LIMBILE

SCANDINAVE

CODREA ANUȚA
ȚIPLEA CRINA
PĂLTINEAN DANIELA
HAVAȘI CĂTĂLIN
SUSA DIANA
 LIMBILE GERMANICE
Grupul de nord/scandinav

Limbile scandinave (numite și „limbi germanice

de nord”) sunt un grup de limbi indo-europene,
una dintre cele trei ramuri ale limbilor
germanice (împreună cu „limbile germanice
occidentale” și „limbile germanice orientale”).
Grupul este uneori cunoscut sub numele de
„limbile nordice”.

Cuprinde:
-Norvegiana
-Suedeza
-Daneza
Grupul limbilor germanice de nord/scandinav
cuprinde astăzi limbile:

- norvegiana, daneza și suedeza,dar care au

format în trecut o singura limbă relativ
unitară ( limba nordică), din care s-au
păstrat inscripții cu caractere runice.

-piatra Rök din Suedia-

-Ciocanul lui Thor
(a fost descoperită în orașul
Kobelev din Danemarca-
Limbile scandinave se deosebesc de
celelalte limbi germanice prin
anumite evoluții fonetice, de
exemplu:
Limba norvegiană s-a dezvoltat din
limba nordică veche la sfârșitul primului
mileniu după Hristos.
Stăpânirea Norvegiei de către Danemarca timp de trei secole
a impus daneza ca limbă oficiala; norvegiana n-a mai existat
ca limbă literară ci doar ca un grup de dialecte locale până în
secolul al III-lea.

Daneza literară din Norvegia, influențată de dialectele

norvegiene, a devenit în vreme o limbă nouă, deosebită
de cea daneză.

Aceasta a fost numită dano-norvegiana sau, pur și

simplu,norvegiană și e folosită până azi ca limbă oficială.
Limba norvegiană propriu-zisă a apărut la începutul
secolului al XII-lea, ca urmare directă limba
norvegiană contemporană folosește patru variante
scrise:

bokmål

nynorsk
riksmål

høgnorsk
Primele două dialecte sunt folosite de
către Guvernul și Administrația din
Norvegia.
Caracteristici :

➢ Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de

oameni.

➢ Toate variantele scrise ale limbii norvegiene folosesc același alfabet, anume
acel latin îmbogățit cu semnele Æ, Ø și Å.

➢ Articolul hotărât este postpus.

➢Topica este de regulă de tip SVO

În jurul anilor 500 d.H. a început să se formeze o limbă
care era destul de răspândită in zona Suediei. Aceasta
se numea limba proto-nordică și era scrisă folosind
alfabetul Futhark, fiind reprezentat doar prin 16 litere .

Răspândirea limbii suedeze

La inceputul secolului XX a apărut limba nationala comună pentru
toti suedezii. Ortografia a fost uniformizată in anul 1906, unde s-a
realizat marea reformă a limbii suedeze.
Suedeza standard, vorbită de marea majoritatea
a suedezilor , este limba națională care a evoluat din
dialectele centrale suedeze prezente în secolul al XIX-
lea, aceasta fiind, la începutul secolului al XX-lea, deja
stabilă. Deși în prezent mai există
diverse varietăți regionale care își au originea în
alte dialecte rurale mai vechi, limba vorbită și cea
scrisă sunt standardizate și uniformizate.
 Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de
litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific
suedeze: Å/å (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) Ä/ä și Ö/ö
 (diferite, a se compara cu Æ/æ și Ø/ø din aceste limbi)

În ortografia suedeză, semnul două puncte este folosit în mod asemănător

limbii române, dar cu unele excepții: se folosesc două puncte în unele
abrevieri, cum ar fi: 

3:e pentru tredje („al treilea”) și S:t pentru Sankt („Sfânt”), și pentru toate

tipurile de terminații care pot fi adăugate numerelor, literelor sau abrevierilor
Caracteristici:

• Suedeza este cea mai vorbită limbă scandinavă;

•Are circa 9 milioane de vorbitori;

•În ultimele decenii, numeroase împrumuturi din limba

engleză;

•Este foarte bogată în silabe.

