MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra: „Economie Generală și Drept”

REFERAT
La disciplina: Educație fizică
La tema: Istoria culturii fizice în aspect general a culturii mondiale

Elaborat de: Don Marinela

Grupa: EG-201
Coordonat de: Scutelic Vasilie

Chișinău, 2020

~1~
 Cuprins:
1. Istoria și contemporanitatea mișcărilor olimipice și sportive..................................................4
Jocurile Olimpice...............................................................................................................................4
INELELE OLIMPICE......................................................................................................................4
MOTTO-UL OLIMPIC....................................................................................................................5
Jocurile Olimpice (JO).......................................................................................................................6
Simboluri Olimpice...........................................................................................................................8
2. Inființarea Jocurilor Olimpice..................................................................................................13
a)Înfiinţarea Jocurilor Olimpice antice............................................................................................13
Reînvierea. Infiinţarea Jocurilor Olimpice moderne.......................................................................16
3. Mișcarea sportivă studențească. Universiadele.......................................................................18
Prima Universiadă:..........................................................................................................................18
Medalii.............................................................................................................................................18
Campionatele...................................................................................................................................20
Emblema și steagul..........................................................................................................................20
Structura..........................................................................................................................................20
4. Organizarea și petrecerea jocurilor sportive contemporane.................................................21
Pregătiri...........................................................................................................................................21
Mascota............................................................................................................................................22
Flacăra olimpică..............................................................................................................................22
Torța olimpică.................................................................................................................................23
Sporturi olimpice.............................................................................................................................23
Calendar...........................................................................................................................................23
Trix si Flix.......................................................................................................................................24
Premii..............................................................................................................................................24
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice...............................................................................25
Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice.................................................................................25
Bibliografie:....................................................................................................................................26

~2~
 Întroducere:
Strategia dezvoltării culturii fizice şi sportului în perioada 2013-2020 este elaborată în scopul executării
indicaţiei Guvernului Republicii Moldova nr. 1113- 659 din 10 august 2012 cu privire la procesul de
educaţie sportivă şi promovarea sportului în ţară. Scopul elaborării prezentului referat constă în
identificarea direcţiilor şi a metodologiilor de asigurare a dezvoltării culturii fizice şi sportului în
perioada medievală, a promovării, în rîndul populaţiei ţării noastre, a unui mod de viaţă sănătos şi a
formării unor factori motivaţionali pentru practicarea sistematică a exerciţiilor fizice; în eficientizarea
mijloacelor de fortificare a sănătăţii în procesul de educare a tinerei generaţii; în creşterea
competitivităţii sportului moldovenesc; în profilaxia fenomenelor sociale negative, fapt ce va contribui
la dezvoltarea social-economică şi la sporirea calităţii vieţii populaţiei. În conformitate cu scopul
formulat şi ţinînd cont de specificul perioadei menţionate, în prezenta Strategie au fost elaborate
direcţiile prioritare ale dezvoltării de lungă durată a culturii fizice şi sportului în RM:

- crearea sistemului naţional de funcţionare a culturii fizice şi sportului în RM, în conformitate cu

cerinţele de dezvoltare a societăţii contemporane;

- asigurarea normativ-juridică, tehnico-materială şi financiară a activităţii de cultură fizică şi sport, în

concordanţă cu necesităţile actuale ale domeniului;

- realizarea unui complex de măsuri de popularizare a modului sănătos de viaţă, de atragere a populaţiei
RM în practicarea activă a culturii fizice şi sportului;

- modernizarea sistemului de educaţie fizică pentru diferite grupuri de vîrstă şi categorii ale populaţiei
RM;

- ridicarea nivelului profesional al angajaţilor din sistemul culturii fizice şi sportului din RM;

- asigurarea organizaţională, administrativă, metodico-ştiinţifică, medicobiologică, precum şi cu

personal calificat, conform sarcinilor puse; 6

- sporirea eficacităţii procesului de pregătire a sportivilor la toate etapele antrenamentului multianual,

inclusiv prin introducerea tehnologiilor inovaţionale;

- extinderea spectrului de soluţionare a sarcinilor educaţiei fizice a tuturor păturilor populaţiei RM prin
aplicarea mijloacelor din cultura fizică adaptivă, de reabilitare, de recreere etc.

~3~
 1. Istoria și contemporanitatea mișcărilor olimipice și sportive

Jocurile Olimpice

„Fericit acel care a cucerit gloria.

Laurii vistoriei, impodobindu-i fruntea,

El arată mulțimii, care îl sărbătorește;

Drept răsplată, el va gusta bucuriile gloriei,

Muzele îi vor așeza o conună pe frunte

Și un cântec nemuritor se va adăuga la măreția triumfului,

La frumusețea tinereții: numele învingătorului”

(Imnul Olimpic pe versuri de Pindar)

INELELE OLIMPICE

Cele cinci inele întrepătrunse reprezintă cele cinci continente ale lumii și semnifică uniunea dintre ele
și întâlnirea sportivilor din întreaga lume. Culorile celor cinci cercuri olimpice (albastru, negru, roșu,
galben, verde), precum și culoarea albă a fundalului lor, reprezintă culorile existente pe toate steagurile
țărilor lumii. Fiecare ediție a Jocurilor Olimpice are propria-i emblemă olimpică, în care sunt integrate
cele 5 cercuri olimpice alături de elemente reprezentând orașul și țara gazdă, dar și cultura specifică
acesteia. Emblemele olimpice sunt create și propuse de către Comitetul de Organizare al Jocurilor
Olimpice.

~4~
 MOTTO-UL OLIMPIC

Motto-ul Mișcării Olimpice, citatul latin “Citius, Altius, Fortius” , care

înseamnă “Mai Repede, Mai Înalt, Mai Puternic”, acestea cuvinte, care
formează devizia olimpică, cuprind în ele o parte din năzuința permanentă a
omului spre perfecțiune, cuprind în ele o luptă milenară a omului împotriva
spațiului și a timpului pe care a căutat să le învingă cu propriile sale posibilități.
Acest motto a fost propus de Pierre de Coubertin cu ocazia fondării Comitetului
Internațional Olimpic, în anul 1894 și a fost introdus odată cu Jocurile Olimpice
de la Paris, 1924.

