemenea, jocul poate dezvolta forme anormale sau poate fi intarziat in cazul copiilor care au perturbari emotionale sau tulburari de comportament. In aceste situatii, interventia specialistilor pentru crearea unor programe structurate de dezvoltare si sustinere a jocului este imperios necesara (cf. Mariana Popa, 2002, pp. 45-46). CONCLUZIE : In esenta, putem afirma ca jocul este o activitate specific umana, fiind una din variatele activitati ale oamenilor si in stransa interdependenta cu acestea, fiind determinat de celelalte activitati si determinandu-le pe toate acestea, invatarea, munca si creatia neputandu-se realiza in afara jocului, dupa cum acesta nu ar putea exista fara a fi purtatorul principalelor elemente psihologice de esenta neludica ale oricarei ocupatii specific umane. Jocul a fost, este si va fi o prezenta permanenta in viata oamenilor, o realitate care a depasit de mult granitele de varsta. Jocul este un fenomen de cultura si civilizatie multidimensional.

JOC JOACA in viata cotidiana Jocul si joaca sunt teme foarte des intalnite in viata cotidiana, iar ele reflecta o anumita tendinta a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezinta reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite sa fie incalcate. Astfel apare dorinta oricarei fiinte umane de a depasi ceea ce este normal, de a depasi pe altii si de a se depasi pe sine, o tendinta spre perfectiune, ca tel principal al vietii. Mediocritatea este pentru cei slabi, de aceea omul a inventat competitia ca modalitate de afirmare. Joaca este o forma de manifestare intalnita la copii, care incearca sa scape derutina cu ajutorul imaginatiei. Acestia incalca toate regulile impuse de ratiune, de natura, de tot ceea ce este realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comanda sau in locul carora se pun chiar ei, impunand viziunealor despre viata. Joaca se intalneste de cele mai multe ori in poezii cu continut destinat unei anumite categorii de varsta: copilaria, dar si in proza care vizeaza experientele si fazele formarii caracterului unui personaj, de la varstelecele mai fragede. Ion Creanga a surprins in capodopera sa "Amintiri din copilarie", toate fetele personajului Nica, acel copil din Humulesti, care da dovada de inconstienta si naivitate puerila, ca atunci cand a furat pupaza din tei, crezand ca va dormi maimult dimineata. Cand s-a vazut incoltit, s-a dus cu pupaza in targ, s-o vanda. Inca odata dovada naivitatii, cand mosul care parea interesat de cumpararea pupezei, i-a cerut-o copilului "sa o caute de oua". Apare aici si o relizare a situatiei atunci cand Nica afla ca mosul il cunostea pe tatal sau, ba chiar il vazuseprin targ in ziua aceea."La cirese" este o intamplare haioasa, in care se observa cat de copil era fiul Smarandei, alergand-o pe matusa Marioara prin toata gradina, nimicind canepa de acolo. Nica a luat bataie de la tatal sau pentru daunele provocate, dar nu a inteles nimic din ce i s-a intamplat, in afara de faptul ca si-a creat un reflex normal care-i spunea sa nu repete fapta; ca dovada, cand a fost cazat la Irinuca,impreuna cu prietenul sau Dumitru a reusit in foarte scurt timp sa darame casa femeii, din plictiseala. Frica intervine in comportarea copiilor, speriati si asa de modul ostil in care i-a primit scoala, iar acestia fug cu pluta pe Bistrita, pana in Borca la fratele lui Dumitru, Vasile. De acolo ei pleaca spre casa cu doi plaiesi calari, insa natura ii prinde din urma si ii pedepseste, schimband starea vremii brusc. Cei doi au constientizat ce au facut mai mult sau mai putin,insa nu au fost foarte afectati de cele intamplate: "Eu cu Dumitru insa o duceam intr-un cantec, strangand viorele si toporasi de pe langa plaiu, si mergeam tot zburdand si harjonindune, de parca nu eram noi raiosii din Brosteni, care facusem atata bucurie la casa Irinucai.",,Jocul" este un cuvant complex, ce exprima adevarul ,,mascat" si fictiunea ce tanjeste dupa realitate. Prin ochii unui copil jocul reprezinta tot ceea ce il inconjoara, pentru el, viata insasi e un joc, unul in care exista ,,baba cloanta"si ,,Fat-Frumos", o lume a basmului in care tot ceea ce isi doreste exista pentru el si pentru altii. Jocul copiilor tinde spre lumea celor mari, acestia fiindidealul lor, vrand sa le imite stilul de viata, in timp ce adultilor le-ar fi placut sa ramana copii. Aici intra jocul fuziunii dintre trecut si viitor, copii visand la viitor... vrand sa creasca mai repede, sa fie independenti si sa isi intemeieze propria familie, in timp ce adultii viseaza la trecut, la copilarie, laceea ce a fost, la vremurile in care nu aveau nici o obligatie, in care se simteau frustrati de sfaturile parintilor, pe care de cele mai multe ori nu le ascultau, la vremurile cand simteau ca lumea intreaga le sta in palma, cand credeau ca totul este pentru ei, cand petreceau seara de seara si cand simteau dragosteade adolescent nebun, dorindu-si sa mai simta un gol in stomac, care nu te lasa sa dormi, sa simta cum inima le trasare de fiecare data cand sunt priviti in ochide catre cel/cea pe care il/o simpatizeaza. Acest joc de concordanta intre ceea ce suntem si ceea ce am vrea sa fim, este motivul pentru care, omul a fost construit ca niciodata sa nu fie multumit de ceea ce este, totdeauna