Limba daneză a derivat dintr-un dialect mai vechi pe
parcursul secolului al XIII-lea și a început să devină o limbă
distinctă față de alte limbi scandinave odată cu prima
raducere a Bibliei în 1550, definind o ortografie diferită de
ea a suedezei, motiv pentru care daneza scrisă a rămas
cea
mult mai ușor de înțeles pentru suedezi decât cea vorbită
Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe
generale de dialecte:

- østdansk sau københavnsk (daneza estică sau daneza de Copenhaga);

- ødansk (daneza insulară);

- jysk (daneza din Jutland).

Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele

suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea
Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge , Halland și Skåne au
aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei.
Limba daneză datează din secolul al XI-lea.
Astăzi daneza este folosită in afara Danemarcei, in relațiile oficiale
cu Islanda, în Insulele Faeroerne și Groenlanda.
 Caracteristici:
Caracteristici:

- Este vorbită de circa 6 milioane de persoane

- Se scrie folosind alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: æ,

ø și å

- Faptul ca Danemarca este alcătuită din multe insule a facilitat

apariția diferitelor dialecte
Curiozități
 ș i s u e d e z ă s unt
z ă , n o r v e g ia nă
Limbile: dane e a c e p r i ve ş te l e x ic u l ş i
î n c e
foarte similare a l e , î n t im p c e f e r o e z a şi
t u ri le g r a m a t i c u r i a le l im bii
s t r uc i m u l t e tră s ă t
a u p ă st r a t m a s te
isla n d e z a e de s c i n d ( a c e
li m b a d i n c a r r
vechi nordice, c a z u r i m orfo l o g ic e , c o n t r a
u d e e x e m p l u
lim b i a
la l te t r e i l im b i) .
pentru cele
Vorbitorii oricăreia dintre
cele trei limbi înțeleg cu
ușurință celelalte două, dar
studiile au relevat totuși că
vorbitorii de norvegiană de
obicei înțeleg mai bine
daneza și suedeza decât
se înțeleg danezii și
suedezii între ei.
Regatele Unite ale Suediei și Norvegiei, cunoscută mai ales
ca Uniunea dintre Suedia și Norvegia sau ca Regatele Unite, a
fost o uniune personală a regatelor Suedia și Norvegia sub un
monarh comun și cu o politică externă comună care a durat din
1814 până la dizolvarea sa pașnică din 1905.
Existenţa unei continuităţi lingvistice între Danemarca,
Existenţa unei continuităţi lingvistice între Danemarca,
Norvegia şi Suedia favorizează ideea unei comunităţi
Norvegia şi Suedia favorizează ideea unei comunităţi
lingvistice nordice şi a unei înţelegeri între limbile
lingvistice nordice şi a unei înţelegeri între limbile
scandinave, totul cel puţin la nivelul programelor
scandinave, totul cel puţin la nivelul programelor
educative, a organizării politice şi a schimburilor
educative, a organizării politice şi a schimburilor
comerciale. Această idee a unei identităţi culturale şi
comerciale. Această idee a unei identităţi culturale şi
lingvistice, rezultată dintr-o istorie comună este una din
lingvistice, rezultată dintr-o istorie comună este una din
bazele care reglementează raporturile între statele
bazele care reglementează raporturile între statele
scandinave.
scandinave.
Norvegiana și suedeza sunt de asemenea limbi
tonice, ceea ce înseamnă că pronunțarea
silabelor se servește de tonuri diferite, prin care
se schimbă semnificația cuvântului.
 BIBLIOGRAFIE:

- https://
www.academia.edu/12364436/Clasificarea-Genealogica-Si-Tipologica-a-Limbilor

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbi_scandinave

-https://ro.scribd.com/document/382689361/limbile-germanice

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_suedez%C4%83

-https://alexdanemarca.wordpress.com/2011/06/20/alfabetul-runic/

-http://www.aqualitytranslation.ro/istoria-limbii-suedeze-formarea-ei/

http://www.tradoteca.ro/limbi-scandinave/comunicarea-in-scandinavia/