Sunteți pe pagina 1din 24

LATINITATE SI DACISM

Bibliografie selectiv

1. BULGR, GHEORGHE Scriitori romni despre limb i stil, Ed. Albatros, 1984
2. CUEDEAN, LUCIAN IOSIF Romnia, inima vechii Europe, Ed. Solif, 2006
3. DAICOVICIU, HADRIAN Dacii, Ed. Enciclopedic romn, 1972
4. DEAC, AUGUSTIN Istoria adevrului istoric (vol. I), Ed. Tentant, 2001
5. DENSUIANU, NICOLAE Dacia preistoric, Ed. Meridiane, 1986
6. DRAGAN, IOSIF CONSTANTIN Noi, Tracii Istoria multimilenar a neamului romnesc
Ed. Scrisul romnesc, 1976
7. DRGAN, IOSIF CONSTANTIN Mileniul imperial al Daciei, Ed. tiinific i
enciclopedic, 1986
8. ELIADE, MIRCEA De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed. tiinific i enciclopedic, 1980
9. GHEORGHE, GABRIEL Studii de cultur i civilizaie romneasc, Fundaia Gndirea,
2001
10. GRAMATOPOL, MIHAI Art i arheologie dacic i roman, Ed. Sport - turism, 1982
11. IVNESCU, GHEORGHE Istoria limbii romne, Ed. Junimea, 1989
12. LUNGU, ION coala Ardelean, Ed. Viitorul romnesc, 1995
13. NICULESCU, ALEXANDRU Individualitatea limbii romne ntre limbile romanice
Contribuii gramaticale, Ed. tiinific, 1965
14. PANDELE, LIVIU Transilvania Terra Dacica, Ed. Romprint, 2005
15. ROSETTI, ALEXANDRU Istoria limbii romne De la origini pn n secolul al XVII-lea,
Ed. tiinific i enciclopedic, 1978
16. RUSSU, ION Elemente traco-getice n Imperiul Roman i n Byzantium, Ed. Academiei
Republicii Socialiste Romnia, 1976
17. RUSSU, ION Etnogeneza romnilor, Ed. tiinific i enciclopedic, 1981
18. VULPE, RADU Columna lui Traian Monument al etnogenezei romnilor, Ed. Sport
turism, 1988
19. Adrese on-line: www.gebeleizis.org
www.iatp.md/dava/index.html




Latinitatea romnilor

Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental n istoria noastr naional,
ntruct arat cum s-a format civilizaia noastr. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au
contribuit statalitatea dacic i creterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea,
romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane n condiiile convieuirii cu populaiile
migratoare, rspndirea cretinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul central-
sud-est european .
n Dacia locuia populaia unitar i omogen sub raport etnic i lingvistic: tracii i geto-dacii.
Ei au fost integrai n formaiile provinciale, ocrotii i supui procesului de romanizare. Romanizarea
a prins rdcini durabile la populaia btina, prin nlocuirea limbii i culturii, a numelor proprii i a
credinelor, a organizrii social-economice constituind un fenomen de mas cu valori formative
eseniale n etnogeneza poporului romn.
Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea i ocupaia roman a nsemnat o cotitur a
destinului istoric al vechiului popor de plugari, pstori i meteugari rurali. Ca provincie roman,
Tracia cunoate o perioad de glorie n timpul lui Traian. Noile forme de via roman stabilite pe
vechile temelii ale aezrilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepional de ale crei dimensiuni
ne putem da seama din marele numr de orae i sate, castre i aezri mrunte, de drumuri i cldiri
publice, cariere, mine i variate alte nteprinderi i exploatri, produse ale unui uria proces de munc
susinut cu drzenie, ntr-un efort colectiv nnoitor de ar. Toponomia indigen a teritoriilor trace a
fost preluat aproape integral de ocupanii romani, conservat cu amplificri i adaosuri, n mare parte
romanizat.
Odat cu integrarea Daciei n imperiu, se poate vorbi i despre o integrare a majoritii traco-
dacilor n lumea roman, cu excepia unui numr restrns de daci, rmai n afara frontierelor
provinciei create de Traian. Cu timpul ns, datorit legturilor economice cu imperiul i atrai de
civilizaia roman, ei s-au romanizat treptat.
n urma ptrunderii influenei cultural-economice i politice romane, dar mai ales n urma
ocuprii unei considerabile poriuni din vastul teritoriu traco-dac de ctre romani, populaia autohton
ce vorbea limba indo-european tracic a trecut prin transformri culturale, politice i chiar social-
etnice profunde, supus unui larg proces deznaionalizator n general lent i ndelungat, pe alocuri ns
mai accelerat, violent, avnd ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii proprii indigene i adoptarea
limbii latine (romanice) n care s-au strecurat i cteva elemente lexicale trace. Dovada optim a unei
intense desfurri a vieii social-economice i a romanismului provincial ntre limitele Daciei
carpatice o constituie bogia exuberant a produselor i a diverselor materiale cu caracter practic sau
artistic.
Putea populaia autohton a Daciei s rmn strin de formele romane i de limba oficial
care se auzea n toate ungherele provinciei, n viaa public, administrativ, militar, economic,
social din toate centrele mai mari sau mai mici? Este foarte greu de presupus c, cel puin dup dou-
trei generaii, btinaii s fi continuat a se ine mereu departe de contactul cu civilizaia i viaa
roman, s fi pstrat nepotolit ura contra Romei.
Din examinarea ansamblului i a detaliilor materialului documentar din Dacia (epigrafic,
arheologic etc) rezult cu absolut certitudine c aici elementul conductor i exploatator al
provinciei, armatei i municipalitilor l formau nu indigenii supui, n mare parte deposedai i
exploatai, ci imigranii, italici sau provinciali.
Astfel, reinem dublul aspect al romanizrii ca proces oficial, organizat i sistematic:
romanizarea lingvistic i romanizarea nonlingvistic.
Romanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat n
nvarea limbii latine de ctre populaia autohton; generalizarea latinei a determinat fenomenul
contrar, de regres i de eliminare treptat a limbii materne, traco-daca. Aceast substituie de limbi s-a
produs n cadrul unui proces ncet, ndelungat, panic i mai ales necesar; numai latina putea garanta
populaiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanii imperiului soldai, funcionari
publici, coloniti i comerciani. n astfel de condiii, limba latin era elementul de unitate i de
coeziune, situat deasupra diversitii sociale, politice, etnice i lingvistice.
Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii romane, aproximativ 170 de ani,
cuprini ntre 106 274 / 275. Aceast perioad, ferm delimitat istoric, acoper numai faza de
maxim for i eficien a romanizrii ca proces oficial i organizat, durata real fiind sensibil mai
mare. Procesul a continuat i dup prsirea Daciei, cu aproximaie, pn n secolul al VII-lea: limba
latin sau diverse forme de civilizaie material i spiritual n-au putut fi retrase o dat cu armata sau
cu funcionarii publici. Deosebit este poziia Dobrogei, care va rmne parte integrant a Imperiului
pn n anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost
de natur etno-lingvistic.
n cultura romneasc, meritul ntietii n afirmarea ideii de latinitate a limbii materne i
revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstraie se cldete pe semnalarea, nu lipsit
de erori, a unor paralelisme lexicale latin-romne: De la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic
panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina; muiarea, mulier; fmeia, femina; printe, pater; al
nostru, noster i altele multe den limba ltineasc, c de ne-am socoti pre amruntul, toate cuvintele
le-am nelege (Letopiseul rii Moldovei)
Spre sfritul secolului al XVIII-lea, iniial ca argument n disputa istorico-politic privind
drepturile romnilor n Transilvania, crturarii ardeleni de formaie clasic vor avansa ipoteza,
nentemeiat ns, a originii pur latine a limbii romne (vezi Anexa1).
Argumentat i formulat n variante intuitiv-empirice sau riguros tiinifice, latinitatea limbii
romne este o idee fundamental, cu o apariie constant n cultura romneasc medieval i
modern.
Romanizarea nonlingvistic a constat n preluarea de ctre populaia autohton a unor
elemente de civilizaie spiritual i material roman rituri, credine, forme de organizare
administrativ, tipuri de edificii sau aezri umane, obiecte de uz curent.
n ceea ce privete religia, dacii mprteau obiceiuri i credine pgne peste care s-au
revrsat mentalitile civilizate ale cuceritorilor latini. Cretinismul s-a ntins cu uurin n ntregul
Imperiu Roman prin convertirea unui numr mare de oameni. Dacia a beneficiat de numeroi
propovduitori laici, cretini, fie ei soldai, fie civili, care umpleau nchisorile imperiului i, pentru a
nu fi sacrificai, au gsit uor scpare n trimiterea lor n noua colonie imperial. Acesta este sensul
golirii nchisorilor i colonizrii Daciei, cu cretini, nu cu tlhari, condamnai pentru cine tie ce
delicte grave. Printre cei trimii n Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori i chiar foti consuli,
datorit, probabil, soiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne.
n anii 271-274 armatele romane prsesc spaiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau
apra n faa atacurilor populaiilor migratoare. ns nu putea fi evacuat ntreaga populaie roman din
Dacia, ipotez confirmat arheologic i numismatic.
Toate acestea dovedesc faptul c la baza formrii poporului romn a stat un proces ndelungat
i nentrerupt, nceput din perioada existenei regatului dac, continuat dup 106 sub influena roman,
iar dup 271 influenat de migratori. n concluzie romnii sunt unici, avnd un caracter etnic total
diferit de celelalte popoare ce i nconjoar.


Motivele susinerii latinitii

Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui Grigore Ureche, care, nu
se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm (Roma, adic) se trag. Apoi diferii crturari, scriitori,
istorici, au dezvoltat teoria incredibil a formrii poporului romn, pe care marea majoritate a
romnilor o accept automat astzi, n ciuda incoerenei sale. Xenofilia intelectualilor romni i-a spus
cuvntul, considernd civilizaia roman mult superioar tradiiei dacice, cnd realitatea este exact pe
dos. Minciuna latinizrii/romanizrii dacilor a fost creat n secolul XIX, odat cu coala
Ardelean i continu ntr-un mod ciudat pna n zilele noastre. Dei exist dovezi copleitoare care ne
fac s punem la ndoial originea latin a acestui popor se continu i n zilele noastre susinerea unei
teze care pare din ce n ce mai netiinific. Cei care au pus n circulaie aceast idee ( originea latin a
poporului nostru ) au fost intelectualii din coala Ardelean, care, aveau o intenie ludabil n fond,
prin susinerea latinitii acestui popor. Un motiv politic pur. O minciun nobil pentru un scop nobil.
Au recunoscut-o Iorga, Titulescu etc.
Stapnirea maghiar din acele timpuri, susinea c ea este promotarea civilizatiei vestice ( de
origine latin ), civilizaie superioar, iar ei sunt datori s scoat popoarele pe care le stapneau la
"lumina" civilizaiei. Sub acest pretext, ungurii au subjugat i exploatat popoarele din centrul Europei.
Intelectualii romni au cutat s combat aceast teorie. Ei s-au folosit de cucerirea Daciei de ctre
romani pentru a ncerca provocarea unei dispute ideologice pe aceasta tema.
Acetia au exagerat n mod evident i deliberat contribuia romanilor la formarea poporului romn,
mergnd pna acolo nct au pretins c noi suntem un popor latin. Cei mai categorici n respingerea
oricrui amestec al romanilor cu dacii sunt Samuil Micu i Petru Maior, care i fac din exterminarea
dacilor i din faptul c printre colonitii adui de la Roma se aflau i familii aristocratice garania
puritii latine a poporului romn ca i a nobleei sale: ... [Traian] foarte muli lcuitori au adus n
Dachia din toat lumea romanilor, dar mai ales din Roma i din Italia, precum adevereaz inscripiile,
care pn-n zioa de astzi cust [exist], mai cu sam n Ardeal; din care inscrpii aceaia nc se
dovedete, c nu numai gloate miele [din oameni de rnd], ci i familii de frunte au fost duse sau
strmutate n Dachia.

Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene, cu privire la puritatea
latin a originii limbii i poporului romn, ca i peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie
greit. Am vazut, pn acum, c tot susin mai mult sau mai puin consecvent originea roman a
poporului i limbii romne. Pe aceast linie, pentru ei, romnii nu erau dect urmaii nealterai ai
colonitilor romani adui n Dacia de mpratul Traian, dup cum limba romn era latina vorbit de
acetia, dar corupt de-a lungul secolelor, datorit influenelor strine la care a fost supus de urmai.
Ei susin, n principiu, dispariia elementului autohton daco-getic i, ca atare, neag aportul acestuia la
formarea limbii i a poporului romn.
Este binecunoscut faptul c s-a ncercat o latinizare forat a limbii, care a euat, doar pentru a
dovedi acest lucru. Se dorea s comunice faptul ca poporul romn nu are nevoie s fie civilizat de ctre
aa ziii reprezentani ai civilizaiei latine n aceast zon. Ideea ce o susineau este c acest popor este
urmaul poporului roman n aceast zon i nu este nevoie ca cineva s ne civilizeze. Poporul romn s-
a nscut civilizat, s-a nscut latin. Astfel puteau sa combat pe plan ideologic stpnirea magiar din
aceste vremuri. Dei a disparut motivul pentru care s-a recurs la aceast teorie, ideea a ramas i s-a
perpetuat ntr-un mod ciudat i, astzi, o nvm la orele de istorie.
Considerm c acest lucru trebuie remediat i istoria real a acestui popor trebuie s fie
cunoscut de fiecare romn. Elevul romn trebuie s tie cine i sunt strbunii lui. Cei care cunosc
istoria real a acestui pamnt sunt privii cu circumspecie de persoanele care nu tiu adevrul i cred
ceea ce au nvat.
Tot un demers n acest sens, al latinizrii poporului nostru, a fost i adoptarea cuvntului
romn/romnesc/Romnia aa cum l tim noi azi cnd a fost creat statul Romnia (fiind anume
plagiat denumirea proprie Imperiului Bizantin pentru denumirea statului nou format), a fost introdus
alfabetul latin, a nceput introducerea de latinisme i franuzisme... anume atunci termenul mai vechi
rumn/rumnesc/rumnie/rumneasca a fost inlocuit cu romn (cu din a) pentru a "latiniza" mai
mult n mod artificial aceste denumiri.
n lucrarea sa Romnia, inima vechii Europe, Dr. Lucian Iosif Cuedean susine c numele
de rumn nu semnific nicidecum urma al Romei aa cum spunea Grigore Ureche n a sa
lucrare, ci om de pe ru: RUMN este primul ran european. Firesc, numele lui este legat de ru.
Nu exist agricultur fr ap. Rumnii sunt primul popor de agricultori din Europa. Istoria Europei
ncepe cu romnii. Nu poate exista nici un fel de urbanism fr agricultur, fr o surs constant de
hran. Rumnii nu sunt urmaii Romei, ci oamenii de pe ruri. Cuedean mai susine c mai inti au
aprut rumnii i abia apoi au aprut vedii i tracii iar cuvntul rumn ar fi compus din ru, o
eufonie, o prescurtare pentru ru, i mn o eufonie pentru man care nseamn om in limbile
mai multor popare nrudite rumnilor. Astfel se explic i obiceiul de a include numele rului n
numele de grup ale rumnilor ex: some-eni, mure-eni, olt-eni, arge-eni.

Alte ntmplri dubioase n legtur cu istoria noastr

Arheologii din lumea ntreag au constatat c pe teritoriul Romniei se afla nucleul vechii
civilizaii europene, n urm cu aproximativ 8000 de ani. Pe atunci nu existau nici greci, nici latini, dar
rumnii strmoi existau, pentru c limba rumn este cea mai veche limb european, de vreme ce ea
este vorbit cu sunetele naturii, cu onomatopee. Greaca clasic i latina clasic sunt creaii artificiale
ale elitei rumneti, din mediul urban, plecnd de la morfemele ancestrale ale rumnilor rani.
Cnd profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles,
California, a nceput s vorbeasc despre spaiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe,
locul de unde Europa a nceput s existe, era de ateptat ca i istoricii notri s reactioneze la fel. Dar,
din partea lor s-a auzit numai... tcere. Crile Marijei Gimbutas nu sunt traduse n Romnia.
De asemenea, profesorii Leon E. Stover i Bruce Kraig n cartea "The Indo-european heritage
", vorbesc despre Vechea Europa, a mileniului 5 i.d.H., care-i avea locul n centrul Romniei de azi.
Putem oare sa nu fim mndri?
Faptul c noi suntem strmoii tuturor popoarelor latine i nicidecum o rud marginal, abia
acceptat, ar trebui s ne fac s ne mndrim i nu s cutm contraargumente.
Nu putem s nelegem de ce unora le este ruine cu originea lor tracica i ii inventeaz
origini aa-zis nobile, de genul celei romane. Roma a fost o civilizaie social-material, ca i Europa de
astzi, dar poporul romn i-a pstrat obiceiurile i limba din vechime (dacice) - cu influenele fireti
ale trecerii timpului i contactului cu diverse civilizaii.

2. Latinii urmaii tracilor
Se pune totui ntrebarea, de ce limba noastr "romna" se aseamn att de bine cu latina. De
ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite i cunoscute de toi vorbitorii
unei limbi) "provine" din latin?
Unul din marii notri istorici, Nicolae Densuianu, ne ofer un rspuns plauzibil, n lucrarea sa
"Dacia preistoric": "latina vulgar" pomenit de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina
era o "trac literar". De asemenea, el ne spune, c "romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de
tlmaci".
Un indiciu important in acest sens, il reprezint dou bazoreliefuri de pe columna lui Traian.
Una din aceste icoane ne nfieaz o deputaiune de rani daci (comati), care, vzndu-se ameninai
de legiunile puternicului Imperiu Roman, se prezint naintea mpratului ca s cear pace. Cu
gesturile agitate ale minilor lor i n atitudinea unor oameni, care i expun nevinovia lor, ei se
adreseaz direct mpratului, fr interprei, i tot fr interprei le rspunde i Traian.

Un al doilea relief ne nfieaz momentul cel mai important din primul rzboi. Trei regi ai
dacilor, urmai de o imens deputaiune se prezint naintea mpratului spre a declara n form
solemn supunerea lor. Toi depun armele lor jos pe pmnt. Unii cad n genunchi, ntinznd minile
ctre tribunalul mpratului, rugndu-l pentru pace, alii stau n picioare, cu minile mpreunate
nainte, ori la spate, n modul cum sunt reprezentai pe monumentele antice prizonierii de rzboi. i de
ast dat, columna lui Traian ne nfieaz pe daci adresndu-se mpratului de-a dreptul, fr
mijlocirea vreunui interpret oarecare. Deci rmane de reinut faptul c dacii se nelegeau cu
cotropitorii nc de cand Dacia nu devenise parte integranta a Imperiului Roman.
Deci, limba latin era deja cunoscut de ctre populaia autohton, iar asimilarea acesteia nu a
avut loc nicidecum n urma stabilirii coloniilor romane n teritoriu.
Cele mai multe notie despre caracterul limbii barbare, ce se vorbea la Dunrea de jos, le
aflm n poemele lui Ovidiu, scrise n exilul su de la Tomi.
n Ponticele i n Tristele sale, Ovidiu amintete adeseori de modul de vorbire al geilor i
al sarmailor, o limb pe care dnsul o nvase n timp de 6 ani aa de bine nct adeseori i atribuie
chiar titlul de poet dac i sarmat.
n alt elegie, Ovidiu scrie: Mi se pare c eu nsumi am uitat limba latin i am nvat s vorbesc ca
geii i sarmaii.
Dup cum vedem, exist o mare asemnare ntre limba geilor i limba latin. Fondul ambelor
limbi era comun.
Limba geilor era, dup Ovidiu, o limb barbar, ns o limb barbar latin. Limba dacilor
avea un caracter latin i dup Horaiu, contemporanul lui Ovidiu.
Cum se poate explica altfel faptul c dispunnd de mijloace reduse de comunicare, neexistnd
un nvmnt de mas, ranii acestor locuri (vechii daci) au reuit s nvee limba latin att de bine,
crend o limb unitar pe un teritoriu att de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici macar n
Italia, unde i n zilele noastre dialectele din nord (Toscan i Lombard) i cele din sud (Calabrian i
Sardinian) fac oamenii s nu se neleag ntre ei. Mai mult, sutele de alte dialecte din Italia (se
estimeaz c ar exista circa 1500) dovedesc c peninsula Italica nu a fost "romanizat" acas la ea.
Astfel cum se explic "romanizarea" noastr de ctre cuceritorii Daciei?
Acelai fenomen l ntlnim i n Frana unde un provensal nu se nelege cu un normand,
vorbind limbi att de diferite. O multitudine de dialecte exist i n ara noastr, dar diferenele dintre
acestea nu sunt o piedic n faa comunicrii dintre oameni, ele fiind foarte mici i neafectnd structura
limbii. Un maramureean i un oltean se neleg fra probleme, iar exemplele ar putea continua la
infinit, pentru c situaia din "Romnia" este unic aproape n Europa, unde oamenii sunt capabili s
comunice ntre ei prin limba nsuit de mic copil acas, i nu doar prin limba literar studiat n coli,
aa cum se ntampl n Frana, Italia, Anglia, etc.
i atunci cum se poate s credem c, vechii rani daci au nvat att de bine limba latin de la soldaii
din legiunile romane, recrutai din toate provinciile imperiului, i care - culmea! - nu tiau nici ei prea
bine latina?
Anexa 1 coala Ardelean

Samuil Micu:
S adevereaz, a treia, din limb cum c romnii ce astzi snt n Dachiia snt din romanii
cei vechi, c tot cel ce tielimba cea latineasc i cea romneasc bine cunoate cum c limba cea
romneasc iaste alctuit din cea latineasc carea, ntru attea neamuri varavare, mcar ru
stricat, tot o au inut romnii n Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum c ei sunt adevrai
fii i nepoi ai romanilor celor vechi carii preste toat lumea mprea [...] Nici s poat zice c
romnii s-au mprumutat din limba latineasc pentru mprtirea ce avea cu romanii. C romnii cei
ce acum snt n Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare i nici o mprtire nu au cu romanii
din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de alii, i n mijlocul lor multe osibite neamuri lcuiesc,
care osibit limb au. Iar bine s poat zice cum c romnii au luoat unele cuvinte de la bulgari i de
la sloveni i de la unguri, pentru c aceste neamuri i stpne i vecine era i mpreun mestecate cu
romnii lcuia i s trbuia unii cu alii, care lucru brbaii cei nvai bine l-au cunoscut i l-au
nsemnat...

i din numele cu care ori romnii s numesc pre sine, ori alte nemauri i chiam, romnii
pre sine s numesc romni, care cuvnt nsemneaz roman, c s-au obicinuit romnii de demult ca a
nainte de n s-l mute n n cuvintele cele din latinie, ca: lana, ln, campo, cmp i altele...