sa isi doreasca sa atinga ,,urmatorul pas", sa fie cat mai sus, sa isi dezvolte stilul de viatasi sa iasa din anonimat, nimeni nu va atinge ,,ultimul pas", deoarece tot ceeace este a mai fost, iar ,,varful muntelui" nu exista. Omul vrea sa isi faca ,,o firma" (un nume de care lumea sa auda), ,,mascandu-si" defectele si incercand sa te atraga spre ceea ce in mod concret nu exista, facandu-te sa crezi ca produsullui este cel mai bun si ca merita sa il incerci. Oferta provoaca cererea, omul, nefiind obisnuit cu produsul respectiv, trebuie oarecum manipulat, si convins ca are nevoie de produsul promovat. Exista meserii care constau in a manipula oamenii si a-i face sa creada ca tot ce li se prezinta este bun, ei fiind atrasi de ,,minciuni nevinovate". Jocul cu marionete trezeste interesul oricui, in special cel al copiilor mici, in realitate exista oameni ce sunt manevrati ca niste papusi, in timp ce papusile, tind sa para oameni. Un exemplu, imaginar, ar fi papusa cioplita de mesterul Gepetto, adica vestitul Pinochio, papusa care isi dorea sa fie ,,un om adevarat",nestiind ca oamenii tind sa para papusi. Alternanta modului in care o persoana se comporta cu persoane de acelasi rang social, fata de modul in care se comporta cu subalternii sau cu superiorii. In modconcret este vorba despre jocul ,,formal/informal". Cu superiorii trebuie sa folosesti un limbaj formal, in timp ce ei folosesc un limbaj familiar, ce te facesa te simti frustrat, pentru ca nu iti este ingaduit sa ii raspunzi cu aceeasi moneda. Intre persoanele de aceeasi categorie sociala se foloseste , de asemenea,limbajul formal, intre oameni de varste diferite, ca metoda de respect. In lumea contemporana, frumosul a devenit demodat, iar vulgarul a devenit placut. Fiecare om cauta complexitate mica si durabilitate mica, iar ceea ce este lung si are un continut complex, devine plictisitor, demodat, si nu este urmarit, decat de cei ce au un anumit grad de cultura si care inca apreciaza adevarata valoare a cuvantului ,,frumos". Omul tinde spre regresiune, spre scaderea calitatii dorindu-si putin, in timp scurt, de aceea, marele critic Tudor Vianu afirma in prefata volumului ,,Arta prozatorilor romani" faptul ca noi utilizam limbajul cu doua intentii; una tranzitiva care este folosita atunci cand dorim ca informatia sa ajunga la cat mai multe persoane si folosim jocul bazat pe ,,mica-mica-mare" (complexitate mica, durabilitate mica, audienta mare); si alta reflexiva, bazata pe jocul ,,maremare-mica"(complexitate mare, durabilitate mare, audienta mica). Aceasta din urma este folosita de catre persoanele care vor sa isi spuna opinia sau sa realizeze o creatie cu bun gust, dar care nu va fi urmarita decat de persoanele care prezinta interes pentru asa ceva, si anume pentru cei care au un anumit grad de cultura si carora le face placere sa urmareasca astfel de monologuri. La acest capitol am putea discuta si despre antiteza dintre arta si anti-arta. Acum arta este reprezentata de foste anti-arte, uzate, tocite, cu care noi ne-am obisnuit, pe care le aprobam fara a sti insa daca acesta este cel mai bun lucru ce ni s-ar putea intampla. Definitii : Actiunea de a juca;dans popular;p.ext. petrecere populara la care se danseaza; hora # Melodie dupa care se joaca. # Fig.Miscare rapida si capricioasa(a unor lucruri,imagini,etc.),tremur,vibratie # Mod specific de a juca, de a se comporta intr-o intrecere sportiva. Actiunea de a interpreta un rol intr-o piesa de teatru;felul cum se interpreteaza.#Joc de scena=totalitatea miscarilor si atitudinilor unuiactor in timpul interpretarii unui rol. Joc de noroc=distractie cu carti, cu zaruri etc.,care angajeaza de obicei sumede bani # Expr. A juca un joc mare ori a-si pune capul in joc = a intreprinde o actiune riscanta.A descoperi jocul cuiva=a-i surprinde intentiile ascunse. A face jocul cuiva=a servi interesele cuiva.A fi in joc=a fi intr-o imprejurare critica # (Concr)Totalitatea obiectelor care formeaza un ansamblu, un set folosit in practicarea unui joc. (Tehn)Deplasarea maxima pe o directie data intre doua piese ansamblate.

Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatii. Teoria jocurilor = o teorie matematica a situatiilor conflictuale, in care doua sau mai multe persoane auscopuri, tendinte contrare. Din lat. jocus Johan Huizinga, defineste jocul in felul urmator: Sub unghiul formei, se poate deci defini jocul, pe scurt, ca o actiune libera inteleasa ca fictiva si situata in afara vietii obisnuite,in stare cu toate acestea,sa absoarba totalmente jucatorul ca o actiune golita de orice interes materialsi de orice utilitate; care se executa intr-un timp si intr-un spatiu special circumscrise,se desfasoara ordonat, dupa reguli date si creeaza in viata relatii de grup,inconjurandu-se de obicei de mister sau accentuand prin deghizare ciudatenia lor fata de lumea obisnuita Tot el mai da si urmatoarea definitie: Jocul este o actiune sau o activitate voluntara, executata in anumite limite fixe de timp si de loc, urmand o regula liberconsimtita, dar absolt impreioasa, avand un scop in sine, insolita de un sentiment de tensiune si de veselie si de constiinta de a fi altfel decat in viata obisnuita. Atat in operele literare cat si in vorbirea curenta se folosesc multe expresii cu cuvintele : joc si joaca ; a juca strans ; a juca frumos ; a-si arata jocul ; a se prinde in joc ; a-i face jocul cuiva ; a se juca cu focul ; a juca ultima carte ; a-si bate joc ; a descoperi jocul cuiva ; a fi in joc etc. La jocuri nu poti gasi un criteriu al clasificarii lor. Nu poti opune jocurilor de carti celor de indemanare sau a opune jocurile de societate celor de pe stadion. Criterii de repartitie pot fi: instrumentul jocului, calitatea pe care o pretinde, numarul jucatorilor, atmosfera partidei si locul unde se disputa.Cand este vorba de un pariu sau de loterie, de ruleta sau bacara, jucatorul nu face nimic,el asteapta hotararea sortilor. Dimpotriva, boxerul, atletul care alearga, jucatorul de sah sau de tintar, folosesc totul pentru a castiga . Animalele se joca intocmai ca si oamenii. Catelusii se invita unii pe altii la joaca printr-un soi de atitudini si gesturi ceremoniale ei respecta regula ca nu trebuie sa-i muste de urechi pe camarazii lor de joaca. Psihologia si fiziologia se ocupa de observarea, descrierea si explicarea jocului animalelor, al copiilorsi al oamenilor adulti.ele cauta sa stabileasca natura si semnificatia jocului si sa indice locul lui in planul vietii.Toate explicatiile date jocului pornesc de la presupunerea ca jocul are loc de dragul unei realitati, ca serveste unei anumite finalitati biologice. Natura pare sa spuna mintea logica-ar fi putut se le dea progeniturilor sale toate acele functii folositoare-descarcarea energiei de prisos, destinderea dupa incordare, pregatirea pentru cerintele vietii si compensarea pentru ceea ce nu sarealizat-si sub forma unor practici si reactii pur matematice. Dar nu : ea ne-a dat jocul, cu incordarea lui, cu bucuria lui, cu hazul lui. Psihologii recunosc ca jocurile au un rol capital in istoria afirmarii personalitatii la copil si in formarea caracterului sau.Jocuri de forta, de dexteritate,de calcul-sunt exercitii si antrenament.ele fac trupul mai viguros, mai suplu simai rezistent, vederea mai patrunzatoare, simtul pipaitului mai subtil, spiritul mai metodic sau mai ingenios. Fiecare joc intareste, stimuleaza o anumita energie fizica sau intelectuala.Prin intermediul placerii sau al obstinatiei, el face sa para usor ceea ce la inceput era dificil sau obositor. Contrar celor ce se afirma uneori, jocul nu este ucenicia muncii, el nu anticipeaza decat aparent activitatile adultului.Baiatul care se joaca de-a caii sau de-a trenul nu se pregateste deloc sa devina calaret sau mecanic de locomotiva, nici bucatareasa, fetita care prepara in farfurii presupuse mancaruri fictive drese cu mirodenii iluzorii.Jocul nu pregateste pentru o meserie definita, el te introduce in viata in ansamblul sau, marind intreaga capacitate de a invinge obstacolele sau de a face fata dificultatilor.

