Romania intre Orient si Occident ~Dezbatere~

Initiatorul modernismului romanesc, Eugen Lovinescu, defineste \"principiul sincronismului\" prin

\"europenizarea literaturii romane\". El sustine ca civilizatiile mai putin dezvoltate imita forme ale celor
ansate, sincronizarea acestora realizandu-se in timp, insa n-a exclus coexistenta elementelor traditionale si
cele moderne. Aparator impatimit al traditionalismului, Nichifor Crainic argumenteaza ca menirea
poporului roman este aceea de a vietui in Orientul spiritual specific simtirii sale: \"Altarele se asaza spre
Orient, icoanele caminului se asaza pe peretele dinspre Orient, taranul cand se inchina pe camp se
intoarce spre Orient. Si cum noi ne aflam geografic in Orient si cum, prin religia ortodoxa detinem aderul
lumii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce
suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit.\"
Ca i problema originilor, cea a influenelor culturale a parcurs diferite momente i a apelat la diferite registre
de interpretare: rdcinile noastre culturale au fost plasate ncontinuitatea Orientului. Cu toate ca semne de
schimbare se vad inca din 1700,cultura ramane orientala, adica exclusiv religioasa. Orientul nu este numai
adiacent Europei, el este, de asemenea, locul celor mai mari, mai bogate, mai vechi colonii ale
Europei, sursa civilizaiilor i a limbilor ei, concurentul ei cultural i una dintre cele mai profunde i
mai recurente imagini a Celuilalt. n plus, Orientul a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca
fiind contrastul propriei imagini, idei, personaliti, experiene."Edward Said (Orientalism.
Concepiile occidentale despre Orient, 1978.)
Psihologia orientalului se reduce, de obicei, la o resemnare pasiv, se supunemediului. Fora naturii l
zpcete, l zdrobete si recunoaste intr-insa o forreligioas misterioas, contra creia i se pare inutil s lupte.
Fatalismul, adicconstatarea acestei aezri prestabilite i pe care voina omului e prea slab ca s ondrepte, i se
pare singura soluie. Totul e acceptat aa cum se prezint, nu existaorgoliu, nici ambiie, nici rezisten.
Imaginaia i voina nu afecteaza realitateanconjurtoare. Filozofia vieii e supunerea, resemnarea la forele care
ne depesc ipe care nu le putem schimba, ci doar mblnzi prin ascultare. Ex:
Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-l964) analizeaza psihologia orientala si cea occidentala,
precum si specificul acestora in lucrarea intitulata sugestiv \"Fenomenul romanesc\" (1927). Psihologul-
eseist defineste orientalul prin \"resemnare pasiva\", se supune neconditionat fortelor naturii care il.
zdrobesc, crezand ca \"cine stie ce forta religioasa misterioasa\" actioneaza impotri lui si de aceea \"i se
pare inutil sa mai lupte\". Fatalismul este filozofia de viata a orientalului, totul este acceptat asa cum se
prezinta, el neand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa ca sa modifice sau sa reziste realitatii
inconjuratoare. Ralea defineste o stare intermediara pe care o numeste \"adapilitate\".In lucrarea
\"Istoria critica a literaturii romane\" (1990), Nicolae Manolescu face o afirmatie epatanta, sustinand ca
\"Apusul a fost si corupator, nu doar stimulator, dupa cum rasaritul a reprezentat nu pur si simplu un
model de imobilism, ci si un focar insemnat al unora din noile idei\". Sorin Alexandrescu, in studiul
\"Paradoxul roman\" (1998) considera ca faptul de \"a fi si a ramane roman este marea tema a unei
culturi\" si ca acest \"mit al identitatii a ramas in mod constant prioritar fata de oricare alta problema
culturala sau ideologica\".
Exist n caracterul nostru excese de lene, de plictiseal, de ndurare, de rbdare excesiv, care ne
mpiedic de a fi occidentali.- ( Mihai Ralea- Fenomenul romanesc-1927)
Viziunile orientale sunt dominate de spiritualism, de ideea omului integrat ntr-ounitate
superioar care-i anuleaz individualitatea i cu care aspir s se
contopeasc, pasivitatea fa de natur, fora coercitiv a tradiiilor, primatul nelepciunii, nu a
l raiunii, iat cteva trsturi izbitoare ale umanismului oriental. O atare opoziie schematic
simplific foarte mult, dar ea permite reliefarea unor frapante deosebiri de concepie i
aazideea "activist" n orizontul mentalitii europene. (Grigore Georgiu Istoria culturii
romne moderne: Tudor Vianu, Introducere n teoria valorilor ;ucureti Editura lbatros, .,)
Limba si vestimentatie!!!:
stfel, departe de a fi o simpl cultur imitativ, cultura noastr ilustreaz confluena a dou mari zone de
civilizaie; n esen, pn n secolul al XIX-lea preponderente sunt influenele orientale, vizibile n primul rnd
la nivel lingvistic (avem cuvinte de origine greac - anafur, a catadicsi, icoan, liturghie turc cafea, chiftea,
pilaf, slav a iubi, crng, dumbrav, glezn, picior), dar i la nivelul mentalitilor i al vestimentaiei (de
exemplu, vestimentaia lui Lpuneanul cuprinde anteriul turcesc) sau la nivelul speciilor literare (cronica,
hagiografia Vieile sfinilor, literatura parenetic nvturile lui Neagoe asarab ctre fiul su, Teodosie).
Inrauririle orientale in mentalitatea romanilor si, implicit, in cultura lor au fost foarte puternice si au lasat urme
de nesters. Modul de gandire retrograd, amplificat de insilitatea politica a epocii fanariote iar in istoria recenta de
ideologia totalitara a comunismului, a suferit prefaceri culturale loroase in. fondul nostru spiritual cu inclinatii
balcanice, un argument viguros si de necontestat fiind mari scriitori precum: Anton Pann (\"Povestea vorbii\"),
I.L.Caragiale (\"Kir Ianulea\"), Mateiu Caragiale \"Craii de Curtea Veche\") si Ion Barbu (ciclul de poezii
\"Isarlak\"). De altfel, mottoul romanului \"Craii de Cuitea-Veche\" de Mateiu Caragiale ilustreaza sugestiv
specificul oriental grefat pe o mentalitate romaneasca tipica: \"Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de
l\'Orient, ou tout est a la 16ger\", adica \"Ce vreti, noi suntem aici la portile Orientului, unde totul este luat
usor\".
Povestirea lui Vasile Alecsandri, "Balta-Alba", evidentiaza amestecul bizar si pitoresc al civilizatiei romanesti
din prima jumatate a secolului al XlX-lea, aspect care nu s-a schimbat niciodata. Si astazi contrastele, uneori
agresive si ostentative ale societatii romanesti, socheaza nu numai pe strainii care ne viziteaza tara* ci chiar pe
romanii neaosi, care raman adesea stupefiati. De exemplu, drumurile desfundate, pline de gropi din zilele noastre
sunt aproape identice cu cele descrise de Alecsandri, aceleasi drumuri pe care calatorul francez a fost zguduit in
caruta cu trei roti care-l ducea spre Balta-Alba.
Anton Pann (1796-1854) poetm folclorist si muzician, s-a nascut in Bulgaria ca fiu al lui Anton Pantoleon Petrov
si al Tomadei, grecoaica la origine. Prima sectiune scrisa de Anton Pann este "Culegerea de proverburi sau
Povestea vorbii", imprimata la propria tipografie in 1847. El a creat un personaj reprezentativ si nostim,
Nastratin Hogea, ale carui intamplari petrecute in Turcia, Bulgaria si Tara Romaneasca evidentiaza prostia si
neghiobia umana. Ciclul de episoade epice in versuri se intituleaza sugestiv "nazdravaniile lui Nastratin Hogea"
(1853) si se aseamana intrucat cu "Intamplarile lui Pacala" de Ion Creanga. Cele doua personaje se deosebesc
mai intai prin aceea ca Pacala este mai istet, mai norocos si mai indraznet decat Nastratin Hogea, care se
dovedeste natang, stupid si adesea victima proprie a prostiei sau lacomiei.