Gheoghe incai:
Neamul care se folosete de una i aceeai limb, corupt nendoios, dar roman sau latin,
diferit totui de italian, francez, spaniol, ns apropiat cel mai mult de vallic i de italian, nu
numai eu, ci i alii am crezut de cuviin s o numim cu numele general daco-roman, de aceea c,
vorbindu-se n diferite regiuni i provincii, a primit chiar i nume diferite de la acele regiuni sau de la
prile lor...

Petru Maior:
...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise lesne se poate afla nceputul
limbei romneti. Aceaia se tie c mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt
romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele mpratului Traian, au venit din Italia n
Dachia; i au venit cu acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia. Aadar
limba romneasc e acea limb ltineasc comun, carea pre la nceputul sutei a doao era n gura
romanilor i a tuturor italianilor...
...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte... ns, mcar c limba
romnilor e mprit n mai multe dialecte, a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau
rspunderea unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg laolalt; bani, cri nice
nu au fr o dialect singur: desclinirea dialectelor numai n vorb se aude...

Mihai Eminescu:
Da, de la Roma venim, scumpi i iubii compatrioi din Dacia Traian! Se cam tersese
diploma noastr de noble: limba ns am transcris-o din buchiile voastre gheboite de btrnee n
literile de aur ale limbelor surori. Cam degenerase arborele nostru genealogic cu cte o codi
strin, dar l vom curi de toate uscturile.

Legile dup care cuvintele latine s-au prefcut n cuvinte romneti i-au sfrit de mult
evoluiunea lor; n momentul n care romnii au primit cuvinte slavone, limba lor era format, de
secole deja.


Despre limba principalilor reprezentani ai colii Ardelene circul nc n marele public
opinii n general suficient de eronate. E drept c reprezentanii colii Ardelene puneau n teorie un
accent foarte apsat pe <<romanitatea>> limbii noastre, dar nu din vina lor aceast mprejurare va
duce mai trziu la exagerrile lipsite de umor ale latinitilor.
Anexa 2
Lucian Blaga Revolta fondului nostru nelatin
Un prieten mi vorbea despre nrurirea slav asupra literaturii noastre; nchinator ndrjit la
altarul latinitti - clare i msurate - el nu ngduia nici cea mai mic alterare sau splcire a acesteia
prin "maximalismul sclav" [...]. n entuziasmul de o clip al nvierii - sUnt foarte muli cei ce
mprtaesc exclusivismului latin, care cu fineea lui Anatole France nu vede n opera lui Dostoievski
dect o monstruoas ciudenie.
Se exagereaz. i nu nelegem de ce. Acest orgoliu al latinitii noastre e motenirea unor
vremuri cnd a trebuit s suferim rsul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pre ne voiau subjugai.
Azi e lipsit de bun sim. - Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem s fim numai att: latini -
limpezi, raionali, cumptai, iubitori de form, clasici, - dar vrnd-nevrnd suntem mai mult.
nsemnatul procent de snge slav i trac, ce clocotete n fiina noastr, constituie pretextul unei
probleme, care ar trebui pus cu mai mult ndrzneal. Tinereea ne ndeamn s turburm idealul
lenicios al celor muli ngmfai, aruncndu-le n suflete o ndoial. S ni se ierte tinereea. Se va zice
c spunem mituri. Ei bine; numii-le basme. Avem ns convingerea c adevarul trebuie s fie expresiv
- i c miturile sunt prin urmare mai adevarate dect realitatea.
[]se poate spune, c n spiritul romnesc e dominant latinitatea, linitit i prin excelen
cultural. Avem ns i un bogat fond slavo-trac, exuberant i vital, care orict ne-am mpotrivi, se
desprinde uneori din corola necunoscutului rsrind puternic n contiine. Simetria i armonia latin
ne e adeseori sfrticat de furtuna care fulger molcom n adncimile oarecum metafizice ale sufletului
romnesc.
E o revolta a fondului nostru nelatin. Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strmoilor.
ntre ei sunt de aceia pe care i ocrotim i-i mbrim cu toat cldura, din motive istorice i politice;
dar avem i strmoi pe cari i tratm ca pe nite copii vitregi ai notri. Atitudine lipsit de
nelepciune, deoarece cu ct i inem mai mult n frul ntunericului, cu att rscoala lor va fi mai
aspr, mai tumultoas - putnd s devin fatal "privilegiailor" de astzi. Istoria noastr se proiecteaz
mai mult n viitor dect n trecut. E bine s ne dm seama de puterile poteniale care ne zac n suflete -
vulcani n fundul mrilor. De ce s ne mrginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit n
asemnare desvrit cu firea noastr mult mai bogat. S ne siluim propria natur - un aluat n care
se dospesc attea virtualitai? S ne ucidem corsetndu-ne ntr-o formul de claritate latin, cnd
cuprindem n plus attea alte posibiliti de dezvoltare? - ntrebarea va neliniti multe inimi. Din partea
noastr, ne bucur cnd auzim cte un chiot ridicat din acel subcontient barbar, care nu place deloc
unora. Aa cum o nelegem noi - ntr-adevar nu ne-ar strica puin barbarie. Dac privim n jur sau n
trecut, ntilnim o apariie simbolic: Hadeu - misticul: un mare ndemn pentru viitor.
Cunoscutul ritm de linite si de furtun, de msur i de exuberan, ce-l gsim n viaa altor
popoare se lmurete mai mult prin logica inerent istoriei, prin alternarea de teze i antiteze, cum le-a
determinat un Hegel bunoar. Acelai ritm are la noi rdcini cu mult mai adnci n nsuiri temeinice
de ras. Deosebirea aceasta ne ngduie frumoase perspective istorice.
Cei ce aparin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neastmprat vor mormi n barba lor
apostolic: e un romantic. Ca s nu le las nici o ndoial, mrturisesc: un romantic? - ntr-un singur
neles, da. i anume ntruct am convingerea c adevrul trebuie s fie expresiv i c miturile sunt
prin urmare sunt mai adevarate dect realitatea.
Formarea limbii romne