Jocul si joaca in literatura romana


Jocul si joaca sunt teme foarte des ntalnite n viata cotidiana, iar ele reflecta o anumita tendinta a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezinta reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite sa fie ncalcate. Astfel apare dorinta oricarei fiinte umane de a depasi ceea ce este normal, de a depasi pe altii si de a se depasi pe sine, o tendinta spre perfectiune, ca tel principal al vietii. Mediocritatea este pentru cei slabi, de aceea omul a inventat competitia ca modalitate de afirmare. Joaca este o forma de manifestare ntalnita la copii, care ncearca sa scape de rutina cu ajutorul imaginatiei. Acestia ncalca toate regulile impuse de ratiune, de natura, de tot ceea ce este realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comanda sau n locul carora se pun chiar ei, impunand viziunea lor despre viata. Joaca se ntalneste de cele mai multe ori n poezii cu continut destinat unei anumite categorii de varsta: copilaria, dar si n proza care vizeaza experientele si fazele formarii caracterului unui personaj, de la varstele cele mai fragede. Ion Creanga a surprins n capodopera sa "Amintiri din copilarie", toate fetele personajului Nica, acel copil din Humulesti, care da dovada de inconstienta si naivitate puerila, ca atunci cand a furat pupaza din tei, crezand ca va dormi mai mult dimineata. Cand s-a vazut ncoltit, s-a dus cu pupaza n targ, s-o vanda. nca odata dovada naivitatii, cand mosul care parea interesat de cumpararea pupezei, i-a cerut-o copilului "sa o caute de oua". Apare aici si o relizare a situatiei atunci cand Nica afla ca mosul l cunostea pe tatal sau, ba chiar l vazuse prin targ n ziua aceea. "La cirese" este o ntamplare amuzanta, n care se observa cat de copil era fiul Smarandei, alergand-o pe matusa Marioara prin toata gradina, nimicind canepa de acolo. Nica a luat bataie de la tatal sau pentru daunele provocate, dar nu a nteles nimic din ce i s-a ntamplat, n afara de faptul ca si-a creat un reflex normal care-i spunea sa nu repete fapta; ca dovada, cand a fost cazat la Irinuca, mpreuna cu prietenul sau Dumitru a reusit n foarte scurt timp sa darame casa femeii, din plictiseala. Frica intervine n comportarea copiilor, speriati si asa de modul ostil n care i-a primit scoala, iar acestia fug cu pluta pe Bistrita, pana n Borca la fratele lui Dumitru, Vasile. De acolo ei pleaca spre casa cu doi plaiesi calari, nsa natura i prinde din urma si i pedepseste, schimband starea vremii brusc. Cei doi au constientizat ce au facut mai mult sau mai putin, nsa nu au fost foarte afectati de cele ntamplate:" Eu cu Dumitru nsa o duceam ntr-un cantec, strangand viorele si toporasi de pe langa plaiu, si mergeam tot zburdand si harjonindu-ne, de parca nu eram noi raiosii din Brosteni, care facusem atata bucurie la casa Irinucai." Poezia Copii eram noi amandoi a marelui nostru poet Mihai Eminescu reprezinta un simbol al temei abordate, reliefandu-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: Din coji de nuca car cu boi/ Faceam(fragment ce ne indica prezenta jocului), Adesea la scaldat mergeam/n ochiul de padure(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). ntre cei doi frati, mai probabil de cruce decat de sange, se nfiripa o legatura puternica avandu-si originea n jocurile copilaresti. Imaginatia lor nestavilita transforma n turnul Vavilon un castel din carti de joc si niste sarmane broaste n inamici de temut. Omul matur vede cat de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau. Sfarsitul poeziei reprezinta un suspin dureros al poetului cu privire la despartirea lor fizica, ntrucat ntre ei exista o legatura pe care nici moartea nu o poate distruge: Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus!/ Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a nchis/ n strainatate - / Poate-s deschisi si-n groapa! Dar ades ntr-al meu vis/ Ochii mari albastri/ Lumineaza - un suras./ Din doi vineti astri/ Sufletu-mi trezeste. Romanul lui Ionel Teodoreanu, "La Medeleni", vine cu un alt tip de joaca, modern, mult mai fictional, ntalnit la Danut, singurul baiat al familiei Deleanu, care folosea imaginatia cand si nchidea ochii pentru a se face pe sine eroul oricarei situatii: " nchizand ochii, Danut deschise turbinca lui Ivan...

...Danut e pasa sau sultan: n-are a face! Capul e nfasurat ntr-un turban de subt care rasar doua musteti ca doua iatagane si o pareche de ochi fiorosi...Doi colti lungi ies prin gura ranjind. Coltii sunt mprumutati de la un strigoi!... Sultanul Danut era asa de nspaimantator, ncat Danut deschise ochii si se rasuci pe-o coasta(ceea ce ne spune ca el nu dormea, pentru ca toate aceste sa fi fost un vis, ci avea fantezii ce el nsusi, ca mare erou)...Din odaia fetitelor s-auzea glasul Olgutei. Danut nchise ochii cu manie! ... Sultanul sta pe un tron de aur. De-a dreapta si de-a stanga, doua arapoaice, cu dinti ca frisca pe crema de cafea, flutura mari evantalii colorate. La picioarele tronului se-nsira mii de turbane aplecate pana la pamant. Toti se nchina sultanului. Numai doi harapi goi, negri si buzati, cu parul des si cret ca icrele negre, stau drepti s-asteapta cu mana pe securi. Nimeni nu vorbeste. Sultanul ridica un deget... Rasare un armasar care tresalta si ranjeste... Sultanul face un semn... Harapii noada cozile Monicai de coada armasarului... Monica musca dintr-o caisa. Nu-i pasa! Lasa ca-i arata el sultanul!...O suta de mii de harapnice s-abat asupra calului... Harapii o nsfaca pe Olguta. Olguta da din picioare si se stramba la sultan. Asa! Bine!... Harapul ridica securea... Olguta e speriata... N-are pe nimeni s-o apere decat pe fratele ei Danut... Si-ntr-adevar, n fruntea unei osti, ca Mihai Viteazul, vine Danut, ucide pe sultan si pe harapi-turbanele fug- si scapa de la moarte pe Olguta si pe Monica. Olguta si Monica ngenuncheaua si-i saruta manile. El le ia pe sea si porneste, si porneste... ". Danut se nfrange pe sine si tot el este eroul, ceea ce demonstreaza infantilitatea acestuia si tendinta lui de a ncalca toate regulile impuse de normal, si de a crea unele noi, ale lui personale, cu parametri stabiliti de el. n poemul "Dupa melci", a scriitorului Ion Barbu, apare o noua forma de manifestare a copilului nestiutor, care intervine n natura, nsusindu-si rolul de solomonar. Natura este neiertatoare si nu tine cont de varsta, iar copilul, care ncearca sa forteze destinul, ajunge la un sentiment de vinovatie, iar momentul remuscarii este urmat de ntelegere, de o revelatie. Se straduieste sa umple golul lasat, dar este neputincios, nepregatit, nu are calificarea necesara. Joaca aceasta nevinovata, prin intermediul descantecului, devine una tragica, dar tot raul este spre bine, experienta tragica find transformata ntr-o experienta de cunoastere, care duce la maturizarea copilului. Textul prezinta numeroase elemente fabuloase si personaje din mitologia autohtona sau a copiilor: mos Ene, baba Dochia, Paresemi etc. Intervin aici si superstitiile care circula printre copii de anumite varste:jocul umbrelor reprezinta monstrii nspaimantatori, vifornite, si vorba auzita: "Viu mi adusei aminte Ce-auzisem nainte, De o noapte ntre toate Urgisita, Cand, pe coate, Guri spurcate Sufla vant Sa darame Din pamant... Cand, pe-un sloi, rupand din pita, Baba Dochia-nvalita Cu opt sarici Sta covrig, Sta, nghite Si sughite Si se vaicara De frig, -Hei, e noapte-aceea poate!".

Arghezi compara drama fiintei cu un joc de-a v-ati ascuns. Un personaj al lui Lucian Blaga spune ca moartea e ca un joc (drama Mesterul Manole), iar Eminescu defineste poezia ca voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate (Epigonii) . Mihail Sadoveanu are un alt stil, el surprinde in cateva din operele sale jocul unor personaje cu destinul, cu viata si cu pericolul. Astfel in romanul "Baltagul", prozatorul prezinta lupta Vitoriei si a fiului ei cu destinul crunt pe care-l infrunta mergand pe drumul cel din urma al lui Nechifor Lipan. In romanul "Fratii Jderi", se intalneste de nenumarate ori, ca o rutina, jocul cu viata si cu pericolul. Atat Ionut, cat si fratii sai, Stefan si ceilalti de la curtea domneasca, traiesc intamplari periculoase la ficare lupta a lor cu talharii sau cu turcii lui Mehmet. Ionut se afirma cand il protejeaza pe Alexandrel Voda de atacatorii lioveni si atunci cand apara grajdurile domnesti cot la cot cu strajerii si cu fratele sau, Simion al doilea comis, de Gogolea si Mosul Ilia Alapin sau Ilia chiorul. Adevaratul pericol pentru Ionut este insa acela reprezentat de cetatea lui Suleiman-Beg, care o rapise pe jupanita Nasta, de care eroul nostru era indragostit. Acesta pleaca singur in cautarea ei si este prins de tatal sau si de fratii sai care-l ajuta sa patrunda in cetate si sa-l omoare pe pasa. Ionut stia ce pericol poate reprezenta aceasta aventura pentr el, ceea ce face obiectul deosebirii dintre joc si joaca, in joc cunoscandu-se limitele, consecintele, sansele, in joaca acestea fiind doar niste detalii nesemnificative, care pot fi stabilite pe loc. "Jocul este lupta, hazard, simulacru sau vartej ametitor; jocul este un intreg univers cu sanse sau riscuri". Putem concluziona despre copilarie ca este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele i dau farmec, reprezentand o modalitate prin care copii pot descoperi lumea nconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stansa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se ntorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei.