“Citius, Altius, Fortius” depășește astăzi cadrul olimpic, această devizia are o valoare general umană
care însuflețește, nu o dată la 4 ani, ci în permanență pe sportivii tuturor țărilor lumii în stabilirea celor
mai înalte performanțe. De aceea cuvintele citius, altius, fortius apar astăzi ca un refren al unui imn
închinat frumosului, eternei tinereți, ideilor nobile de infrășire umană și pace.

Un alt motto, neoficial dar foarte cunoscut, preluat de către Coubertin dintr-o ceremonie ținută de
episcopul de Pennsylvania, la Jocurile Olimpice de la Londra din 1928, constă în fraza: “Cel mai
important lucru nu este să câștigi, ci să participi!”.

Marii sportive ai lumii s-au bucurat întotdeauna de ppopularitate în rândul maselor, iar numele lor a
dăinuit uneori chiar peste milenii. Și astăzi ne minunează puterea lui Milon din Crotona de șase ori
coronat la Jocurile Olimpice antice, și astăzi cunoaștem numele primului învingător – Coroebelus – la
Jocurile Olimpice desfășurate în anul 776 î.e.n.

Mai aproape de zilele noastre numele campionilor sau recordmanilor olimpici, mondiali și europeni,
sau a altor sportivi ai lumii circulă pe toate meridianele globului precum Nurmi, Kuț, Schollander etc.

~5~
Jocurile Olimpice (JO) se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus,
începând din prima săptămână cu lună plină după solstițiul de vară, în nord-vestul Peloponesului, în
câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă
prezența nici ca spectatoare. Intervalul dintre două ediții ale jocurilor se numea Olimpiadă. De
asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

Jocurile Olimpice antice se desfășurau în Olympia, locul sacru devenit simbolul vieții grecești. În
centrul ei a fost ridicat mărețul templu al lui Zeus, patronul jocurilor, iar în interior, statuia zeului,
opera marelui sculptor al antichității, Phidas, devenită una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Zeus era considerat mai mare peste toți zeii din Olimp, fiind reprezentat cu o coroană din frunze de
maslin (sau stejar), ținând în mână un sceptru, iar la picioare având un vultur.

Nu numai pentru Zeus se făceau jocuri ci și pentru Atena și orașul Kekrops. Semănau cu jocurile
olimpice, în prima parte cuprinzând curse de alegere, întreceri de car și lupte, și se deosebeau prin
zilele dedicate concursurilor de poezie și muzică fiind Atena simboliza forța gândirii și perfecțiunii în
arte și de la ea veniseră către oameni tainele științelor.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către magistrați

numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu jertfe, cu
defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani
după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea
de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările
de care și călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În ziua a
cincea erau premiați învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia) care primeau o cunună din
ramuri de măslin sălbatic. Cei care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau
erau câștigători a mai multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau periodonikes.

~6~
Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale care făceau
parte din jocurile periodos, sau de „circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile
Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că toate evenimentele atletice
indiferent de gradul de importanță erau organizate sub patronajul unei divinități. La Delphi era onorat
zeul Apollo, iar în Corint și Nemeea zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau atleților forța fizică și
abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la Jocuri, și drept urmare, atleții se închinau la
zeitățile respective.

Exista și o competiție mai brutală numită pankraion în care era permisă strângerea de gât, dar era
interzisă mușcarea, scoaterea ochilor sau ruperea degetelor.

În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile grecești,
instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”. Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt
exprimate prin numărul de ordine al Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în primul
an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).

Odată cu înflorirea Romei, a început declinul Jocurilor Olimpice. În sec. I î.e.n. romanii cucereau
Grecia. Anii ce au urmat au consemnat declinul Jocurilor Olimpice Antice. Împăratul Nero participă la
jocuri mistificând rezultatele.

În anul 776 î.Hr. a fost consemnat în Olimpia numele câștigătorului primei curse pe stadion, bucătarul
Koroibos din Elis, și se presupune că acest an marchează începutul Jocurilor Olimpice, deși data reală a
primelor jocuri este necunoscută.

Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleții concurau dezbrăcați. 

Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict
al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui
cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor Olimpiei.
Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la

~7~
patru ani; au avut loc 293 de ediții. În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din
Olimpia.

Comitetul International Olimpic a anuntat ca Chicago, Tokio, Madrid si Rio de Janeiro sunt
orasele candidate pentru gazduirea Jocurilor Olimpice din 2016, transmite Reuters.

Simboluri Olimpice
DRAPELUL OLIMPIC

Steagul afișat cu ocazia Jocurilor Olimpice cuprinde simbolul și

semnificația celor cinci cercuri întrepătrunse. Pierre de
COUBERTIN a fost inspirat în alegerea acestui drapel
al Olimpiadei de către psihiatrul Carl JUNG, care considera
inelul ca o expresie a continuității și a ființei umane.

IMNUL OLIMPIC

Imnul Olimpic este interpretat în timpul înălțării Drapelului olimpic cu ocazia

Ceremoniilor de Deschidere și Închidere ale Jocurilor Olimpice. Imnul
olimpic este o piesă muzicală compusă de Spyridon SAMARAS pe versurile
poetului grec Palamas. Imnul a fost cântat pentru prima dată la Ceremonia de
deschidere a Jocurilor Olimpice de la Atena din anul 1896, dar nu a fost
declarat ca Imn Olimpic până în anul 1957.

FLACĂRA OLIMPICĂ

Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia (Grecia) și

~8~
purtată până în orașul gazdă de atleți. Aceasta joacă un rol important la Ceremonia de deschidere și
arde pe tot parcursul olimpiadei. O flacără arzând neîntrerupt în timpul desfășurării Jocurilor
Olimpice, simbolizând focul furat de la zei de către Prometeu, tradițională în olimpiadele antice, a
fost reintrodusă în anul 1928, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Amsterdam.