Dacii alctuiesc baza etnic a poporului nostru. Aceast credin o ntemeiem pe urmtoarea
argumentare: grosul populaiei din Dacia Traian l-au format dacii. Cu toate pierderile suferite n cele
dou rzboaie, cu tot numrul nsemnat al colonitilor de limb latin, ei au pstrat totui
preponderena. Fiindc dacii erau locuitorii satelor i, orict de numeroase au fost oraele din noua
provincie, totui satele le ntreceau cu mult. Dac romanismul a prins rdcini att de puternice i att
de durabile n stnga Dunrii, e fiindc, purttor al unei civilizaii superioare, a ctigat pe aceti
daci, pe btinai.
Puinele informaii de care dispunem asupra limbii strmoilor notri, constituie, evident, un
handicap ; ele ngduie, totui, cteva concluzii semnificative. Pe temeiul cercetrilor ntreprinse n
ultimele decenii, n special de I.I. Russu cercetri care se ntemeiaz i pe comparaia cu limba
albanez, motenitoare a vechii limbi ilire, care, la rndu-i, era nrudit cu limba trac, deci i cu
limba dacic s-au putut totui stabili un numr de 160 de termeni romneti care sunt de origine geto-
dac. Aceti termeni privesc o arie foarte larg, ncepnd cu corpul omenesc (beregat, buz, ceaf,
grumaz, gu), cu familia (copil, prunc, zestre), cu locuina (vatr, ctun, colib), cu ndeletnicirile
agricole, pstoreti, viticole i piscicole (mazre, arin ; baci, brnz, mnz, strung, ap, arc, urd,
zar ; butuc, curpen, gordin, strugure ; balt, gard), cu mediul fizic (mgur, mal), cu flora (brad,
brndue, brusture, bunget, copac, gorun, leurd, mugure), cu fauna (balaur, barz, ghionoaie, melc,
mistre, nprc, rnz, oprl, viezure, zimbru), cu diferite aciuni (a rbda, a speria, a zburda) i
ali termeni (ciuc, eap) etc. Desigur, numrul acestor termeni va spori prin cercetrile ulterioare.
Ele ne vor arta de asemenea i alte aspecte ale motenirii lingvistice ; de pe acum se consider ns
c aparin acestei moteniri sufixele att de frecvente i de caracteristic romneti : -esc, -ete
(omenesc, criesc, brbtete, trupete).
Ni s-au pstrat pn azi de la daci n mod sigur cteva nume de ape : n primul rnd Dunrea
care deriv dintr-un Dunaris dacic ; apoi Argeul din Arges-sos (la Herodot, deformat: Ordessos) ;
Brzava, al crei nume se regsete n oraul dacic Berzobis. Someul: o inscripie latin din inuturile
udate de acest ru vorbete de Samus"; este sigur c romanii au pstrat vechiul nume, autohton.
Acelai lucru cu Oltul , Aluta n izvoarele latine i cu Tisa. In izvoarele mai trzii, apare sub forma
Pathissus i Tisia. Mureul are foarte probabil o legtur cu vechiul Maris, pomenit de Herodot.
Ampoiul red un vechi nume autohton, printr-o form intermediar latin ; Motrul este sigur dacic.
Tot de la daci poate s vie i Cerna, dac numele ei este identic cu acela al oraului dacic Tsierna,
care se rnai gsete n izvoarele istorice i sub forma Aicvo ( Ptolemeu : A grecesc se pronun n
romnete dz ), Tierna (Tabula Peutingeri-an), Dierna inscripie latin), Zerna (Digestele lui
Ulpianus). Adugm c oraul se afla chiar la vrsarea rului n Dunre. Buzul credem a fi iari
dacic : un izvor grec din secolul al IV-lea ne-a pstrat numele lui sub forma Movco; care poate fi
foarte bine o transcriere greit a lui Movco (Mt n grecete se pronun b). De aceeai origine
dacic par a fi i numele rurilor Jiu, Gilort, Lotru, Ibru i Vedea.
n ce privete numele de localiti, siguran n-avem pn acum dect pentru Abrud. Acesta
deriv din Abruttus: compar cu Abrittus din Moesia, pomenit n inscripiile latine. Poate c i
Tapae, unde s-au dat cele dou lupte ntre Decebal i romani s se fi pstrat n numele satului
bnean de astzi Tpia, dup cum n topicele dobrogene Hrova, Broiu i Oltina s-ar putea s
regsim vechile Carsium, Berrhoe, Altinum (transformarea lui a n o pentru ultimul exemplu o
constatm n celebra inscripie privind sfritul lui Decebal, inscripie n care numele mpratului
Traianus este redat Troianus). Ct despre capital, Sarmizegetusa, i oraele mari: Apullum, Napoca,
Porolissum, Malva, Drobeta sau mcar celelalte centre urbane, nu s-a pstrat nici un nume. Lipsa de
continuitate sub acest raport nu trebuie s mire : aezrile urbane au fost doar acelea asupra crora s-
au npustit popoarele nvlitoare n primul rnd : ele au i disprut n primul rnd. Dar, disprnd
viaa municipal n Dacia n-avem n limba romn, cu excepia termenilor cetate, din civitas i
pmnt din pavimentum, nici un cuvnt care s aminteasc aceast via municipal, instituiile sau
funcionarii ei era natural s dispar i numele oraelor respective. Ct despre numele satelor,
rmne ca materialul nou documentar n genul, de pild, al celui descoperit n tabulele cerate, s ne
dea putina unei comparaii din care s rezulte concluzii precise.
Este sigur c printre naintaii poporului romn un loc important l ocup colonitii adui de
imperiu n Dacia. Nu zicem romani" fiindc dac e s lum cuvintele n sensul lor propriu, romani
adevrai, adic locuitori al Italiei, au fost, dup cum am vzut, prea puini. Au venit, n schimb,
traci, iliri, panoni, rsriteni, vorbind limba latin. Au mai venit de asemenea, dar Intr-o msur
mult mai mic, greci, precum i locuitori de alt neam, dar vorbind limba greac. Toi aceti
coloniti la un loc n-au ntrecut ns, ca numr, pe autohtoni, pe daci. Aadar, sub raportul
numrului, colonitii de limb latin ocup al doilea loc.
Ei ocup ns primul n ce privete limba poporului care a rezultat din amestecul lor cu
autohtonii. Limba romn e o limb romanic : structura ei, morfologia, sintaxa i elementele
fundamentale ale lexicului, acelea de ntrebuinare permanent, de circulaie intens, sunt latine.
Ceea ce au adugat pe urm slavii, n mai mare msur, popoarele turceti, n mai mic, n-a putut
modifica acest oaracter iniial i fundamental al limbii noastre.
Pentru toate categoriile eseniale ale vieii omeneti ntrebuinm termeni latini. S dm
cteva exemple. Astfel, pentru a exprima noiunile generale de om, brbat i femeie (homo,
barbatus, familia; mulier din care a rezultat, n romnete, muiere), precum i pe acelea care privesc
familia: printe (parentem), fiu (filius), sor (soror), frate (frater), cumnat (cognatus), socru (socer),
ginere (generem), nepot (nepos, -tem). Multe din nsuirile trupeti i sufleteti, precum i vrsta, se
exprim tot prin termeni latini: bun (bonus), frumos (formosus), tinr (tener), btrn (veteranus;
pentru acest cuvnt, a crui istorie are o deosebit nsemntate).
Dac trecem acum la ndeletniciri, vom constata, de pild, n agricultur, c operaiile mai
nsemnate, precum i cerealele poart nume de aceeai origine : a ara (arare), a semna (semi-nare), a
treiera (tribulare), a secera (sicilare), a culege (colligere), a ntoarce semntura nersrit sau
rsrit ru (intorquere). Apoi, gru (granum), secar (secale), meiu (milium), orz (hordeum), alac
(alica), termen. pstrat numai la nordul Dunrii, dovedind deci continuitatea daco-roman, parng
(panicum), poate i mlai. n legtur cu acestea, spic (spicum), paie (palea), neghin (nigellina).
Tot astfel pmnt (pavimentum ca i pentru veteranus), cmp (campus), arie (area), agru (ager,
agrum), falce (falx, flcem), moin (moi din mollius), adic pmntul frmiat, moale, n opoziie cu
elina care e pmntul nelucrat. n sfrit, cteva unelte : jug (jugum), furc (furca), secere (sicilis,
siclem) i macedo-romnul arat (aratum), n locul plugului nostru. Caracteristic e faptul c n cele
dou forme superioare de agricultur, n viticultur i n grdinrie, i, mai ales, contrar ateptrilor,
n ce privete ultima care e considerat de obicei ca o specialitate a vednilor slavi, marea majoritate a
termenilor sunt tot latini. Astfel, pentru viticultiir, notm : vie (vinea), vi (vitea), poam (poma);
au, nsemnnd dialectal strugure cu bob mrunt, iar n macedo-romn, strugure n general (uva),
must (mustum), vin (vinum), vina (vinaceus), poac, adic vin prost, acru (posca; nseamn, n
latinete, oet), apoi coard (corda) i lurusc sau vi slbatic (Zabrusca). Din uneltele
ntrebuinate, clctorul (calcatorium), cada (cada). n sfrit, n legtur cu vinul, beat (bibitus),
beiv (bibitivus) i a mbta (imbibitare).
n ce privete grdinria, poart nume latine : ceapa (caepa), aiul sau usturoiul (alium), varza
(virida, viridia) sau curechiul (cauliculus), ridichea (radicula), napul (napus), pepenele (pepo, pe-
ponem), lptuca (lactuca), lintea (lens, lentem), aromnul au (faba). Tot latin e cuvntul legum
(legumen), care nseamn nu numai fruct n form de pstaie, dar i tot ce nsoete mmliga sau
pinea, adic brnza, carnea, petele etc. Evoluia semantic sau de neles a acestui cuvnt e
caracteristic : ea arat partea nsemnat pe care au avut-o ntotdeauna legumele, n alimentaia
poporului nostru, de vreme ce s-a ales acest termen pentru a se designa orice se adaug la mas
mmligii sau pinii.
Muli arbori fructiferi poart de asemenea numiri latine. Mai nti nsui cuvntul generic pom
(pomum), apoi mrul (melum i malum), prul (prus), cireul (ceresius, n loc de ceraseus, din
cerasus), prunul (prunus), piersicul (perscus), nucul (nux, nucis), alunul (abellana, aluna), gutuiul
(cutoneus) i cornul (cornus). Unele colective terminate n -et au aeeeai origine : Nucet (nucetum),
vechiul nume al Coziei, cornet (cornetum), adic pdure de corni ( numele mnstirii Cornet, pe valea
Oltului), prunet (prunetum), peret (piretum) i ulmet (ulmetum). De asemenea genericul pomet sau
pomt, oare deriv din pometum. Luna iunie, cnd se coc cireele, a fost mimit, din aceast
pricin, i cirear, dup oum lunii septembrie i se zice n unele pri i vinicer, adic luna vinului.
Interesant de urmrit, sub raportul termenilor de origine latin, este operaiunea
transformrii grului n pine. Grul se macin (machinare) la moar (mola) sau se piseaz (pinsare)
n piu (plla, din pttula, diminiutiv al cuvntului pila), prefcndu-se astfel n fin (farina). Aceasta
se cerne (cernere) cu ciurul (cibrum, prin disimilare din cribrum), se amestec cu ap (aqua) i cu
alnat (allevatum), se frmnt (fermentare), se soage (subigere), adic se d form de pine i se pune
pe crptor (coopertorium) sau n est (estum). Urmeaz apoi coacerea (coquere) n cuptor
(coctorium) pn cnd pinea (panis, panem) e gata. Din fina de gru se mai poate face plcint
(placenta) i vrzare (vir[i]diara), din cea de meiu, psat (quassatum).
Dac am insistat asupra termenilor n legtur cu agricultura, este pentru a arta n mod
limpede caracterul sedentar, legat de pmnt, pe care 1-au avut strmoii notri n cursul evului
mediu. Dac am fi fost nite pstori nomazi", rtcind cu turmele prin toat Peninsula Balcanic i
nvnd ttrziu agricultura de la slavi, aa cum vor s ne prezinte unii istorici interesai s conteste
continuitatea n Dacia Traian i unii istorici neinformai, o asemenea terminologie agricol,
viticol, pomicol, nu s-ar putea explica. Ea este dimpotriv foarte natural dac admitem c
daco-romanii i-au vzut nainte de agricultur sub toate formele, pltind ns dijma (cuvntul e
slav ) noilor stpnl ai rii.
Alturi de aceast ndeletnicire nsemnat care asigura pinea cea de toate zilele, ei au fost
pstori i cresctori de vite. i n acest domeniu avem un important numr de cuvinte latine. Notm
astfel: oaie (ovem), miel (agnellus), berbece (vervex, vervecem), arete (arie-tem), capr (capra), ied
(haedus), bou (bos, bovis), vac (vacca), viel (vitel-lus), taur (taurus), cal (caballus), iap (equa),
armsar (admissarius), porc (porcus), scroaf (scrofa). In legtur cu creterea vltelor, sunt termenii
turm (turma), pcurar (pecorarius).. pstor (pastor), staul (stabulum), pune (pastionem), iarb
(herba) i fn (fenum). Din laptele (lac, lactem) muls (mulgere), strecurat (stercorare) i fiert (fervere)
se pregtete, cu ajutorul chiagului (coag[u]lum), caul (caseum). Unt (unctum), corastr sau colastr
(colastra, din colastrum), jrupt (fructus) sunt iari termeni latini.
i n apicultur, termenii fundamentali au aceeai origine : albin (albina), miere (mele, din
mel), cear (cera), a-gure (favulus din favus) i pstur (pastura).
In domeniul milltar, am pstrat cuvintele oaste, al crui etimon hostis a nsemnat la nceput
duman, strin, adversar, apoi cetate din civitas, spat (spatha), arcul (arcus) i sgeata (sagitta),
juti (fustis), un fel de suli (de aici fustaii, din vechea armat romn), coiful (cofea), ghioaga
(clova, din clava) i mciuca (matteuca).
n domeniul organizrii sociale i a vieii de stat, termenii de origin latin sunt mai puin
numeroi. Avem, n primul rnd, pe domn din dominus, dup aceea jude i judec, care au n primele
documente romneiti nelesul, cel dinti, de stpn al rumnilor, cel de al doi-lea, de om liber i
deriv ambele din judex; apoi rumn i vecin, ntrebuin-ate amndou pentru a designa pe ranii
neliberi. Rumn, care e n acelai timp i numele etoic al poporului nostru, deriv de la romanus,
vecin din ve-cinus, vicinus, adic megia, vecin cu proprietatea. Cum a ajuns numele etnic s capete
accepiunea pe care o ntlnim n mii de documente interne romneti este o problem de cea mai
mare nsem-ntate pentru istoria neamului nostru n evul mediu timpuriu.