Bibliografie: Ion Creanga Amintiri din copilarie; Mihai Eminescu Versuri; Ionel Teodoreanu La Medeleni; Ion Barbu Dupa melci; Lucian Blaga - Meterul Manole; Tudor Arghezi - De-a v-ai ascuns; Mihail Sadoveanu - "Baltagul" ; "Fratii Jderi"; Tudor Vianu - ,,Arta prozatorilor romani" http://dexonline.ro/definitie/joc http://www.scribd.com/doc/37712895/Referat-Joc-Si-Joaca http://www.scritube.com/gradinita/joc/Jocul-obiect-de-studiu-al-TPJ-143315132.php http://www.referatele.com/referate/romana/online22/Esei-joc-si-joaca---jocul-intalnit-in-viatacopilului---Ion-Creanga---Amintiri-din-copilarie-referat.php http://www.asociatia-profesorilor.ro/Joc-si-joaca-in-literatura-romana.html

DEFINITII: JOC, jocuri, s. n. 1. Aciunea de a se juca (1) i rezultatul ei; activitate distractiv (mai ales la copii); joac. Joc de societate = distracie ntr-un grup de persoane care const din ntrebri i rspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glum bazat pe asemnarea de sunete dintre dou cuvinte cu neles diferit; calambur. 2. Aciunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere popular la care se danseaz; hor. Melodie dup care se joac. Fig. Mi care rapid i capricioas (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibra ie. 3. Competiie sportiv de echip creia i este proprie i lupta sportiv (baschet, fotbal, rugbi etc.) Mod specific de a juca, de a se comporta ntr-o ntrecere sportiv. 4. Aciunea de a interpreta un rol ntr-o pies de teatru; felul cum se interpreteaz. Joc de scen = totalitatea micrilor i atitudinilor unui actor n timpul interpretrii unui rol. 5. (i n sintagma joc de noroc) = distracie cu cri, cu zaruri etc. care angajeaz de obicei sume de bani i care se desfoar dup anumite reguli respectate de parteneri, c tigul fiind determinat de ntmplare sau de calcul. Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-i pune capul (sau viaa, situaia etc.) n joc = a ntreprinde o aciune riscant. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau inteniile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (contient sau nu) intereselor cuiva. A fi n joc = a se afla ntr-o situaie critic, a fi n primejdie. (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaz un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc ( 5). 6. (Tehn.) Deplasare relativ maxim pe o direcie dat ntre dou piese asamblate, considerat fa de poziia de contact pe direcia respectiv. 7. Model simplificat i formal al unei situaii, construit pentru a face posibil analiza pe cale matematic a acestei situaii. Teoria jocurilor = teorie matematic a situaiilor conflictuale, n care dou sau mai multe pri au scopuri, tendine contrare. 8. (Muz.; n sintagma) Joc de clopoei = glockenspiel. Lat. jocus. Sursa: DEX '98 JOC ~uri n. 1) Activitate fizic sau mintal desfurat din plcere. ~ de societate distracie la care particip un grup de persoane lansate n dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glum, obinut prin mbinarea unor cuvinte asemntoare ca form dar deosebite ca sens. A-i bate ~ de cineva a lua n rs pe cineva. 2) Distracie (a copiilor) lipsit de griji; joac. 3) Competiie sportiv (de fotbal, de baschet etc.). ~uri olimpice competiii sportive, sub form de manifestri internaionale de mare amploare, care au loc o dat la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la ar; hor. A intra n ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Micare repede i neregulat a ceva. ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitat) de deplasare independent a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus Sursa: NODEX | Adugat de siveco | Greeal de tipar | Permalink JOC s. 1. v. joac. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniad; jocuri olimpice v. olimpiad; jocuri universitare v. universiad. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.) Sursa: Sinonime joc (jcuri), s. n. 1. Aciunea de a se juca, activitate distractiv. 2. Aciunea de a juca pentru a ctiga ceva. 3. Dans. 4. Despre actori, aciunea de a interpreta pe scen un rol. 5. La materiale textile, ape. Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. icus (Pucariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. Der. joac, s. f. (joc, jucrie; distracie), ca dop-doap, ep-eap, etc. (dup Tiktin i DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. jok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349). Sursa: DER | Adugat de blaurb | Greeal de tipar | Permalink joc s. n., pl. jcuri Sursa: Ortografic JUC, joc, vb. I. 1. Refl. A-i petrece timpul amuzndu-se cu diferite jocuri sau jucrii; a se distra. Expr. A se juca cu focul = a trata n mod uuratic un lucru primejdios sau o problem grav. 2. Refl. Fig. A-i bate joc, a nu da importana cuvenit, a nu lua n serios pe cineva sau ceva; a glumi. Expr. A se juca cu sntatea (sau cu viaa) = a-i neglija sntatea, a se expune primejdiei. Tranz. (Rar) A-i bate joc de cineva; a pcli, a hrui, a icana. Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o fars, a-l pcli. 3. Intranz. A-i petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. Tranz. A pune n joc, a miza pe o carte, pe un numr etc.; fig. a-i asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca juctor la o competiie sportiv. Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. i tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri vzute n micare) A se mica (sau a da impresia c se mic) repede i tremurat; a vibra. Expr. A-i juca (cuiva) ochii (n cap), se spune despre un om iret sau despre un om iste, cu privirea ager, inteligent. Tranz. A mi ca repede, a cltina. 7. A interpreta un rol ntr-o pies sau ntr-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezenta ie. Tranz. A reprezenta o pies, a prezenta un spectacol. Expr. A juca un rol (important) = a avea nsemntate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mica; (despre piesele unei maini, ale unui angrenaj etc.) a se

deplasa ntr-un spaiu restrns. Lat. pop. jocare. Sursa: DEX '98 | Adugat de cata | Greeal de tipar | Permalink A JUC joc 1. tranz. 1) (cri de joc, numere, figuri de ah) A pune n joc respectnd anumite reguli. 2) fig. (situaia, reputaia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta ntr-o pies de teatru sau ntr-un film. ~ un anumit rol a avea o anumit importan pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scen n faa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica ntr-un mod mai mult sau mai puin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce n eroare (ridiculiznd i recurgnd la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite micri; a dansa. 2. intranz. 1) A participa n mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) ( despre lumin, imagini) A produce efecte schimbtoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor micri repezi i vibrante. A-i ~ (cuiva) ochii n cap a vdi vioiciune i viclenie. A-i ~(cuiva) ochii n lacrimi a fi pe cale de a plnge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaii) A funciona n voie, fr a se atinge reciproc. /<lat. jocare Sursa: NODEX A SE JUC m joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lips de consideraie; a nu lua n seam gravitatea unei situaii. ~ cu focul a) a se expune n mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaii. ~ cu sntatea a-i neglija sntatea, expunndu-se unui pericol. /<lat. jocare Sursa: NODEX JUC vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula. Sursa: Sinonime JUC vb. v. ademeni, amgi, cnta, executa, intona, interpreta, ncnta, n ela, mini, momi, pcli, prosti, purta, tria. Sursa: Sinonime juc (joc, juct), vb. 1. A-i petrece timpul cu un anumit joc. 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. 3. (Refl.) A-i petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. 4. A dansa. 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scen. 6. A mica, a deplasa. 7. A ncurca, a duce de nas, a-i bate joc de cineva. 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *icre, n loc de Icri (Pucariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de a dansa, pe care Pucariu, Lr., 242 i DAR, l explic drept un calc dup sl. igrati a juca i a dansa, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluii interne, plecndu-se de la sensul a mnui, a mi ca, cf. it. ballare a mica i a dansa. Der. juctor, s. m. (persoan care practic un joc; dansator); jucu, adj. (cartofor; care joac, danseaz; glume, htru; instabil, mobil); jucrie, s. f. (obiect cu care se joac copiii; glum, banc); jucrier, s. m. (vnztor de jucrii); juctorie, s. f. (triare). Sursa: DER btie de joc s. f. + prep. + s. n. Sursa: Ortografic juc vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. i pl. joce Sursa: Ortografic Definiii din dicionare specializate Aceste definiii pot explica numai anumite nelesuri ale cuvintelor. joc (coregr.) 1. Termen prin care se desemneaz dansul* popular romnesc. J. sunt manifestri artistice de o excepional valoare care dovedesc vitalitatea, dibcia i puterea de creaie a poporului nostru. Exist un mare numr de tipuri i variante de j., care se desfoar n toate ocaziile cnd oamenii se adun pentru a petrece. Pe lng j. practicate la hora (2) satului putem ntlni i altele cu funcii rituale sau ceremoniale, legate de prilejuri specifice (clu*, drgaic* etc.). Ca desfurare n spaiu, se mpart n urmtoarele mari categorii: j. de grup (juctorii sunt prini n cerc, semicerc sau linie); j. de ceat (grupul de juctori neprini ntre ei); j. de cuplu i j. solistic. n cadrul diferitelor formaii exist multiple moduri n care juctorii se prind ntre ei (de mini, de umeri, de bru etc.), srituri, bti (pe sol sau n pinteni), bti cu palmele pe picioare, balansuri, flexiuni etc. Ritmul j. este n general binar* (2/4 rar 6/8), cu frecvente sincope* i accente n contratimp*, dar i asimetric (5/16, 5/8, 7/16, 10/16). Formele* arhitectonice* principale au la baz principiul nlnuirii libere a unitilor de structur melodic (motive*, fraze*); se ntlnesc i forme bazate pe principiul gruprii fixe a unitilor. 2. (un joc), termen prin care se definete, n Transilvania i Banat, o suit fix de jocuri diferite care se reia ciclic. n cadrul unui joc