TORȚA OLIMPICĂ

Torța care poartă flacăra olimpică din Grecia și până în țara de

desfășurare a Jocurilor Olimpice a fost introdusă de către Carl
DIEM cu ocazia controversatelor Jocuri Olimpice de la Berlin,
din anul 1936. În zilele noastre, torța olimpică este aprinsă cu
câteva luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice, în localitatea
Olympia din Grecia. Unsprezece femei, reprezentând virginele
vestale, sunt personajele unei ceremonii în care torța este aprinsă
de lumina soarelui prin intermediul unei oglinzi parabolice.
După aprinderea flăcării, virginele o transmit purtătorului Torței olimpice, care va începe traseul
olimpic, ce continuă până în ziua Ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice. Cei trei “stâlpi” sau
cele trei principii care stau la baza desfășurării Jocurilor Olimpice sunt: sport, mediu înconjurător și
cultură. Odată aprinsă, Torța Olimpică va fi purtată de mii de persoane, sportivi și personalități pe
străzile țării organizatoare. De la o ediție la alta a Jocurilor Olimpice, Torța olimpică are un design
nou, care ondulează principiile statului respectiv.

MASCOTA OLIMPICĂ

Mascota Jocurilor Olimpice întruchipează elementele definitorii ale țării organizatorice. Prima apariție
a Mascotei Olimpice datează de la Jocurile
Olimpice de la Munchen (Germania) din anul
1972. Organizatorii fiecărei ediții ale Jocurilor
Olimpice aleg aceste simboluri în funcție de
cultura și istoria țării gazdă și o promovează prin
diferite instrumente de marketing, astfel încât pe

~9~
durata Jocurilor Olimpice, Mascota să aibă popularitate.

POSTERUL JOCURILOR OLIMPICE

Un afiș ori poster specific fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice,

combinând, de obicei, simbolurile Olimpiadei cu elemente particulare,
caracteristice orașului și țării gazdă. Trebuie să menționăm că de la prima
ediție modernă a Jocurilor Olimpice, cea de la Atena 1896 și până la cea
de la Rio de Janeiro din 2016, s-a utilizat o gamă foarte largă de idei și
creații ale acestor afișe. Dacă la edițiile de până la 1964 se utilizau afișe
foarte încărcate și colorate, după 1964, posterele au devenit mult mai
simple, practice, având imaginea logoului ediției și inelele olimpice.

JURMĂMÂNTUL OLIMPIC

Jurământul olimpic este rostit de către un sportiv și un arbitru la

deschiderea fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice. Sportivul, făcând parte
din echipa țării organizatoare, ține în mână un colț al drapelului olimpic,
rostind cuvintele: “În numele tuturor competitorilor, promit că vom lua
parte la aceste Jocuri Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care
le guvernează, dedicându-ne sportului fără doping sau alte substanțe
stimulatoare, în adevăratul spirit al sportivității, pentru gloria sportului și
onoarea echipelor noastre.” Arbitrul, aparținând, de asemenea, țării
gazdă, strânge în mână un colț al drapelului olimpic, rostind jurământul: “În numele arbitrilor și al
oficialilor, promit că vom oficia aceste Jocuri Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care le
guvernează, în adevăratul spirit al sportivității.”

SALUTUL OLIMPIC

Salutul olimpic este o variantă a salutului roman: brațul drept ridicat oblic
către cer. Este un salut similar celui hitlerist, cu excepția faptului că brațul este
ridicat mai sus. După cel de-al doilea război mondial s-a renunțat la acest

~ 10 ~
simbol olimpic, pentru a nu fi confundat cu salutul nazist.

CEREMONIA DE DESCHIDERE A JOCURILOR OLIMPICE

Ceremonia de deschidere a unei ediții ale Jocurilor

Olimpice se organizează pe Stadionul Olimpic, de
regulă construit special pentru acest eveniment
olimpic. Ceremonia este o amplă desfășurare de
resurse umane, care prin muzică, dans și teatru, este
regizată în așa mod încât să relateze cultura țării în
care se vor organizează Jocurile Olimpice.
Festivitatea începe cu arborarea drapelului de stat al țării organizatoare și intonarea imnului național.
Unul dintre momentele de glorie pe care milioane de spectatori din întreaga lume îl urmărește la
televizor, este defilarea delegațiilor olimpice pe Stadionul Olimpic. Evenimentul festiv continuă cu
arborarea Drapelului Olimpic, intonarea Imnului Olimpic, discursurile oficialilor, jurământul
sportivilor și arbitrilor și culmină cu aprinderea Flăcării olimpice pe Stadionul Olimpic și declararea
ediției respective deschisă.

CEREMONIA DE ÎNCHIDERE A JOCURILOR OLIMPICE

Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice este la fel de

impresionantă ca cea de deschidere, celebrând spiritul,
cultura şi patrimoniul ţării gazde. Ceremonia de închidere a
unei ediții a Jocurilor Olimpice se termină cu discursurile
oficialilor și transmiterea cheii olimpice și a Drapelului
Olimpic de către primarul orașului gazdă către primarul
orașului care va organiza viitoarea ediție a Jocurilor.