FORMAREA LIMBII ROMNE I A POPORULUI ROMN


Poporul romn plmdit din romanizarea triburilor trace, s-a format n primele veacuri ale erei cretine, pe
ambele maluri ale Dunrii, ntre Balcani i Carpaii Nordici, ntre Tisa i Nistru, n strns legtur teritorial cu
lumea roman din Apus.
Procesul de romanizare, s-a nceput cu mult nainte de cucerirea Daciei de ctre romani. ncepnd cu anul 15
dup Hristos cnd a fost organizat provinciei Moesia Inferior (Dobrogea i o parte din Ungaria de azi) i Moesia
Superior (aprox. Iugoslavia de azi)geto-dacii vin n direct cu lumea roman.
Atunci cnd Traian a supus Dacia (106), scrie istoricul Vasile Prvan, tot malul drept al Dunrii era plin de
orae i ceti romane.
Deci procesul de romanizare a fost accelerat de cele dou Moesii, provincii care au fost cucerite cu aproape
dou secole naintea Daciei, fapt ce a determinat ca procesul de transformare a populaiei romanizate n populaie
romneasc propriu-zis s continue ntr-un ritm alert.
Un rol important n procesul de romanizare la avut oraele formate i conolidate de romani cuceritori n cele
aproape dou secole de dominaie politic ndeosebi n Transilvania, Banat i Oltenia: Porolissum (Slaj), Potaisa
(Turda), Apulum (Alba Iulia), Cedonia (Sibiu), Turris (Turnu-Mgurele), etc.
Limba romn provine din latina popular vorbit, NU din cea scris. Latina popular vorbit a fost numit i
latina vulgar, pentru c n latinete vulgaris = popular. Acest aspect al latinei st la baza celorlalte limbi nrudite
cu romna care formeaz mpreun familia limbii romanice. Fondatorul filologiei romane Friederich Diez susine
c din fuziunea a dou limbi se nate a treia, n care se impune cea mai evoluat. Apoi explicaia este continuat prin
mpletirea dintre elementul substrat (cel autohton cu element strat) (neolatin) din care au rezultat limbile romanice:
limba dac (elementul substrat) s-a contopit cu limba latin popular din care a rezultat limba romn.
Limba etruscilor, oscilor, umbrilor (element substrat) s-a contopit cu limba latin i a rezultat limba italian;
limba iberilor (element substrat) + limba latin a rezultat limba spaniol i portughez; etc. n felul acesta s-a format
familia limbii romanice: dalmaca (disprut azi, s-a vorbit pe coasta de rsrit a Adriaticii pn n secolul XIX);
italiana (Italia); retroromana (vorbit n sudul Elveiei); sarda (Sardinia); occitana (sudul Franei); franceza (Frana,
Belgia, o parte din Elveia, o parte din Canada); spaniola (Spania, fr teritoriul Catalaniei, n America de Sud, fr
Brazilia, n America Central, Mexic, Sudul S.U.A); catalana (Pirinei, Barcelona, Valencia); portugheza (Portugalia,
Brazilia); romna.
Poporul romn este urmaul geto-dacilor. Datorit mprejurrilor istorice, geto-dacii au fost nevoii s se
amestece, ncepnd cu anul 106, cu colonitii romani, adui n Dacia dup al doilea rzboi ci Imperiul Roman, din
diferite zone ale Europei, Africii i chiar Asiei. Vorbitor de limb latin popular, limb pe care au impus-o
popoarelor cucerite i mult superioar limbilor autohtone.
Dacia fiind transformat n provincie a imperiului a fost ocupat de armat, apoi de meseriai, negustori, etc.
din diverse pri ale Imperiului Roman. Civilizaia i cultura acestora, face ca Dacia s prospere, fiind i o ar
bogat. Pentru romani ea era ntr-o vreme Dacia cea fericit Dacia Felix cum s-a spus n latinete. ncetul
cu ncetul populaia autohton s-a desprins cu instituile, cu civilizaia i cultura roman, apoi pe msur ce trecea
timpul au nvat latinete proces ce se numete romanizare.
Toate neamurile care s-au deprins s vorbeasc latina popular au fcut-o treptat. Mai nti nvau latinete
numai cei care aveau mai mare nevoie s se neleag cu administraia roman, cu ofierii sau soldaii romani, cu
negustorii, etc., apoi, pe msur ce munceau alturi de romani, nvau latinete din ce n ce mai muli. Un timp s-au
folosit geto-daca i latina, deci populaia amestecat a nceput s aib n limbajul ei cuvinte din cele dou limbi. De
pild ambele neamuri de populaie amestecat rosteau numele unor ape n denumirea veche a limbii geto-dace:
Arge, Buzu, Cerna, Cri, Dunre, Jiu, Mure, Olt, Prut, Siret, Timi, etc., sau : brad, barz, brusture, ctun, mazre,
mnz, vatr, viezure, etc.
Dup anul 271, armata i administraia roman au prsit Dacia, datorit migraiei popoarelor. Ei au lsat
populaia daco-roman fr aprare n faa goilor, vizigoilor, huniilor, gepizilor. Aceste neamuri erau normale
(cltoresc). Ele se luptau adesea unele cu altele, mpingndu-se spre Roma sau Constantinopol. Populaia daco-
roman, nemaiavnd armat permanent nu putea s-I alunge. Ea trebuia s gseasc o cale de a supravieui ca
dacoromani. Au trebuit s se retrag n locuri ferite, depr. Munilor Carpai, unde invadatorii nu ajungeau prea uor.
Locurilor acestora ei le spuneau ri. De aceea pn azi multe din podiurile i depresiunile amintite sunt numite
ara Oltului, ara Brsei, ara Oaului, etc.
Un factor important n continuarea procesului de romanizare a Daciei la constituit cretinismul. Un rol
important n constituirea cretinismului l-a avut colonitii i ostaii adui n Moesia Inferior i Dacia Traian, n
deosebi cei originali din Kappadacia, Egipt i Iudeea. Cretinismul la romni s-a produs chiar nainte de declararea
cretinismului ca religie oficial dup romani. Aa se i explic de ce cuvintele din terminologia religioas sunt de
origine latin: Dumnezeu, cretin, Rusalii, nger, cruce, altar, preot, cuminecare, rugciune, Duminic, etc., apoi
numele sfiniilor ce se dau n popor nc sunt latine (snt = latin; sfnt = slavon; de la cuvntul sfete) Snt-Ion,
Snt-Mrie, Snt-Toader, Sn-Petru, Sn-Medru.
Cretinismul a devenit religie de stat n Imperiul Roman n secolul IV, mpratut Constantin cel Mare, al
crui nume a fost dat bizanului, capitala Imperiului Roman de Rsrit=Constantinopol. Legiferarea cretinismului s-
a produs dup Edictul de la Milano n 313, dat de Constantin cel Mare pentru ntreaga mprie roman.
Att procesul de cretinare ct i procesul de formare a poporului nostru, au loc simultan. De aici facem
afirmaia pertinent ce aparine numai poporului nostru i anume: Noi ne-am nscut cretini, nu am fost ca alte
popoare.
Romnii au primit legea cretin n forma latin, adic ritul i limba predicrii latinete, afirmaie susinut de
marii istorici, precum Nicolae Iorga, Dimitria Onciul, Ioan Lupa, Lucian Blaga, etc.
Ptrunderea slavilor n Dacia i n sudul Dunrii a produs schimbri n aceast parte a Europei. Primul val al
slavilor, se nscrie n secolul al VI lea. Ei s-au aezat n peninsula Balcanic peste populaia romanizat. O parte din
ei au trecut n nordul Dunrii unde densitatea populaiei romanizate este mai mare. Convieuind cu eceste popoare
autohtone, ei ncep s se romanizeze, s primeasc multe cuvinte de la autohtoni n limba lor, proces ce se manifest
i invers. De la ei ne-au rmas multe denumiri de ape: Moldova, Bistria, Milcov, Rmnic, Prahova, Ialomia,
Dmbovia, Trnavele, etc. sau denumiri de orae: Craiova, trgovite, Slatina, Slnic, Bistria, etc.
n secolul al VII- lea Europa este clcat de barbarii care sunt toi de ras galben (popare turanice), bulgarii,
ttarii, turcii, ungurii.
Bulgarii se stabilesc ntre Don i Volga, apoi se ndreapt spre Nistru, iar n secolul al VII-lea coboar n
peninsula Balcanic aezndu-se ntre Dunre i Munii Balcanici. n marea mas a slavilor, balcanicii Bulgarii
dispar ca naiune mongol, se slavizeaz.
Imperiul Bizantin are lupte cu ei. Chiar n urma unui rzboi cu bizantinii n locul tratativelor de pace, regele
lor, Boris, primete cretinismul n numele mpratului Mihail, al Bizanului. Acum ei se organizau, formeaz statul
slavo bulgar (n sec. al IX-lea) iar cretinismul l impune regele Boris poporului su n anul 864, cnd el s-a
botezat. Iniial Boris, prin cretinismul acceptat i prin legturile mai vechi cu popoarele autohtone cu biserica
roman, el accept ritul latin. ntre timp, datorit nenelegerilor cu Papa, el scoate limba latin din biseric, o
nlocuiete cu limba greac, apoi cnd Bizanul traduce Biblia n limba slavon scris cu alfabetul chirilic, bulgarii
introduc aceast limb n biseric.
Cnd bulgarii i organizau un stat n sudul Dunrii, n secolul al IX- lea ptrund maghiarii n Dacia, condui
de regele Arpad, care ntemeiaz o dinastie care i poart numele. n urma unor lupte cu popoarele germanice din
zon, pierd btlia i sub influena acestora primesc cretinismul n 1001, de la emisarii (clugrii) venii de la Roma
n timpul lui tefan cel Sfnt.
Apariia statului bulgar i cretinarea lui, apariia statului maghiar cretin i ptrunderea maghiarilor n
Transilvania au avut urmri foarte importante n istoria romnilor i a limbilor. Aa explicm c de la sfritul
secolului al IX- lea limba bisericii romne s devin limb slav i alfabetul romnesc s fie cel chirilic. Astfel
cretinismul n care s-au nscut romnii, dup o perioad de 500 ani (sfritul secolului IV sfritul secolului IX),
perioad care n mintea poporului s-au imprimat cuvinte latine ce n-au mai putut fi scoase din gndirea lor, au fost
silii s rmn sub ordinea bisericeasc bulgar pn la organizarea Bisericii Romne, n secolul XIV, dup
ntemeierea principatelor romne. Biserica a constituit pentru toate popoarele o plghe a puterii n statul feudal.
Dup cderea Constantinopolului n biseric se produc transformri. Turcii acord puterea bisericeasc
patriarhilor bizantini (greci) care introduc n Biserc limba greac. Urmeaz perioada fanariot i mai ncrcat de
tulburri, ncheiat n 1821.
Acestor mprejurri, raportm dezvoltarea culturii romneti structurat pe momente i documente. Primul
document cunoscut scris n romnete este o scurt scrisoare din anul 1521 Scrisoarea lui Neau din Cmpulung
ctre judele Braovului, Hans Beckner.
Prin Reform s-a trecut la traduceri religioase din limba slavon (evangheliere, liturghiere, cazani, psaltiri,
etc.) s-au fcut traduceri la Maramure, din Sfintele Scripturi, de unde vine i numele de texte maramureene:
Psaltirea Schean, Psaltirea Voroneian, Codicele Voroneian, Psaltirea Hurmuzachi.
Trebuie s afirmm c n paralel cu cultura popular de circulaie oral au fost consemnate aspecte ale vieii
omenirilor i n scris. Dacii au folosit alfabetul grecesc i cel latinesc, Decebal folosete limba latin ca limb
diplomatic. Din textul dacic ce n-i s-a pstrat, dinainte de cucerirea Daciei de ctre romani este cel al inscripiei de
la Sarmisegetusa Decebalus per Scorilo (Decebal fiul lui Scorilo).
Datorit migraiunii slavilor, care n sudul Dunrii formeaz primul stat slavo-bulgar, legturile directe ale
rilor Romne cu Imperiul Roman scad. n aceste condiii limba latin i limba greac vor fi mai puin utilizate n
scris pe teritoriul romnesc. Doar n Transilvania va fi reintrodus latina n secolul XI i se va extinde i n cellalte
provincii romneti.
O oper important n limba latin aparine umanistului romn Nicolae Olahus, autorul volumului Hungaria.
Limba greac a fost folosit mai puin, n schimb limba slavon, ptrude la noi prin intermediul organizrii
bisericeti. Datorit influenei pe care biserica o exercit asupra conducerii administrative, slavona este adoptat n
rile romane, nu numai ca limb a culturii ortodoxe ci ca limb oficial de stat. Aa explicm, ncepnd cu sec. al
XIV lea i nceputul sec. al XV lea scriem cu caracter moral religios n limba slavon, n mnstiri romneti
cunoscute (Vodia i Tismana ara Romneasc; Neam Moldova; Peri Maramure).
Paralel cu scrierile religioase se dezvolt o literatur istoric original n limba slavon la curtea lui tefan cel
Mare i apoi urmailor acestora Letopiseul Moldovei nceput la curtea lui tefan cel Mare, este continuat apoi de
clugrii Macabrie, Azarie, Eftinie care I-au slujit pe diveri domnitori (Alexandru Lpuneanu, Petru Rare, Petre
chiopul).
Despre o literatur romn n limba slavon se poate vorbi n sec al XVI-lea prin lucrarea filozofic,
pedagogic, moral politic nvturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie
Dup traducerile fcute sub influena Reformei un rol important l-a avut tipografia i tipriturile efectuate. Aa
s-a tiprit Cahetismul luteran la Sibiu (1544), sunt bine cunoscute tipriturile lui Coresi la Trgovite i Braov,
apoi tipriturile unor mitropolii Varlaam, Cartea romneasc de nvtur sau Cazamia; traducerea Noului
Testament de ctre mitropolitul Transilvaniei Simion tefan, cunoscut i sub numele Noul Testament de la Blgrad;
apoi la Bucureti mitropolitul Antim Ivirneanu, tiprete o carte de nvturi intitulat Didahi. Mitropolitul
Moldovei, Dosoftei tiprete Psaltirea n versuri. O carte de mare importan este Biblia de la Bucureti (1688),
tiprit pe timpul lui erban Cantacuzino, urmat apoi de Biblia de la Blaj.
Abia n sec al XIX- lea se poate vorbi de o cultur romneasc n limba romn cu litere latine n perioada
domniei lui Cuza, unde un rol important l-au avut crturari de la Blaj, n frunte cu filologul Timotei Ciparu.