partenerii nu se schimb. 3. Petrecere pop. la care se joac. Sin.: hor (2). Sursa: DTM joc-retr s.n. (sport.) Joc (sportiv) care se practic n a doua parte a unui campionat n jocurile-retur din optimile de final ale turneului de fotbal pentru juniori la Viareggio s-au nregistrat rezultatele [...] I.B. 1 II 67 p. 1 //din joc + retur// Sursa: DCR2 | Furnizat de Editura Logos | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink joc-col s.n. Joc (sportiv) cu caracter de antrenament Astzi va avea loc ultima partid de verificare a lotului reprezentativ. Sincer vorbind, acest joc-coal nu-i poate pune amprenta pe alctuirea naionalei. I.B. 9 X 69 p. 3. Joc-coal al lotului reprezentativ. Sc. 8 V 75 p. 4. Asear [...] prima noastr reprezentativ a susinut un joc-coal n compania echipei F.C. Arge. I.B. 13 IV 83 p. 7; v. i 5 IV 74 p. 3, 27 I 83 p. 2, 19 XII 88 p. 7 (din joc + coal) Sursa: DCR2 | Furnizat de Editura Logos | Adugat de raduborza | Greeal de tipar | Permalink joc cu clopoei (it. campanelli; engl. orchestra bells; fr. jeu de timbres, timbres; germ. Glockenspiel, Stahlstabspiel). n sec. 14-19, instrumentul era construit din clopo ei semisferici sau n form de par, atrnai pe bare de aram sau zinc i lovii cu ciocnele de lemn. J. avea mai multe ntrebuinri, n funcie de dimensiuni. Instr. de dimensiuni mari erau montate n turnurile primriilor sau ale bis., fiind acionate printr-un sistem de sfori sau printr-un mecanism de ceasornic [v. carillon (1)], iar cele de dimensiuni mici erau utilizate la diferite solemnit i, laice sau religioase. Pe la nceputul sec. 17, la curile monarhilor germ., este introdus aa-zisul pian cu clopoei (Glockenklavier). n orch. simf. contemporan se utilizeaz j. cu plci de metal, distribuite pe dou iruri, aezate pe o ram de cauciuc. Sunetele se obin prin lovirea plcilor cu dou baghete (2) de lemn tare, bombate la una din extremiti. Sursa: DTM jocu din-nainte v. nvrtita. Sursa: DTM jocul ginii, moment ritual din ceremonialul nupial n Transilvania. Pe o melodie vioaie (haegan*, hrag*), soccia (efa buctriei) aduce o gin fript i mpodobit, pe care o prezint naului spre vnzare. Are loc un dialog versificat (strigturi*) cu text improvizat, cu caracter satiric i comic. Sin.: a ginii. Sursa: DTM jocul miresii pe (n) bani, moment ritual din ceremonialul nupial n Transilvania, ara Criurilor i Maramure, care marcheaz integrarea miresei n familia mirelui. Se produce dup masa mare. Mireasa este jucat (nvrtit) de rudele tinere (frai, surori, veri, verioare) i prieteni apropiai, fiecare pltind jocul; ultimul o joac mirele, care d suma cea mai mare. Banii aduna i aparin n exclusivitate miresei. Din punct de vedere coregrafic este o variant simpl, fragmentat, de nvrtit* iute. Ritmul este binar* i micare vioaie. Are n general melodie proprie de circula ie zonal. Sursa: DTM | Adugat de blaurb | Greeal de tipar | Permalink Definiii din dicionare neoficiale Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiii pot conine erori, deci e preferabil consultarea altor dicionare n parale a face jocul cuiva expr. a servi (contient sau nu) interesele cuiva. Sursa: Argou a iei din joc expr. 1. (cart.) a renuna la continuarea unei partide de cri. 2. (d. o firm, o companie, o grupare mafiot) a iei din competiie; a da faliment. Sursa: Argou a-i trage (cuiva) una de adoarme n Gara de Nord / de joac zaruri cu mselele din gur / de se plictisete n aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) ru. Sursa: Argou a juca (cuiva) o fest expr. 1. (d. obiecte) a se defecta exact cnd este mai mare nevoie de ele. 2. a pcli (pe cineva). Sursa: Argou a juca (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva), a profita de comportamentul docil al cuiva. Sursa: Argou a juca cartea cea mare expr. a profita de o ans care poate modifica radical viaa cuiva. Sursa: Argou a juca cu crile pe fa expr. a aciona cinstit, a fi corect n relaiile cu alii. Sursa: Argou

a juca la ciupeal expr. (n sport) a profita prompt de fiecare greeal a adversarului; a juca mediocru, speculnd orice greeal a adversarului. Sursa: Argou a juca la dou capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a ncheia nelegeri cu parteneri ireconciliabili ntre ei. Sursa: Argou a juca popice expr. (er. d. femei) a avea contact sexual cu un brbat. Sursa: Argou a juca table expr. a se masturba. Sursa: Argou a juca teatru expr. a se preface. Sursa: Argou a juca onoroiul expr. (d. oameni) a sri, a opi, a slta. Sursa: Argou a scoate (pe cineva) din joc expr. 1. (d. antrenori) a nlocui un juctor cu rezerva acestuia. 2. (d. arbitri) a elimina din joc un juctor. 3. (d. sportivi) a accidenta grav un juctor. 4. (fig.) a elimina un concurent dintro competiie. Sursa: Argou a se juca cu focul expr. a se expune n mod inutil unui risc; a-i asuma riscuri mari. Sursa: Argou ciocu mic i jocul de glezne expr. (mil.) executai ordinul fr comentarii! Sursa: Argou joc la dou capete expr. (pub., peior.) oportunism. Sursa: Argou jocul de pix expr. (glum., c.) scriei mai repede! Sursa: Argou