~ 11 ~
 MEDALIILE OLIMPICE ȘI PREMIEREA

Cele trei medalii olimpice (aur, argint și bronz) au un model

comun, stabilit de organizatorii fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice.
Între anii 1928 și 2000, una din fețele medaliilor includea imaginea
lui Nike, tradiționala zeiță a victoriei, ținând un palmier în mâna
stangă și o coroană de câștigător în cea dreaptă. Din 2004, această
față a medaliei s-a transformat într-o referință mult mai explicită la
caracterul grecesc al jocurilor. În această nouă variantă, zeița Nike
este înfățișată zburând deasupra unui stadion panatenic, reflectând, astfel, reînnoirea Jocurilor.
Premierea sportivilor se face pe un podium pentru primele trei locuri ale tuturor probelor sportive.
Ceremonia de înmânare a medaliilor este una sacră, unde toate concursurile sportive sunt întrerupte și
toată atenția este îndreptată către premiere. Sportivii care urcă pe podium primesc medaliile și
buchetul de flori din partea unor personalități ale sportului mondial ori național, sau membri ai
Comitetului Internațional Olimpic. După primirea meritelor se intonează Imnul Național al
învingătorului.
Acesta este tabelul sportivilor olimpici care au primit cele mai multe medalii:
Sportiv Țară Sport Olimpiadă Aur Argint Bron Total
z
Michael Phelps  SUA Natație 2008 – 2012 18 2 2 22
Larissa Latynina  URSS Gimnastică 1956 – 1964 9 5 4 18
Nikolai Andrianov  URSS Gimnastică 1972 – 1980 7 5 3 15
Paavo Nurmi  Finlanda Atletism 1920 – 1928 9 3 0 12
Mark Spitz  SUA Natație 1968 – 1972 9 1 1 11
Carl Lewis  SUA Atletism 1984 – 1996 9 1 0 10
Bjørn Dæhlie  Norvegia Schi fond 1992 – 1998 8 4 0 12
Birgit Fischer  Germania Canoe racing 1980 – 2004 8 4 0 12
Sawao Kato  Japonia Gimnastică 1968 – 1976 8 3 1 12
Jenny Thompson  SUA Natație 1992 – 2004 8 3 1 12
Matt Biondi  SUA Natație 1984 – 1992 8 2 1 11
Ray Ewry  SUA Atletism 1900 – 1908 10 0 0 10

2. Inființarea Jocurilor Olimpice

a)Înfiinţarea Jocurilor Olimpice antice.

~ 12 ~
Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus, tatăl tuturor
zeilor şi zeiţelor greceşti. Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din partea de vest a
Peloponezului.

Model al Sanctuarului lui Zeus de la Olympia,

unde primele jocuri ţinute erau parte a
festivalului religios în cinstea lui Zeus.

Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la

Olympia împărtăşind aceleaşi credinţe
religioase şi vorbind aceeaşi limbă. Atleţii erau toţi cetăţeni
bărbaţi ai oraşelor-state din toate colţurile lumii greceşti,
începând cu îndepărtata Iberia (Spania) din vest şi până la
Marea Neagră (Turcia) în est.
Sanctuarul a fost numit în antichitate după muntele
Olympos, cel mai înalt munte din Grecia continentală. În
mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi zeiţe greceşti.

Începând cu anul 776 î.d.Hr., Jocurile Olimpice s-au ţinut în Olympia la fiecare 4 ani vreme de
aproape 12 secole. 776 este data retinuta de traditie pentru celebrarea primelor Jocuri Olimpice.In
orice caz,in acel an se retine pentru prima data numele unui invingator la aceste jocuri,un castigator al
cursei stadionului,proba ce rezuma,ea singura, aceasta mare manifestare sportiva a epocii.
Acest reper cronologic are o importanta considerabila.Intr-adevar,in epoca elenistica,adica in secolele
al IV-lea si al III-lea i.hr.,grecii au luat obiceiul de a data evenimentele istoriei lor conform cu
olimpiadele,si deci in functie de data simbolica 776.Aceasta totusi,nu este in unanimitate admisa de
istoricii moderni care pledeaza pt o data mai indepartata…sau mai recenta.

Pe de alta parte,inaintea secolului al VII-lea i.HR.,nici un vestigiu arheologic nu da posibilitatea sa se

constate existenta efectiva a unui stadion,monument considerabil totusi,lung de aprox.190 m.,si din
care ar fi trebuit sa ramana urme ;mai mult chiar mentionarea altor probe in afara de cursa,care sa
~ 13 ~
 permita sa se vorbeasca de ‘’jocuri ‘’ la plural,nu intervine decat in preajma aceleiasi epoci,adica
tardiv,in 708 I.HR.,pentru pentatlon,in 688,pentru box…
Probe atletice adiţionale au fost adăugate treptat până când, din sec. 5 d.Hr. festivalul religios se
desfăşura timp de 5 zile. Probele atletice includeau:

3 curse de alergare pugme (box)

stadion , diaulos şi dolichos pale (lupte)
pentatlonul pankration şi hoplitodromos
(5 întreceri: aruncarea discului, aruncarea suliţei, săritura în lungime, luptele şi cursele)

Probe suplimentare, ecvestre şi pentru oameni, au fost adăugate de-a lungul istoriei Jocurilor Olimpice.
Probele ecvestre se ţineau pe hipodrom şi erau o importantă parte a
Jocurilor Olimpice antice. Din sec. 5 î.e.n. au fost incluse curse cu un
cal şi cu 4 cai.

Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.e.n., când

Koroibos, un bucătar dintr-o localitate vecină cu oraşul Elis, a învins în turul de stadion, o
alergare pe lungimea de 600 picioare.
Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă atletică a jocurilor la primele 13
Jocuri Olimpice, până în anul 724 î.d.Hr.
Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice, este posibil ca jocurile
să existe la Olympia mult mai devreme decât această dată, probabil de
prin secolele 10 sau 9 î.d.Hr.
O serie de vase de bronz (tripod) au fost găsite la Olympia, din care
unele pot fi datate în sec. 9 e.n. şi aceasta sugerează că ele puteau fi în realitate premii pentru
unele probe mai noi ţinute la Olympia.

~ 14 ~
 O primă privire fugară despre organizarea
jocurilor atletice la greci ne este dată în cartea a
23-a a Iliadei Homer, unde Achille organizează
jocuri funerare pentru prietenul său Patrokle,
care a fost ucis în războiul troian. La fiecare din
cele 8 probe desfăşurate pe câmpia Troiei, au
fost oferite premii materiale fiecăruia dintre
competitori, incluzând vase din bronz
(tripod), metale preţioase, boi şi femei.

Curse de trăsuri la jocurile funerare

în cinstea lui Patrokle: prima noastră ilustrare despre cursele atletice la greci, unde câştigătorii
erau premiaţi cu vase de bronz.