ORIGINEA SI EVOLUTIA LIMBII ROMANE

Definiia genealogica:
Limba romana este limba latina vorbita in mod nentrerupt in partea orientala a imperiului
Roman, cuprinznd provinciile dunrene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia
Superioara si Inferioara),din momentul ptrunderii limbii latine in aceste provincii i pana n zilele
noastre.
Aceasta limba a suferit, insa, transformrii nencetate, att prin evoluia ei normala, cat si prin
influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact.

Teritoriu de formare:
Limba romana s-a dezvoltat pe o baza teritoriala larga romanizata cuprinznd Dacia nord-
dunreana propriu-zisa si teritoriile care n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite de ctre "dacii
liberi".
Latina dunreana, mpreuna cu latina vorbita pe coasta Dalmaiei si, pana ctre jumtatea a II-a a
sec. al III-lea e.n., mpreuna cu latina vorbita in Italia, face parte din grupul oriental al limbii latine.
Dalmata era vorbita pe coasta Marii Adriatice si a disprut astzi cu totul.

Cucerirea si romanizarea Daciei:
Cucerirea Daciei a fost pregtita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a
fcut posibila transformarea acesteia in provincie romana.
Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminar, din secolul 2 i. Hr. pana
in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adic romanii atacau N
Dunrii, iar populaia geto-daca ataca la S de Dunre.
A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a fcut masiv. Romanizarea are loc nu numai
in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 .Hr. .Dacii liberi
intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comertului. Acestia ocupau centrul si
nordul Moldovei, nordul Transilvaniei.
Iar cea de-a treia etapa este dup 271, dup retragerea aurelian. Pe teritoriul Daciei a rmas o
populaie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunre s-au retras doar armata si
administraia.

Cretinismul:
Cretinismul ptrunde in Dacia sub forma latina in perioada secolelor III-VIII, prin intermediul
colonitilor. Pentru cretinism pledeaz descoperirile arheologice, epigrafice, numismatice cum ar fi:
monumente funerare nchinate unor martiri de la Niculiel, existenta unor biserici si episcopii, (la
Tomis- episcopul Teotim I ), obiecte cu inscripii cretine(la Tomis, Germisara, Midia si altele), dar si
cuvinte care desemneaz elemente cretine: Dumnezeu-domine Deus; nger-angelus; Duminica-Dies
Dominica si altele.

Limba latina:
Pe lng procesul de romanizare a populaiei au existat si procese de romanizare lingvistica si
culturala.
Romanizarea lingvistica este un proces lent de nvare a limbii latine de ctre btinai si uitare
treptata a limbii autohtone. Romaniza-
rea culturala este procesul de deprindere, adaptare, integrare a popu-
laiei btinae n cultura i civilizaia romana. Limba romna se formeaz cu ajutorul "limbii
vulgare"(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendine ale limbii vorbite, realizate, in
timp si spaiu dup mprejurri ea apare ca o limba omogena.
In limba latina rman aproximativ o suta de cuvinte de origine dac: ap, mo, viezure, pru, jumtate,
vatra, strugure i altele. n secolele VII-VIII, limba romana se formase si apare limba romana comuna
care se mparte in doua dialecte majore: daco-roman si aroman. Dialectul daco-roman are ca ramura de
baza istoromana iar cel aromn meglenoromna.
Procesul de romanizare a nregistrat opoziii fie in zonele civilizate, fie in zonele mai puin civilizate.

Vocabularul limbii romane:
Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. n timp asupra cuvintelor acioneaz legile
fonetice:
1.- cderea consoanelor finale(m,n,t,s)
2.- "l" intervocalic trece la "r"
3.- "ll" rmne "l"
4.- "o" se transforma in diftongul "oa"
5.- "b" trece in "v" si apoi cade
6.- "b" iniial se pstreaz
Exemple:
filum > filu > firu > fir
solem > sole > sore > soare
gula > gura
callis > calli > cali > cale
caballus > cabalu > cal
Caracterul esenial al latinei ca sta la baza romanei si evoluia ulterioara a limbii constituie
trstura caracteristica a limbii romane, singura supravieuitoare a latinei vorbite odinioar in
Peninsula Balcanica si in provinciile dunrene ale Imperiul Roman.

Limbile Balcanice:
Analiza genealogica a limbii romane dovedete latinitatea iar structura ei este latina. Orict de mult s-a
ndeprtat limba romana de tipul latin si orict s-ar ndeprta in cursul evoluiei sale ulterioare, nimic
nu se va schimba prin aceasta in raporturile de filiaie dintre latina si limba romana aceasta fiind pur si
simplu transformarea potrivit mprejurrilor a celei dinti. Deci , daca latinitatea limbii este un fapt
incontestabil, nu este mai puin adevrat ca limba romana conine elemente care ne indreptesc sa o
consideram pe alt plan o limba balcanica.
Dar cteva dintre particularitile fonetice sau gramaticale ale limbilor care fac parte din "uniunea
lingvistic" balcanica se regsesc si in unele limbii vecine care nu fac parte din "uniune" ."Teoria
substratului" nu este suficienta pentru a explica aceste coincidente intre limbile nenrudite genealogic.
Elementele comune ale limbilor balcanice se explica prin traiul comun al popoarelor din Peninsula
Balcanica. Cretera oilor practicata de populaiile de limba slava meridionala din Peninsula Balcanica,
de populaiile de limba romana si de albanezi, a jucat un rol important prin deplasri pstoreti ale
acestor populaii; care s-au petrecut in decursul secolelor, favoriznd contactul dintre oameni vorbind
limbi diferite si provocnd amestecul limbilor.
Vechea nomenclatura romana a tarii a fost nlocuita ,treptat, cu cea slava, cnd nu a fost adoptata in
forma ei originala si pstrat n limba cuceritorilor.
Rspndirea populaiei de limba romana: prezenta unor popoare romanizate in aceste pari occidentale
ale Peninsulei Balcanice este normal. Ea nu exclude persistenta unui element romanizat la nordul
Dunrii in regiunile ce fuseser odinioar sub stpnire romana. Existenta unei populatii la nord de
Dunare e de altfel dovedita de sapaturile arheologice.
Limba romana se vorbea pe un teritoriu intins nord si sud dunarean, ce cuprindea in partea partea
lui meridionala, bazinul Dunarii spre mare, Banatul, Transilvania, Oltenia si Moldova cu alte cuvinte
fostele provincii romane.
Inca de la cristalizarea sa, daco-romana a avut un caracter unitar, fiind vorbita pe un teritoriu
intins.Comparata cu aromana, daco-romana se afla la un stadiu de evolutie mai inaintat, a capatat o
infatisare "europeana" datorita imprejurarilor de natura economica, politica si culturala dar la origine
cele doua dialecte au format o limba unitara, dezvoltata din latina orientala.Cunoscatorii realitatii lor
balcanice considera limba romana drept o limba usor de deprins si care, intr-o societate rurala putea fi
intrebuintata fara greutate drept limba comuna.
Extensiunea limbii romane se explica in parte, prin invatarea ei, in scopuri practice de catre
populatiile migratoare asezate in nordul Peninsulei Balcanice.Limba romana vorbita de romani, adica
de locuitorii Imperiului Roman s-au bucurat de prestigiul Imeriului Roman si de stralucirea legata de
civilizatia romana, opusa civilizatiei popoarelor migratoare.
Trasaturile balcanice ale limbii romane sunt datorate factorilor urmatori:
1.- existenta unui substrat comun in doua sau mai multe limbii balcanice
2.- convietuirea popoarelor balcanice
3.- dezvoltarea unei societati comune
Existenta trasaturilor balcanice ale limbi romane si dezvoltarea Romaniei in zona civilizatiei
grecesti implica formarea ei la nordul si sudul Dunarii.Caracterul meridional al unei serii de elemente
etnografice care constituie trasaturi caracteristice ale civilizatiei noastre rurale implica, de asemenea,
contactul cu civilizatia popoarelor sud-dunarene.




Limbile slave meridionale:
Limba romana este alcatuita dintr-o serie de elemente: autohton, latin si slave.Enumerarea
elementelor componente ale unei limbi nu constituie , insa, definitia ei. Chiac in prefata dictionarului
sau etimologic al limbi romane a aratat ca din 5765 de cuvinte, 2361 adica 2/5 ar fi slave, fata de 1165
adica, 1/5 cuvinte de origine latina.Hasdeu a combatut concluziile lui Chiac invocand evaluarea de
circulatie a cuvintelor si aratand ca exista fraze romanesti cuprinzand numai cuvinte de origine latina,
pe cand fraze numai cu elemente slave nu se pot construi.
Latinitatea limbi romane afirmata de Scoala Ardeleana, in lupta ei pentru cucerirea egalitatii de
drepturi pentru romanii din Transilvania, e exagerata de scoala latinista care impinge teoria pana la
ultimile ei limite.
Caracterul romanic al limbi romane rezulta insa, nu numai din considerarea vocabularului sau.Intr-
adevar daca fondul de baza al vocabularului limbii romaneeste alcatuit dincuvinte latine, exista insa un
numar mare de cuvinte slave, care fac si ele parte din acest fond de cuvinte.Ex.:drag, iubi, plati,
prieten, primi, scump.Elementul slav din limba romanaimpreuna cu elementele balcanice contribuie la
crearea caracterului particular al limbii romane, fata de celelalte limbii romanice.
In primele tipuri ale contactului dintre slavi si romani, elementele slave intrate in limba romana au
un caracter pronuntat popular.Elementele slave carturaresti patrund mai tarziu un tarile romanesti
nord-dunarene, in momentul construirii societatii feudale, influentate in modul ei de organizarea de
oranduirea de stat a taratului bulgar.Slavii au invatat romaneste, pentru ca limba romana participa la
prestigiul civilizatiei romane, la rolul precumpanitor al populatiei romanice.Romana prezinta, in
structura ei, caractera neromanice care se explica prin limbile slave si contactul intre cele doua limbi.
Pentru ca elementele slave sa fi patruns in structura gramaticala a limbii romane si in fondul de
baza al vocabularului ei, aceasta inseamna ca raporturile dintre cele doua limbi au fost de o natura
speciala.Influenta slava asupra limbii romane constituie deci un caz de substrat: limba noilor veniti se
suprapune peste limba popoarelor existente si ii transmit o serie de trasaturi caracteristice.Sistemul
fonetic al limbilor slave se deosebeste de sistemul fonetic al limbilor romanice prin cateva trasaturi
caracteristice.Limba romana a capatat cateva trasaturi de origine slava, prin contactul cu limbile slave
meridionale.
1.Influenta slava nu e straina de palatalizarea labialelor in limba romana vorbita si de palatalizarea
acluzivelor dentare in unele graiuri daco-romanice.
2.In limbile slave vocalele prepalatale comporta o iodizare.Aceasta pronuntare iodizata a vocalei
initiale explica difton-
garea lui e- in limba romana vorbita el, pronuntat iel.
3.Limba romana nu poseda spiranta virala surda "h" : ea a fost pronuntata odata cu termeni ca
"har".
Influenta slava asupra limbii romane este cu deosebire vizibila in domeniul vocabularului, in care
elementele slave au patruns in numar mare.Ele au inlocuit termenii de alta origine, in special latini, si
au implinit numeroase lipsuri, cu deosebire in vocabularele tehnice.