O alta deosebire intre cele doua personaje consta in caracterul moralizator al creatiei lui Pann. Titlurile
paremiologice (proverbe populare) care se constituie in adevaruri universal-valabile, iar umorul, ironia fina,
batjocura ilustrata cu intelignta hazlie, l-au desemnat pe Mihai Eminescu sa il caracterizeze "istet ca un proverb"
(Epigonii). In fragmentul care poarta titlul unui proverb cunoscut si anume, "cine fura azi o iapa, maine fura si o
iapa, dar ori in temnita plange, ori picioarele isi frange", Anton Pann ilustreaza cu umor o intamplare a lui
Nastratin Hogea care esueaza in tentativa de a fura ceapa de la vecinul sau.

Finalul episodului este o autopersiflare. Nastratin Hogea facand haz de necaz pentru neghiobia si lacomia sa de a
fura ceapa vecinului, fiind cuprins de o resemnare balcanica fata de eventualele consecinte.

Tudor Vianu remarca o componenta balcanica in firea romanului, insa evidentiaza totodata si "nazuinta lui
Occidentul latin in care traiesc neamurile inrudite cu el, fie substratul lui patriarhal si rural care i-a ingaduit sa
pastreze de-a lungul atator veacuri neprielnice". Aceste afirmatii completeaza analiza pe care o face criticul
poetului Ion Barbu ( studiul "Ion Barbu" 1930 ), evidentiand faptul ca matematicianul poet recompune o lume
pierduta in ciclul "Isarlak" din volumul "Joc secund" - 1940.

Dimensiunile balcanice ale acestor creatii sunt ilustrata de admiratia lui Barbu pentru cantecele de lume ale lui
Anton Pann si de moto-ul poeziei omonime: "Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann".