Nicolae Milescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (în rusă

Николай Гаврилович Спафарий) (n. 1636, Vaslui – d. Nicolae Milescu Spătarul
1708, Moscova) a fost un autor de literatură de călătorie
și istorie, cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat
moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul
Rusiei.

Cuprins
Biografie
Carieră
Opera (ediții)
Recunoaștere contemporană
Galerie imagini
Nicolae Milescu Spătarul
Note
Date personale
Bibliografie Născut 1636
Vaslui, Moldova
Legături externe
Decedat 1708, (72 de ani)
Moscova, Rusia
Naționalitate Moldova
Biografie Cetățenie Moldova
Țaratul Rusiei
Nicolae Milescu a fost fiul lui Gavril sulgerul, un mic Ocupație autor literar, cărturar,
boier din satul Milești, din ținutul Vasluiului. Este de traducător, călător, geograf,
menționat că Nicolae nu a semnat niciodată Milescu, ci diplomat
numai Nicolaus Spatharius sau Nikolai Spafariί. Numele Limbi limba română
limba greacă modernă
de "Milescu" i-a fost atribuit de Ion Neculce, după
Studii Colegiul Patriarhal din
numele satului Milești, câștigat mai târziu de urmașii săi Constantinopol
colaterali, și a fost preluat ulterior și de alții. Nicolae Activitatea literară
Milescu a fost cunoscut și sub numele de Spatarul Opere Prima traducere integrală în
Milescu-Cârnu. Denumirea de „Spătarul” provine de la semnificative limba română a Vechiului
faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar la Testament
curtea domnului Gheorghe Ghica din Țara Românească Note
(1659-1660). Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn Cancelar al Prințului Gheorghe Ștefan
Reprezentant al Moldovei în Imperiul Otoman
provine de la faptul că a fost mutilat de domn (Ștefăniță
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Lupu conform lui Ion Neculce, Iliaș Alexandru - după p?title=Nicolae_Milescu&action=edit&section=0)
alte surse) pentru a i se potoli presupusele ambiții de a
accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea
deveni domnitor.
S-a născut lângă Vaslui, pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine aromână. A studiat la Marea
Școală a Patriarhiei din Constantinopol[1], având ca dascăl pe Gabriel Vlassios. După ce se întoarce la
Iași, este numit „grămătic” , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 și 1664
a fost reprezentantul țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman, numit de domnitorul Țării Românești Grigore
Ghica, și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm, iar ulterior diplomat pe lângă Ludovic al XIV-lea.
Nicolae Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă, limba slavonă și limba rusă[2] Totodată,
cunoștea limbile turcă, franceză, italiană.

Carieră
Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca
sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597.

L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și Stettin (1664-1667), și a vizitat Franța pentru a
crea o alianță anti-otomană. În 1667 era primit la Stockholm ca trimis al fostului domn, Gheorghe Ștefan,
„Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae”.[3]. În iulie 1667, Ludovic al XIV-lea răspundea
lui Gheorghe Ștefan pentru scrisorile aduse de „le Baron Spatarius, cy-devant vostre Général”.

Se retrage din 1671 în Rusia. În anul 1671, patriarhul Dosoftei al Ierusalimului i-a scris țarului Aleksei
Mihailovici al Rusiei,că la cererea sa i-l trimite pe Nicolae, fiul lui Gavril: „Am aflat că aveți nevoie de un
om pravoslavnic, care să cunoască diferite limbi. Vă trimitem așadar pe purtătorul acestei scrisori, Nicolae,
fiul lui Gavril, om foarte învățat în latină și slavă, de asemenea în greacă; el va putea să învețe cu
repeziciune și rusa și să facă tot felul de tălmăciri...Dumnezeu vi-l trimite! S-a născut în Moldova, dar tatăl
său este grec din insula (sic) Peloponezului. El va fi foarte necesar la curtea măriei-voastre.” La curtea
țarului Aleksei și la școala slavo-greco-latină înființată de Petru Movilă, Milescu face o impresie atât de
bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni. La 14 decembrie 1671 a fost primit "în rândul curtenilor
(dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova", ca interpret pentru limbile greacă, latină și română. În Moscova
a lucrat în Departamentul solilor (Posolski Prikaz), ca șef al tălmacilor, sub protecția lui Artemon [sau
Artimon] Matveev. Ion Neculce, în cronica sa O samă de cuvinte[4] scrie că "Și pentru învățătura lui au fost
terziman împăratului [Alexei Mihailovici] și învăța și pre fiul împăratului, pre Petru Alecsievici, carte. Și era
la mare cinste și bogăție."

Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675-1678).

Țarul Aleksei îl trimite în solie în China. Expediția durează mai mulți ani. În final totuși Spătarul nu se
întâlnește cu împăratul acestei mari țări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a
protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuși, relatarea călătoriei întreprinse constituie un
adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte din Siberia,
Mongolia.

În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar). Lucrarea sa De la Tobolsk până
în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion, într-o traducere neștiințifică, după un
manuscris grecesc eronat. (Șerban Cioculescu, op.cit. p. 25).