Romana comuna:
Stadiul de limba anterior sciziunii provocate prin deplasarea spre sud a grupului aroman se
numeste straroman, roman primitiv sau roman comun.Creare si mentinerea unei limbi comune pe
teritoriul intins de formare a limbii romane se explica prin necesitatea in care s-au gasit grupurile
sociale din acel teritoriu de a comunica intre ele; existenta limbii comune implica existenta unei
populatii care vorbea aceasta limba si a unei civilizatii unitare impuse acestor grupuri umane.Din
cercetarea vocabularului de origini diferite a limbii romane rezulta ca aceasta civilizatie era de tip
rural: pastoral si agricol.
Unitatea romanei comune presupune existenta de raporturi socialefrecvente intre grupuri; acesta
unitate s-a rupt, in momentul plecarii spre sud a stramosilor aromani.Unitatea de civilizatie a
romanilor, in epoca de comunitate, oglindita in unitatea limbii, este un fapt de o mare importanta
pentru dezvoltarea ulterioara a romanei;limba comuna, formata atunci si-a mentinut omogenitatea intr-
o asa masura incat divergentele dialectale din sanul dacoromanei sunt minime, iar deosebirea fata de
grupul aroman nu sunt de natura sa impiedice trecerea usoara de la un sistem ligvistic la altul,
unuitatea originara grupurilor fiind si astazi aparenta.
Dupa cum, potrivit unei tendinte generale,limba romana s-a diversificat in cursul epocii sale de
comunitate , tot astfel, potrivit unei alte tendinte generale, dialectele derivate dintr-o limba comuna iau
cu sine din truchiul comun tendinta de a inova in aceeasi directie, si grupurile odata separate dezvolta
inovatii la fel.


Din secolul al XIII-lea pana la
inceputul secolului al XVII-lea

Grafia:
Fonetica limbii romane asa cum se oglindeste in textele din secolul al XIII-lea pana in secolul al
XVI-lea pune cercetatorilor o serie de probleme.Studiul grafiei textelor se impune ca o prefata
necesara studiului foneticii.
Textele din sec. al XVI-lea sunt scrise, i9n majoritatea lor, cu ajutorul alfabetului chirilic, textele
religioase semiunciala intrebuintatain manuscrisele slavonesti din sec. al XV-lea si al XVI-lea, iar
textele netraduse cu caracter cursiv.Pentru a atinge realitatea fonetica care se ascunde sub aceasta
haina imprumutata si rau adaptata limbii romane, grafia chirilica trebuie interpretata.Niciodata grafia
nu e bine adaptata la sunetele unei limbii, pentru ca exista tot felul de sunete si de varietati de sunete
intonatii care nu pot fi redatecu ajutorul unui alfabet obisnuit, care noteaza sunete-tip si foneme.
Numai lingvistul poate reda intr-o masura oarecare aceste nuante prin intrebuintarea unor alfabete
speciale in fiecare sunet e notat printr-un semn.Pe de alta parte, se intampla ca un alfabet care noteaza
aproximativ exact sunetele unei limbi, la un moment dat, numai noteaza exact aceste sunete, din cauza
evolutiei foinetice
Principiile fonologiei ne lamuresc asupra felului cum se face notarea prin scris a sunetelor
vorbite.Sunetul-tip este o medie a diferitelor pronuntari ale unui sunet, de exemplu sunetul-tip e este
medie tuturor e-urilor pronuntate in mod real, un e abstract.Fenomenul este unitatea fonologica a
limbii care nu poate fi analizata in unitati mai mici si succesive.Este o clasa de sunete.Fenomenul deci
nu e un sunet ci o reuniune de particularitati fonetice folosite de vorbitor si care sunt recunoscute de
auditor.
Urmarea acestor constatari e ca scrisul noteaza sunete-tip si fenomene, sunetele de care dispunem
grupandu-se intr-un numar limitat de tipuri sonore pe care ne-am desprins sa le recunoastem in
sunetele vorbite si pe care am invatat sa le notam cu literele alfabetului.Scrisul e deci o aproximatie si
semnele care ne stau la dispozitie pentru a nota sunetele unei limbi ne sunt impuse de societate, prin
scoli.Ele se aplica unor tipuri fonetice limitate : consoane si vocale.
Tinand seama de aceste consideratii vom putea da o solutie justa problemelor pe care le ridica
interpretarea grafiei noastre vechi.
Alfabetul chirilic, asa cum este intrebuintat in secolul al XVI-lea a fost aplicat la notarea sunetelor
limbi romane catre sfarsitul secolului al XIII-lea sau inceputul secolului al XIV-lea.In sfarsit mai
trebuie tinut seama de faptul ca, in multe cazuri, s-au aplicat cuvintelor romanesti reguli ortografice
slave:
1. a noteaza diftongul ia ex.:apoa=apoia ; celua=celuia
2. a,i+l,r sunt notati uneori ca in cuvintele slave l+b(b),r+b(b)
3 grupul ng este notat gg
ex.:laggori=lingouri
4. -------- din interiorul cuvintelor sau la final nu au nici o valoare fonetica
5. in privinta accentuari textelor de multe ori ea nu corespunde cu realitatea fonetica, in sensul ca sunt
indicate ca accentuate vocale care nu puteau comporta accentul.
6. Paiericul care in textele slavonesti indica locul unei vocale omise in scris, are acelasi rol in textele
romanesti si apare notat dupa consoane.
Alternantele grafice:
Numim alternante grafice grfiile diferite care apar fie in acelasi text, uneori pe aceeasi pagina sau
in acelasi rand, fie in texte diferite si care noteaza un singur sunet, de exemplu grafiile lege-lege si den-
din.
Cauzele care provoaca alternantele grafice sunt urmatoarele:
1. traditia grafica si evolutia limbii; mentine grafia lege(cu e), evolutia limbii impune grafia lege(cu e)
2. un sunet complex si deci greu de notat
3. coexistenta in graiul aceleiasi persoane a doua sunete, unul produs prin evoluti fonetica si celalalt
importat din alta regiune si impus prin conditii de viata sociala
4. aspectul grafic al cuvitelor slave provoaca alternante
Toate textele din secolul al XIII-lea-XIV-lea cunosc alternantele grafice.In textele in care nu sunt
copii, alternanta nu se poate explica decat prin criteriile aratate mai sus.


Partea I:
Secolele al XIII-lea, al XVI-lea si al XV-lea:

Incepand cu secolul al XIII-lea, elemente ale limbii romane sunt atestate in textele scrise in limba
cancelarie:latina, maghiara si slava.
In monumentele de limba din secolele al XIII-lea -al XV-lea vocalele in hiat apar intr-o forma depasita
in zilele noastre;ex.:uo astazi o.In privinta consonadismului e de observat ca graiurile din Tara Romana
si din sudul Ardealului prezinta un stadiu mai avansat decat graiurile din Moldova.In sintaxa, in
secolul alXVI-lea se manifesta o puternica influenta a limbii slavonesti sau a celei maghiare asupra
sintaxei textelor romanesti traduse din aceste limbi.Vocabularul primeste foarte multe elemente
variate, pe calea carturareasca.
In regula generala, trebuie tinut seama, in interpretarea faptelor de posibilitatea ca o intonatie
semnalata intr-un punct oarecare al teritoriului dacoroman sa fie locala sau raspandita numai pe un
teritoriu restrans.Asadar, cand vreun izvor oarecare ne indica, de exemplu, ca ea fusese monoftongat in
secolul al XIII-lea in cutare localitatea din Transilvania, acesta nu atrage dupa sine concluzia ca
fenomenul este general.In domeniu vocalismului e de semnalat faptul ca e nu fusese inca acceptat in
drept.e accentuat urmat in silaba urmatoare de e fusese diftongat in ea la o epoca anterioara.u final
disparuse din sctis inca din secolul al XIII-lea.Notatiile cu b,b la finala in documentele slave nu redau
o vocala redusa ci reprezinta o simpla grafie fara valuare fonetica.
Intre e si u in hiat s-a dezvoltat un v; ex.:grevul-greul.Fenomenul e semnalat astazi in mai multe
regiuni ale domeniului dacoromanesc.In domeniul morfologiei sunt de semnalat particularitatile
urmatoare: genit-dativul numelor proprii masculine terminate ca Stoicai.La numele in a gasim genit-
dativul in ii.
Pe langa terminatia in -ure a pluralelor neutru, apare terminatia mai recenta -uri.Genit-dativul
numelor proprii se construieste cu articolul lu.