Premiile atleților

Vasele de bronz Mantii de lână

Scuturi Ulei de măsline

Totodată, la cele mai prestigioase festivaluri atletice (festivaluri pan-helenice), singurele premii date
erau crengi cu frunze:
De măslin la Olympia De pin la Isthmia
De lauri la Delphi De pătrunjel la Nemea

Conform lui Phlegon, un istoric roman din sec. al 2-lea d.Hr., o creangă de măslin a devenit premiu
pentru câştigătorii de la Olympia începând cu anul 752 d.Hr., la sfatul Oracolului din Delphi.
Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre festivalurile atletice în toată lumea
greacă. Pe timpul sec. 8 şi 7 î.d.Hr. o mulţime de probe atletice se desfăşurau ca parte a unor festivaluri
religioase în cinstea unor eroi, zei sau chiar bătălii victorioase.

b) Reînvierea. Infiinţarea Jocurilor Olimpice moderne

~ 15 ~
 Primele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil pentru
renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894.

Pierre de Frédy, Baron de Coubertin (1 Ianuarie 1863 –2

septembrie 1937) era un pedagog şi istoric francez, care e
cunoscut drept fondatorul CIO (Comitetului internaţional
Olimpic).
Pierre De Coubertin a fost înspirat de Dr William Penny
Brookes care a organizat un Joc Naţional Olimpic la Crystal
Palace în Marea Britanie în 1866, de asemenea el a adoptat
idei de la Evangelis Zappas care a reînascut Jocuile Olimpice
în Grecia. De Coubertin a dezvoltat ideile lui Dr Brookes
pentru o competiţie internaţională atletică. El a observat că
interesele internaţionale pentru Olimpul Antic erau în
creştere, înspirat de rivalii moderni a Jocurilor Olimpice din Grecia şi Marea Britanie şi săpaturile
arheologice din Olimpia. De Coubertin a decis să creeze Comitetul Internaţional Olimpic.
Pentru a-şi publica planurile, el a organizat un congres internaţional pe data de 23 iunie 1894 la
Sorbonne, Paris. Acolo el a propus renaşterea vechilor Jocuri Olimpice. Congresul a condus la
înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) şi De Coubertin a devenit secretarul general a
acestuia. De asemenea a fost luată decizia de a petrece primele Jocuri Olimpice în Grecia şi ca pe
vremurile antice, să se petreacă din 4 în 4 ani. Jocurile s-au dovedit a fi un success şi De Coubertin a
devenit preşedinte în scurt timp, dupa abdicarea Demetrius Vikelas. Necatînd la succesul iniţial
Mişcarea Olimpică a trecut prin vremuri grele ca în 1900 şi 1904, cînd au primit puţină atenţie.

Olimpiada de Vară din 1908 a reînviat mişcarea şi Jocurile Olimpice a devenit cel mai important
eveniment sportiv. De Coubertin a creat penthatlonul modern Olimpiada din 1912, şi a abdicat de la
preşedenţia CIO dupa Olimpiada din Paris, 1924, care a fost un adevarat succes. Preşedintele belgian
Henri de Baillet-Latour l-a înlocuit.De Coubertin a murit în 1937 în Geneva, Elveţia. A fost îngropat în
Lausanne (sediul CIO), inima sa a fost îngropată separat într-un monument lînga ruinele Olimpiei.

Maratonul nu a fost probă la Jocurile Olimpice antice. Cursa de maraton este o probă modernă şi a

~ 16 ~
fost introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la
Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de 40 kilometri. Cursa
comemorează alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a dus vestea debarcării perşilor la
Marathon în anul 490 î.e.n. la Sparta (o distanţă de 149 mile) cu cererea de a trimite ajutor pentru
bătălie. Conform relatărilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus vestea Spartanilor a
doua zi. Distanţa maratonului modern a fost standardizată la 26 mile şi 385 yarzi sau 42,195
kilometri în 1908, când Jocurile Olimpice s-au desfăşurat la Londra. Distanţa a fost măsura exactă
între castelul Windsor şi linia oficială de start/finiş a cursei din stadionul White City.

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară utilizată în
steagurile ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există o bază pentru
simbolul modern.
Jurământul olimpic a fost introdus în 1920. În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare
Jocuri Olimpice de iarnă separate, începând cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial,
aceasta nu s-a putut face până în anul 1924, când ele s-au desfăşurat la Chamonix. Începând cu
Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de
iarnă alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza programului reţelelor
TV şi a audienţei.

Flacăra olimpică. Ideea torţei olimpice şi a flăcării olimpice a fost inaugurată la Jocurile Olimpice
din 1932, de la Los Angeles. Construcţia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate
pentru o mare flacără. Nu se cunoaşte nici-o relatare despre transmiterea torţei la Jocurile Olimpice
antice. Totuşi, se ştie că se practica transmiterea de torţe la alte festivaluri atletice antice greceşti,
inclusiv la acela ţinut la Atena. Transmiterea torţei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru
prima dată în anul 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin.
Probele pentru femei au fost adăugate pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne în anul 1900
la Paris. Primul maraton feminin s-a desfăşurat la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles
Softballul şi-a făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. Este o probă numai
pentru femei.

3. Mișcarea sportivă studențească. Universiadele

~ 17 ~
 Universiada — competiţie internaţională sportivă petrecută între studenţii Federaţiei Internaţionale
a Sportului Universitar (FISU). Demumirea provine de la cuvintele «Universitate» şi «Olimpiadă».
Deseori supranumite: «Jocurile studenţeşti mondiale» sau «Jocurile Universitare mondiale»

Prima Universiadă:
Universiada de Vară din 1959 — I Universiadă de vara, a fost organizată in Torino, Italia de pe
data de 26 august pîna la 7 septembrie 1959. Principala arena sportivă — Stadio Comunale di
Torino.

Medalii
 Locul  Ţara Aur Argint Bronz Total
1 Italia 19 10 9 38
2 URSS 15 11 3 29
3 RFG 6 10 10 26
4 Ungaria 6 4 3 13
5 Franţa 4 2 7 13
6 Iugoslavia 3 0 0 3
7 Marea Britanie 2 0 0 2
8 România 2 0 0 2
9 Cehoslovacia 2 0 0 2
10 Japonia 2 0 0 2

Fédération Internationale du Sport Universitaire (FISU, Română: Federaţia Internaţională a

Sportului Universitar), cu sediul la Bruxeles, Belgia coordonează activitaţile a peste 100 de
federaţii a sportului universitar şi organizează Universiadele de Vară şi de Iarnă şi Campionatele
Universitare Mondiale.