Opera (ediții)
Jurnal de călătorie în China, traducere, ediție îngrijită și prefață de Corneliu Bărbulescu,
București, ESPLA, 1956 (reeditări, 1958, 1962, 1974, 1987).Jurnalul...a fost scris în l.
slavonă de către Nicolae Milescu
Descrierea Chinei, traducere, ediție îngrijită și prefață de Corneliu Bărbulescu, București,
ESPLA, 1958 (reeditare, 1975);
 Raportul de stat (Stateini Spisok) al soliei lui N. Spătaru în China. Tipărit la Sankt
Petersburg, 1906
Aritmologhia [Aritmologhion], Etica și originalele lor latine, ediție critică, studiu monografic,
traducere, note și indici de Pandele Olteanu, București, Editura Minerva, 1982.
Enchiridion sive Stella orientalis Occidentali splendens ( în trad. Manual sau steaua
răsăritului luminând apusul), Paris, 1667
Dicționar slavo-grec-latin (în l.slavă, în manuscris)
Genealogia marilor împărați și prinți ruși. Trad. din l latină în l. slavonă ( împreună cu Petre
Dolgov), 1674
Vasiliologhion, adică cronologia tuturor împăraților lumii (în l. rusă , în manuscris)
Cronica pre scurt a Moldovenilor (în l. română, manuscris), circa 1663
Cartea Tătarilor (manuscris în l. greacă), 1677

Recunoaștere contemporană
Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, începând cu data de 31 octombrie
2011 , o monedă din argint dedicată aniversării a 375 de ani de la nașterea lui Nicolae Milescu.[5][6]

Galerie imagini

Călătoriile prin Bustul lui Nicolae Timbru comemorativ

Siberia până la Milescu Spătarul, în al lui Nicolae
graniţele chineze, fața Bibliotecii Milescu-Spătaru
publicată în St. Judetene "Nicolae
Petersburg în 1882 Milescu Spatarul"
din Vaslui

Note
1. ^ Corneliu Bărbulescu. Postfață, în volumul Nicolae Spătaru-Milescu,Jurnal de călătorie în
China, Editura Minerva, București,, 1987
2. ^ Sergiu Bacalov, Despre satele Milești: neamurile boierești Milescu și Milici, Chișinău,
2012. https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2015/11/deschide-sergiu-bacalov-despre-
satele-milec59fti-neamurile-de-boieri-milescu-c59fi-milici1.pdf
3. ^ N. Iorga, Istoria literaturii romănești, vol.I, ediția a II-a, revăzută și larg întregită, București,
Editura librăriei Pavel Suru, 1925. Reproducere în facsimil la Editura SEMNE, 2011, p. 367
4. ^ Ion Neculce O samă de cuvinte,Editura Minerva, București, 1972, p.33-34
5. ^ Banca Națională a României (http://www.bnro.ro/page.aspx?prid=5896)
 6. ^ BNR lansează o monedă din argint dedicată împlinirii a 375 de ani de la nașterea lui
Nicolae Milescu (http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/bnr-lanseaza-moneda-argint-d
edicata-implinirii-375-ani-nasterea-nicolae-milescu-1_50ba03c17c42d5a663afeadb/index.ht
ml), 28 octombrie 2011, Adevărul, accesat la 11 mai 2013

Bibliografie
Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei, 1979,
pp. 570–573
Valeriu Matei."Nicolai Milescu Spafarii", Pamiatnâie knijnâie datâ, Moscova, ed. Nauka,
1986.
P.P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), ediție îngrijită, studiu introductiv și
note de Ștefan S. Gorovei, Iași, Editura Junimea, 1987; ediție inițială: Paris, 1925
Radu Ștefan Vergatti, Nicolae Spătarul Milescu (viața, călătoriile, opera), București, Editura
Paideia, 1998
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, București, Editura
Humanitas, 2002

Legături externe
Spătarul Milescu. Erudit de meserie, diplomat de profesie (https://www.historia.ro/sectiune/p
ortret/articol/spatarul-milescu-erudit-de-meserie-diplomat-de-cariera), articol amplu scris de
Ana-Maria Șchiopu (https://www.historia.ro/autor/schiopu-ana-maria), 16.076 de vizualizări
la 11 iulie 2020
Articolul Nicolae Milescu Spătarul 1636-1707 (http://www.istoria.md/articol/73/Nicolae_Miles
cu_Sp%C4%83tarul) publicat pe Istoria.md (http://www.istoria.md/)
Istoricul Nicolae Milescu (http://www.bjvaslui.ro/files/istoric/nms.pdf)
Povestea fabuloasă a lui Nicolae Milescu (https://adevarul.ro/locale/botosani/povestea-fabul
oasa-unuia-cei-mai-aventurosi-inteligenti-romani-fost-mutilat-cauza-invidiei-1_5f071866516
3ec4271d074a8/index.html?utm_source=click&utm_medium=https%3A//adevarul.ro/locale/
botosani/povestea-fabuloasa-unuia-cei-mai-aventurosi-inteligenti-romani-fost-mutilat-cauza-
invidiei-1_5f0718665163ec4271d074a8/index.html&utm_campaign=CrossPromo) -
Povestea fabuloasă a unuia dintre cei mai inteligenți și aventuroși români, articol publicat pe
Adevarul.ro (https://adevarul.ro/), autor Cosmin Pătrașcu Zamfirache, publicat la 10 iulie
2020
Nicolae Milescu Spătaru, primul româna ajuns în China (https://adevarul.ro/locale/focsani/ni
colae-milescu-spataru-roman-ajuns-china-prezenta-asia-fost-considerata-misiune-secreta-1
_5b472c97df52022f75227eb3/index.html), articol de Ștefan Borcea, publicat la 13 iulie 2018
Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui - Istoricul Nicolae Milescu (http://bibl
ioteca.vaslui.ro/istoric/pdfs/nms.pdf)[nefuncțională]
Marele Spătar (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/marele-spatar-2466.htm), 12 februarie
2007, Anca Alexe, Jurnalul Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nicolae_Milescu&oldid=14261067

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 14 iulie 2021, ora 21:09.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.