Partea a II-a:
Secolul al XVI-lea.
Privire generala: imprejurarile politice
si culturale di secolul sl XVI-lea

Doua tipuri de texte:cele mai vechi texte romanesti cunoscute astazi dateaza din secolul al XVI-
lea.Aceste texte sunt de doua categorii:
a. texte traduse
b. texte netraduse: scrisori particulare, insemnari zilnice, acte oficiale si juridice de natura variata.
Deosebirile dintre aceste doua categorii de texte privesc limba si imprejurarile care au provocat
aparitia lor.Diferentele de limba sunt examinate mai departe; vom examina aici imprejurarile in care au
aparut categoriile de texte indicate mai sus si cauzele care au provocat aparutia lor.
Vechea slava.Limba cancelarie a culturii si a biserici romanesti in secolul al XVI-lea era vechea
slava.Prin vechea slava bisericeasca sau vechea bulgara se intelege limba in fratii Constantin si Metod
fiii unui inalt functionar grec din Salonic, au scris traducerile religioase pe care le-au efectuat in parte
la Constantinopol si mai tarziu in Moravia, in anii 863-865.O parte din boierime cunoaste slava.Astfel
stim ca Stefan cal Mare se adreseaza in slavoneste in 1503 unui sol polon.Slavona va fi scoasa din
slujba bisericeasca foarte tarziu printr-un proces lent, care a durat ani de zile: Astfel tiparirea
Liturghierului romanesc al lui Dorosftei este considerata drept o invatie indrazneata.
Primele texte romanesti.Cele mai vechi documente slave cunoscute astazi, scrise in tara
Romaneasca si in Moldova, dateaza din 1364 si 1392.Pentru a scrie carti de cultura intr-o limba, alta
decat vechea slava, intr-un timp cand numai greaca, latina si slava erau recunoscute de biserica ca
limbi de cult si oficialitatea de le noi pazea cu sfintenie intrebuintarea limbii slave, era necesara o
revolutie.
In traducerile cartilor bisericesti in romaneste nu era deci un fapt divers, asa cum ar fi fost simpla
insemnare romaneasca facuta, la un moment dat intr-o localitate oarecare a tarii noastre.Diferenta
dintre textele traduse si netraduse apare deci cu evidenta: traducerea textelor bisericesti, in secolul al
XVI-lea, nu poate fi conceputa decat <<provocata>> de o cauza exterioara si ni lupta cu canoanele
bisericii ortodoxe.Atat textele romanesti din secolele al XVI-lea care intrebuinteaza o ortografie
traditionala adica fixata intr-o epoca aterioara, cat si cateva stiri precise ne arata ca s-a scris romaneste
in secolul al XV-lea.
Primele traduceri romanesti.Primul text romanesc care ne-a fost tradus este scrisoarea lui Neacsu
din Campulung din 1521.Curand dupa aceasta data apar traducerile romanesti de carti
religioase.Aceste traduceri manuscrise, in starea in care ne-au provenit, nu contin nici prefete nici
epiloguri nici vreo alta insemnare care sa ne permita sa le datam si localizam alrfel decat prin ipoteza.
Primele traduceri romanesti ne-au provenit sub forma de copii fara sa putem stabili cu precizie
daca intre aceste copii si originalele pierdute trebuie presupuse copii intermediare.Localizarea si
datarea primelor traduceri romanest nu se pot face asadar decat prin ipoteza luande-se in consideratie
particularitatile lor de limba.Sunt o serie de particularitati ligvistice ale acestor texte, printre care
ratacismul si prezenta unor cuvinte maghiarie cu circulatie restransa, care ne permit sa localizam
primele traduceri romanesti in Maramures si in nordul Ardealului vecin.Daca comparam limba
primelor traduceri romanesti cu limba diaconului Coresi din a doua jumatate a secolului al XVI-lea
constatam o serie de divergente atat fonetice cat si lexicale, intre aceste doua categorii de texte.
Admitand ca primele traduceri romanesti nu au nimic in limba lor care sa nu poarte data din
secolul al XVI-lea, nu ramane sa examinam explicatiile care au fos date cu privire la impulsul care a
provocat traducerea in romaneste a cartilor religioase.

Gruparea textelor pe regiuni dialectale.Daca grupam laolalata textele din secolul al XVI-lea care au
trasaturi fonetice comune, obtinem o clasificare pe regiuni dialectale, in sensul ca textul provine dintr-
o regiune naturala.Pentru textele netraduse in afara de textele din secolul al XVI-lea, cateva texte de la
inceputul secolului al XVII-lea, numarul exemplelor a fost marit fara a intrece prea mult limita
secolului al XVI-lea.
Sintaxa.In studiul sintaxei se face deosebirea intre textele traduse si textele netreduse.In textele traduse
deseori fraza romaneasca imita fraza din originalul slavonesc sau maghiar.Singurele fapte de retinut
sunt abaterile de la modul strain: asemanarile chiar daca nu un aspect romanesc risca sa fie imitatii.


Elementele vocabularului:
Vocabularul traducerilor este diferit de vocabularul textelor netraduse.Traducatorii dispuneau de
un lexic sarac si aveau la indemana termeni romanesti suficienti care sa corespunda tuturor termenilor
slvonesti sau maghiari din versiunea biblica.S-au intrebuintat diferite procedee pentru a ocoli aceste
dificultati pe langa procedeul de a traduce mai multi termeni din textul biblic in unul singur in
romaneste, traducatorii au recurs de cele mai multe ori, la procedeul mai simplu de a introduce in
textul lor cuvinte slavonesti sau maghiare care nu avea echivalent romanesc.In felul acesta un numar
mai mare de elemente straine au patruns in vocabularul traducerilor.
Majoritatea acestor cuvinte nu apar in textele care reprezinta, cel putin in parte, limba vorbita, de
exemplu in scrisorile particulare.


Scurte consideratii asupra formarii limbii romane:
Perspectiva istorica a faptelor de limba, ne duce la concluzia ca limba romana este limba latina
vorbita in mod neantrerupt pe teritoriul tarii noastre din momentul romanizarii si pana
astazi.Continuitatea este esentiala in aceasta materie: limba latina a fost transmisa din tata in fiu sau de
la o generatie la alta.
Elementul autohton.Studiindu-se comparativ limba romana si limba albaneza pot fi determinate
unele particularitati in comun din domeniul foneticii, morfologiei, sintaxei, si mai ales al
vocabularului.Se poate considera ca un fapt castigat ca elementele comune ale limbilor romana si
albaneza nu provin din una din cele doua limbi caci corespondentele fonetice ale acestor limbi se opun
la aceasta.Prezenta acestor elemente de vocabular in cele doua limbi nu se explica prin convietuirea
popoarelor respective, ci prin originea comuna a acestor elemente in cele doua limbi.
Romanitatea orientala.Cercetarea romanitatii orientale arata ca limba latina dinPanonia nu se
ataseaza grupului occidental a limbilor romanice;limba latina din provinciile dunarene si din Peninsula
Balcanica alcatuieste grupul oriental al limbilor romanice.S-a vorbit de o larga zona romanizata,
cuprinzand teritoriile romanizate de la nurd si de la sudul Dunarii care a servit de baza pentru formarea
limbii romane.
Elementul slav.Elementele slave au patruns in limba romane incepand cu secolul al VI-lea.Slavii
au invatat romaneste si au introdus in limba romane particularitati specifice limbii lor.Elementul slav
din romana nu se modifica intru nimic, insa, apartenenta limbi romane la limbile romanice: limba
romana este o limba romanica care a suferit influenta slava, dupa cum aceasta limba romanica a
capatat unele elemente noi, in cursul convietuirii de secole cu celelalte limbi balcanice.

Limba sau dialect?
"Limba sau dialect" este titlul unui capitol al lucrarii lui Coteanu.
In acesta brosura I. Coteanu isi propune sa arate ca istroroman este o limba romanica, devenita
limba mixta prin amestecurile cu graiurile croate si slovene.Pornind de la conceptia lui Al. Graur, ca
latina orientala a dat nastere lacinci limbi diferite, printre care istroromana.I. Coteanu socoteste ca
criteriul subordonarii unui idiom fata de altul este decisiv pentru rezolvarea problemei daca acel idiom
e "limba" sau "dialect".
Istroromana s-a indepartat mai mult de dacoromana si a capatat caracterele neromanice
imprumutate din croata asu slavona, la care a devenit limba...romanica.Cu alte cuvinte, pentru a deveni
o limba romanica e necesar ca dialectul istroroman sa se incarce cu elemente slave.Ceea ce s-a
schimbat in istroromana nu este deci legatura ei cu dacoromana care este organica si nu poate fi
anulata decat atunci cand nu se va mai vorbi istroromana, ci faptul ca acest idiom e napadit de
elemente straine in toate compartimentele gramaticii sale.
Istroromana este astazi sau va fi maine un grai al limbii romane, dar aceasta transformare nu a
atentat in nici un moment al evolutiei sale, transformarea ei intr-o limba romanica diferita de limba
romana.Istroromanii, in noile imprejurari, au adaptat limba croata sau slavona si au pierdut limba lor
stramoseasca.


Despre locul limbii romane printre limbile romanice:
Fondul problemei consta in descrierea "sistemului" limbii romane si originalitatii sale, in raport cu
celelalte limbi romanice, din punct de vedere structural.A defini "sisitemul" limbii romane inseamna
ceea ce limba romana are comun sau diferit in raport cu celelalte limbi romanice."Sistemul" romanei
rezulta din diferitele aspecte ale structurii sale, de-a lungul secolelor.A spune ca locul romanei printre
limbile romanice este definit de elelemtele comune ale latinei vorbite in Italia si in provinciile
dunarene, echivaleaza cu luarea in consideratie numai a etapei celei mai vechii a evolutiei latinei, care
a devenit apoi romana, caci latina orientala a fost izolata de cea occidentala si s-a dezvoltat ca intr-un
vas inchis in epoca latinei balcanice, dar in strans raport cu celelalte limbi balcanice.
Dar in nici unul din momentele evolutiei sale, ca si pentru celelalte limbi romanice occidentale, nu
poate fi vorba de "formarea" limbii romane, caci romana, ca orivare dintre limbile romanice nu este
altceva decat latina vorbita fara intrerupere in provinciile Imperiului Roman, de la cucerirea romana si
pana in zilele noastre.

Situatia limbii romane intre limbile balcanice:
Romana este o limba balcanica, ea s-a dezvoltat insa intr-un mediu deosebit de mediul celorlalte
limbi romanice: limbile autohtone ca si cele vecine, erau diferite, civilizatia, in rasaritul Europei, era
alta.Limba romana s-a dezvoltat pe un teritoriu romanizat care cuprindea Dacia nord-dunareana, iar la
vest si sud-est provinciile romanizate care au fost dintotdeauna in contact administrativ si comercial
strans cu Dacia si anume Dardania si ce doua Moesii.
Limba balcanica cuprinde: dalmat , romana, precum si elementele latine din vocabularul albanez,
bulgar si sarbocroat.Influenta limbilor balcanice asupra romanei s-a exercitat in nordul di sudul
Dunarii; intrucat dialectela slave meridionale se intindeau de asemenea si la nordul Dunarii, astazi este
recunoscut faptul ca limba romana s-a format la nordul si la sudul Dunarii, incepand chiar din latina
orientala.

Bazele limbii romane literare:
In timpul din urma s-au ridicat obiectii impotriva tezei dupa care subdialectul muntean ar forma
baza limbii romane literare, incepand din secolul al XVI-lea.G. Istrate, pornind de la afirmati ca
diaconul Coresi venit de la Brasov la Targoviste nu ar fi pafticipat la traducera cartilor romanesti pe
care le-a tiparit, elimina subdialectul muntean din discutie si substituie graiul din regiunea Brasov-
Orastie.
Istrate pleaca de le o presupunere ne demonstrabila: aceea ca diaconul Coresi nu ar fi participat la
traducerea cartilor pe care le-a tiparit.Intr-adevar, stirile privitoare la activitatea diaconului Coresi sunt
sumare.Istrate nu a vzut insa ca referinta la Coresi este inutila pentru ca toti cercetatorii sunt de acord
ca nu a existat, si nici nu a existat in secolul al XVI-lea, un subdialect al sudului Transilvaniei.
Intrucat sudul Ardealului si , deci, inclusiv refiunea Brasovului, apartine grupului de graiuri
muntenesti, este evident ca toate cartile tiparite de Coresi si de ucenicii sai sunt o marturie a
subdialectului din Muntenia.In privinta vocabularului cartilor tiparite de Coresi, am aratat mai de mult
ca Coresi impreuna cu colaboratorii sai, a eliminat din textul pe care l-a tiparit termenii care nu aveau
circulatie in sudul Transilvaniei sau termeni mai putini cunoscuti.Asadar , unii termeni din nord au
patruns in tipariturile lui Coresi prin traducerile maramuresene pe care Coresi si colaboratorii sai le-au
avut la indemana.







Bibliografie

Al. Rosseti: Istoria limbii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1987
I. Fischer: Latina dunrean, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1985