FISU a fost official infiinţat în 1949, dar originile sale se iau inca din 1920 cînd francezul, Jean
Petitjean, a organizat primul "Joc Mondial al Studenţilor" în Paris, Franţa în mai 1923. Anul următor s-
a născut Confederaţia Internaţionala a Studenţilor (I.C.S.), care a ţinut un congres în Varşovia, Polonia.
~ 18 ~
Cîteva delegaţii au luat parte şi astfel s-a început mişcarea sportivă studenţeasca. Din 1925 pînă 1939,
multe mari evenimente sportive au fost organizate de către studenţi şi de I.C.S.: în Praga, Cehoslovacia
în 1925, Roma, Italia în 1927, apoi iaraşi în Paris, Darmstadt, Germania (1930), Torino, Italia (1933),
Budapest, Ungaria (1935), Paris (1937) şi Monaco (1939). Cel de-al II-lea Razboi Mondial a intrerupt
aceste întilniri, însa cînd pacea a revenit, Franţa a reînceput Jocurile Mondiale Universitare.
Această pace a fost relativă, deoarece umbra războiului rece în scurt timp a divizat sportul universitar.
În 1949, totuşi (I.C.S.) a organizat jocuri la care foarte puţine ţări vestice au participat, Federaţia
Internaţională a Sportului Universitar (FISU), născută in Luxemburg, a fost oficial fondată şi a
organizat prima sa Saptămînă a Sportului Universitar Internaţional împreunînd delegaţiile din vest.
Aceste întîlniri s-au petrecut în Merano, Italia (1949), Luxembourg (1951), Dortmund, Germania
(1953) şi San Sebastián, Spania (1955). Într-o noua deplasare în 1957, Federaţia Franceză a organizat
Campionatul Mondial a Sportului universitar, care a unit studenţii din blocul de Vest şi cel de Est.
Pornind de la această întilnire a aparut dorinţa de a organiza un eveniment universal în care stundenţii
din toate parţile lumii ar putea participa. În 1959, FISU şi I.C.S. au fost de accord să participle la
jocurile organizate in Torino de asociaţia italiană (C.U.S.I). De fapt, organizatorii italieni au botezat
aceste jocuri drept Universiade şi au creat steagul: "U" înconjurat de stele stars, care era să inceapă
călatoria sa în jurul lumii. Şi a înlucuit imnurile naţionale în timpul ceremoniilor de acordare a
medaliilor. Universiada din Torino a fost un success a comitetului executiv şi pentru omul care avea să
schimbe viitorul mişcarii sportive studenţeşti: Dr Primo Nebiolo. La această Universiadă, care a
împreunat 43 de ţări şi 1400 de studenţi, multe federaţii străine au cerut permisiunea de a devein
membru FISU.
Dupa această perioadă importantă, Universiadele au continuat să atragă în continuu tot mai mulţi
participanţi. S-a ajuns de la un total de 1407 participanţi la Torino în 1959 – la un total de 6009 în
1999 (Palma de Mallorca, Spain) – din mai mult de 125 de ţări.
Universiadele de Iarnă au avut parte de acelaşi succes. De fapt, statisticile arată că 98 de studenţi au
participat în 1958 la Universiada din Zell am See, Austria pe cînd 1007 de participanţi veniţi din 41 de
ţări la Universiada din Zakopane, Polonia în 2001.

Campionatele
Expansiunea sportului universitar în jurul lumii a creat o noua nevoie de întîlniri şi competiţii

~ 19 ~
conform finisării programului Universiadelor. Totuşi, FISU a dirijat campionatul Mondial
universitar de la începutul anilor ’60. Aceste Campionate, care au loc în anii pari şi succesul cărora a
crescut din an în an, garantau continuitatea programului competiţional. De asemenea, ei au permis
întîlnirea liderilor sportului universitar şi cu alte ocazii, înafara Universiadelor.

Emblema și steagul
Centrul de Sport Universitar Italian (CUSI) au creat emblem Universiadei din 1959, stele curbate în
jurul literei U.
Recent, FISUa reînoat design-ul emblemei sale pentru a îmbunătaţi consistenţa a emblemelor la
evenimetele organizate de acesta. Emblema e format din o literă neagra "U" pe un fon alb, ce stă
deasupra la 5 stele aranjate în 2 rînduri. Stelele sunt aranjate în conformitate cu cele 5 inele
olimpice..
Steagul FISU include emblema aranjată în centru pe o stofă albă.

Structura
FISU este compus din Adunarea Generală, ce reprezintă membrii (134 Federaţii a Sportului
Universitar). Aceasta e principala putere de guvernare a organizaţiei. Ea alege Comitetul Executiv
pe o perioadă de 4 ani, ce ia toate deciziile necesare pentru o activitate cît mai netedă a FISU. 10
Comisii permanente sfătuiesc Comitetul Executiv în ariile specializate pentru a-i simplifica datoria.
Preşedintele actual a FISU e George E. Killian.

4. Organizarea și petrecerea jocurilor sportive contemporane

~ 20 ~
 A XXIX-a ediţie a Jocurile Olimpice va fi cel mai important eveniment sportive din vara anului
2008, urmat de Campionatul European de Fotbal. Sa analizam organizarea si petrecerea acestor
2 evenimente:
A XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice se va desfăşura la Beijing, China în perioada 8 august - 24
august 2008 iar ceremonia de deschidere va avea loc la ora 8 p.m. În cultura chineză, numărul 8 este
asociat cu prosperitate.
Comitetul Internaţional Olimpic a anunţat pe 8 iulie 2005 că probele de călărie se vor desfăşura la
Hong Kong.
Jocurile Olimpice de vară de la Beijing constituie evenimentul sportiv major al anului. Nu e de mirare
că acesta poate deveni ţinta unor manevre politice şi diplomatice. Mai multe ţări au luat în calcul o
eventuală boicotare, ca formă de protest împotriva politicii chineze. Boicotul Jocurilor Olimpice nu
este o noutate absolută. Iubitorii sporturilor îşi amintesc de Moscova, Los Angeles. Însă totul a început
mai devreme. "Responsabil" pentru toate, poate fi considerat căpitanul irlandez Charles Cunningham
Boycott.

Pregătiri
În timpul celei de-a 112-a sesiuni a CIO de la Moscova, la 13 iulie 2001 s-a anunţat că Beijingul a
obţinut dreptul de găzduire a celei de-a 29-a ediţii a olimpiadei de vară în detrimentul oraşelor:
Toronto, Paris, Istanbul şi Osaka.
La 13 decembrie 2001 a fost înfiinţat Comitetul de Organizare a Olimpiadei din 2008 de la Beijing
(BOCOG). La 26 iunie 2005 s-a lansat deviza olimpiadei de la Beijing: „O singură lume, un singur
vis" iar la 11 noiembrie 2005 au fost făcute publice mascotele, numite „Fu Wa".
Cu doi ani şi o zi înainte de începerea Olimpiadei, la 7 august 2006 au fost lansate cele 35 de
pictograme care reprezintă cele 35 de discipline sportive iar pe 8 august 2006 şi-a făcut debutul
postul de radio dedicat jocurilor olimpice. Acesta emite 24 de ore din 24 în 9 limbi: chineză
standard, engleză, rusă, franceză, spaniolă, arabă, japoneză, coreeană şi germană şi transmite
informaţii despre olimpiadă, despre economia şi cultura Chinei, cursuri de limba engleză etc.
A fost lansată o serie de mărci poştale care constă din 4 timbre cu imagini din baschet, scrimă,
iahting şi gimnastică.
În septembrie 2006, China a lansat un satelit de telecomunicaţii pentru a îmbunătăţi facilităţile de
comunicaţii înaintea Jocurilor Olimpice.
Mascota
Mascota Olimpiadei (chineză 福娃, Fúwá, „copii aducători de fericire şi noroc”) a fost anunţată pe
~ 21 ~
11 noiembrie 2005 marcând cele 1000 de zile rămase până la deschiderea jocurilor olimpice.
Mascota este formată din 5 figuri: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying şi Nini, care, potrivit
filosofiei antice chinezeşti, simbolizează cele 5 elemente primordiale ce alcătuiesc universul.
Fiecare din cele cinci figuri reprezintă de asemenea câte o culoare olimpică.
 Bèibei (贝贝): mascota albastră sub formă de peşte. Reprezintă sporturile acvatice.

 Jīngjing (晶晶): mascota neagră sub formă de Panda. Reprezintă sporturile de luptă.
 Huānhuan ( 欢 欢 ): mascota roşie sub formă de flacără olimpică. Reprezintă sporturile cu
mingea.
 Yíngying (迎迎): mascota galbenă sub formă de antilopă tibetană. Reprezintă atletismul.
 Nīni (妮妮): mascota verde sub formă de rândunică. Reprezintă gimnastica.
Dacă cele cinci silabe ale numelor mascotelor sunt rostite consecutiv se obţine "北京欢迎你 Běijīng
huānyíng nǐ" ceea ce s-ar traduce prin "Beijingul vă primeşte cu drag".

Flacăra olimpică
Flacăra olimpică, la Londra, 6 aprilie 2008, păzită de poliţişti.
Pe 26 aprilie 2007 a fost anunţat traseul flăcării olimpice care se va întinde pe 137.000 de kilometri,
pe o durată de 130 de zile. Traseul a început pe data de 24 martie 2008 şi a pornit din Olympia,
Grecia, de la templul Herei, când flacăra olimpică a fost aprinsă de la soare cu ajutorul unei oglinzi
parabolice. De acolo, a traversat Grecia şi a ajuns la Beijing la 31 martie. Din Beijing, torţa va urmat
un traseu care va parcurge cinci continente urmând să trecă şi prin cel mai înalt punct al Terrei,
vârful Everest (8.848 metri). Nepalul a declarat că va închide accesul pe Everest în momentul
trecerii flăcării olimpice (primele 10 zile ale lunii mai), la solicitarea Chinei.
Proiectul traseului includea şi trecerea prin Taipei, capitala insulei Taiwan, considerată de regimul
comunist chinez drept o provincie a Chinei totuşi, guvernul din Taiwan a renunţat să mai găzduiască
orice festivitate legată de acest eveniment. La 7 aprilie, când torţa olimpică a ajuns la Paris,
oficialităţile au decis să stingă torţa din cauza protestelor demonstranţilor protibetani împotriva
Chinei, după ce cu trei zile înainte, la Londra, s-a încercat stingerea flăcării olimpice.

Torța olimpică
Torţa olimpică este confecţionată dintr-un aliaj de aluminiu şi magneziu cu greutatea de aproximativ
1 Kg, are culoarea argintie iar cu roşu este imprimat motivul „Flacăra promisiunii” ( 祥 云 ). Este

~ 22 ~
 proiectată astfel încât să rămână aprinsă la o forţă a vântului de 65 km/h şi la ploi de 50 ml/h. Torţa
este umplută cu gaz propan care alimentează flacăra timp de 15 minute.

Sporturi olimpice
 Atletism (47)  Echitaţie (6)  Nataţie (34)  Tenis de masă (4)
 Badminton (5)  Hochei pe iarbă  Pentatlon modern (2)  Tenis de câmp (4)
(2)
 Baseball (1)  Polo (2)  Tir (15)
 Fotbal (2)
 Baschet (2)  Sailing (11)  Tir cu arcul (4)
 Gimnastică (18)
 Box (11)  Sărituri nataţie (8)  Triatlon (2)
 Haltere (18)
 Caiac canoe (16)  Scrimă (10)  Volei (4)
 Handbal (15)
 Canotaj (14)  Softbal (1)  Wrestling (18)
 Înot sincron (2)
 Ciclism (18)  Taekwondo (8)
 Judo (14)

Calendar
Următorul calendar al Jocurilor Olimpice reprezintă cea mai recentă actualizare a programului
(9 septembrie 2006). Fiecare cutie albastră reprezintă o rundă de calificare al unui eveniment
competiţional. Cutia galbenă reprezintă acordarea premiilor pentru un anumit sport. Numărul din
fiecare cutie reprezintă numărul de finale din ziua respectivă.

Campionatul European de Fotbal 2008 are loc în Austria şi Elveţia.

Austria şi Elveţia se vor califica automat ca ţări gazdă. Celelalte 14 echipe au fost determinate într-un
turneu de calificare care a început în 2006.

Trix si Flix
Trix si Flix sunt mascotele EURO 2008 pe care UEFA se
asteaptă să caştige mulţi bani deoarece, doar o şapcă cu

~ 23 ~
 Trix si Flix costă 10 euro.
Calificări:

Trix si Flix
Extragerea pentru etapa de calificări la UEFA EURO 2008™ a avut loc la Montreux, Elveţia
în 27 ianuarie 2006 la 12:00 (CET) [13:00 ora Moldovei]. Grupele de calificare sunt:

Turneul final
Mingea oficială a turneului.
Turneul final se va desfăşura între 7 şi 29 iunie 2008, pe 8 stadioane din Austria şi Elveţia. Ora
indicată între paranteze este ora Europei de Est (EET).
Tragerea la sorţi a grupelor turneului final a avut loc pe 2 decembrie 2007 la Lucerna, Elveţia.
Grupele sunt:

Grupa A Grupa B Grupa C Grupa D

 Elveţia  Austria  Olanda  Grecia
 Republica  Croaţia  Italia  Suedia
Cehă  Germania   România  Spania
 Portugalia  Polonia  Franţa  Rusia
 Turcia

Premii
UEFA a anunţat că va premia cu un total de 184 milioane € cele 16 echipe participante la turneu
 Participarea la competiţie: 7.5 milioane €
 Faza grupelor
o Victorie: 1 milion €
o Egal: 500.000 €
 Calificarea în sferturi: 2 milioane €
 Calificarea în semifinale: 3 milioane €
 Calificarea în finală: 4.5 milioane €
 Câştigarea finalei: 7.5 milioane €
Premiul maxim pe care îl poate câştiga o echipă este de 23 milioane €.
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice.
Individual, fara a ţine cont de tradiţii, ţara gazdă prezintă spectacole de muzica, dans, teatru a
artiştilor naţionali.
Multe tradiţii sunt comune pentru toate ceremoniile de deschidere. De obicei ceremonia începe cu
ridicarea steagului şi înterpretarea imnului ţarii gazde. Apoi, începe parade naţiunilor, a atleţilor
~ 24 ~
ţarilor participante, în timpul căreia majoritatea atleţilor intră pe stadion, ţară dupa ţară. Un atlet
onorabil, de obicei din top, duce steagul ţării sale, iar dupa el, urmeaza ceilalţi atleţi din ţara dată.Ca
o tradiţie, începuta la Jocurile Olimpice din 1928, Grecia mărşăluieşte prima, deoarece din această
ţara se tind Jocurile Olimpice, iar ţara gazda mărşeluieşte ultima..
Dupa ce toate ţările au intrat pe stadion, preşedintele Comitetului Olimpic de Organizare ţine un
discurs, urmat de preşedintele CIO. La sfirşitul discursului, prezintă reprezentantul ţarii gazde, care
declară Jocurile Olimpice deschise, spunînd:
«Declar deschise Jocurile din ... (numele oraşului gazdă) celebrînd a ... (numărul olimpiadei)
Olimpiada a Jocurilor moderne»
După aceasta Steagul Olimpic este adus orizontal (de la Jocurile Olimpice din 1960) şi ridicat în
timp ce sună imnul olimpic..

Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice

Diverse elemente tradiţionale sunt şi în cadrul ceremoniei de închidere a Jocurilor Olimpice, care au
loc după finisarea evenimentelor sportive. Purtătorii de steaguri din toate ţările participante intră pe
stadion singuri, însă sunt urmaţi de toţi participanţii la Jocuri indiferent de sport, grupă sau
naţionalitate – o tradiţie ce se trage de la Olimpiada de vară din 1956 din sugestia unui şcolar pe
nume John Ian Wing, care credea că acesta e un mod de a-i uni pe toţi atleţii împreună ca o naţiune.
Dupa aceasta 3 steaguri sunt ridicate concomitent cu interpretarea imnului ţării respective. Primul,
Steagul Greciei în mijloc semnificînd naşterea Jocurilor Olimpice, steagul ţării gazde în stînga şi
steagul următoarei gazde în partea dreaptă.
Ca şi la deschidere preşedintele Comitetului Olimpic a ţarii ţine un discurs, urmat de discursul
preşedintelui CIO, care spre sfirşitul discursului spune: «Eu declar a (nr. Olimpiadei) Olimpiadă a
jocurilor de ... (Vară/Iarnă) închisă şi în conformitate cu tradiţia, eu chem tinerii lumii să se adune
peste patru ani ... pentru a celebra a ... Olimpiadă a Jocurilor… de vară/iarnă.»
Flacăra Olimpică se stinge şi în timp ce sună imnul Olimpic, steagul Olimpic este coborît şi dus,
orizontal de pe stadion.

Bibliografie:

~ 25 ~
 Victor Bănciulescu, Virgil Ludu : “ Sport şi artă”;
 Ioan Dragan: “ Martor la 8 olimpiade”;
 Stela Petecel: “ Antichitatea Greco-romană despre sport”;
 Flavia Rusu, Istoria educaţiei fizice şi a sportului, Cluj-Napoca, 2006
 www.olympic.org
 www.steroizi.ro - Istoria steroizilor
 encarta.msn.com, Ancient Olympic Games
 http://www.pitesti.ro/centrul-cultural/arhiva/arges/aprilie2004/pag04.htm
 http://www.aafla.org/OlympicInformationCenter/OlympicReview/1963/BDCE83/BDCE83j.
pdf
 http://www.fifa.com/worldcup/archive/
 http://www.euro2008.com/
 http://www.uefa.com/
 ro.wikipedia.org
 https://www.tocilar.ro/educatie-fizica/istoria-culturii-fizice-in-aspect-general-a-culturii-
mondiale-66677
 https://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-fizica/istoria-culturii-fizice-in-aspect-general-
a-culturii-mondiale-66416.html

~ 26 ~