Proza romaneasca in perioada interbelica

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost puternic marcata de complexitatea problemelor epocii, conturand un climat spiritual de puternice contraste, de mare efervescenta si de innoire. Astfel, perioada interbelica este fara indoiala momentul exploziei creative in evolutia romanului romanesc, este epoca in care pentru prima data in cultura autohtona, se poate vorbi despre o productie constanta a romanului care a reusit prin etaloanele sale autohtone Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu, sa anihilize intarzierea evolutiei romanului, dar mai ales sa se sincronizeze cu evolutia internationala a acestuia. Paradigma interbelica nu este una ale carei limite estetice sunt reprezentate de cele doua razboaie mondiale; existenta unui eclectism (amestec) intre faptele de cultura moderna si de factura traditionala nu trebuie deci sa conchida cu sacrificarea elementului estetic. Multitudinea si diversitatea revistelor si gruparilor literare din aceasta perioada sunt semne ale epocii, ale incercarii de racordare la tendintele europene. Antinomia traditionalism-modernism, potentate in epoca interbelica de o serie de publicatii si reviste literare este dublata in plan artistic de trecerea de la spatiul si tematica rurala la spatiul urban care presupune si o concentrare asupra interioritatii. Astfel tabloul tendintelor in epoca este unul caleidoscopic: revista Viata romaneasca, aflata sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, isi va continua activitatea la Bucuresti pana in anul 1940, la aceasta adaugandu-se directii novatoare ale literaturii prin Sburatorul lui Eugen Lovinescu, care cerea innoirea lirismului, sincronizarea cu literatura europeana, precum si o serie de reviste si grupari ce vin sa sparga tiparele, in cautarea unor noi formule de modernizare. Pentru literatura moderna, orasul nu mai reprezinta ca pentru literatura samanatorista un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viata. Depasirea acestui spirit oarecum provincial, e dublata intr-un plan adiacent de devenirea psihica a personajelor. Revista Sburatorul, alarturi de cenaclul care a sustinut-o au avut un rol covarsitor in epoca interbelica. Pe langa scriitori deja consacrati, au fost promovati scriitori precum Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, Rebreanu, iar in poezie Lucian Blaga, Ion Barbu, etc. In ansamblul sau, romanul romanesc din perioada interbelica reflecta maturizarea deplina: 1) Largirea si diversificarea tematicii: inspiratia rurala are totusi continuitate prin Sadoveanu si Rebreanu, desi acesta din urma este considerat de Lovinescu un scriitor modern datorita tehnicilor narative moderne pe care le utilizeza in romanul Ion. dispare prejudecata conform careia spatiul urban este un spatiu al pierzaniei, prin operele Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu si George Calinescu. lumea moderna are ca rezultat existenta unui individ/intelectual cu o viata interioara intensa, prins intr-un complicat paienjenis de relatii conflictuale cu lumea: Camil Petrescu: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui Procust; Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu.

2) Interferenta formulelor traditionale cu cele moderne: A. Formula realista este dominanta in epoca, atat in plan social cat si in plan psihologic: obiectivarea romanului romanesc se realizeaza prin Rebreanu (Ion1920); reprezentantul realismului balzacian este Calinecu (Enigma Otiliei); realismul liric de tip traditional este ilustrat de romanele lui Sadoveanu (Baltagul) B. Romanul modern de analiza psihologica presupune reflectarea interesului pentru formulele estetice moderne (flashback-ul, memoria involuntara, fluxul constiintei, introspectia, acronia, relativismul, autenticitatea) prin interesul pentru explorarea zonelor profunde ale psihicului pana in zonele subconstientului: Camil Petrescu-Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Liviu RebreanuPadurea spanzuratilor, George Calinescu, Mircea Eliade, etc. Innoirea si orientarea literaturii spre formule moderne se implinea deci prin tematica citadina, prin intelectualizarea prozei si dezvoltarea romanului de analiza psihologica.

Romanul realist obiectiv, traditional

MIHAIL SADOVEANU- Baltagul

Sadovenu, creator al unei ample fresce sociale si a conditiei umane, scrie in epoca marelui roman realist, dar si a romanului modern, intr-o maniera distincta, scriitorul fiind un realist cu o viziune romantica. Debutul editorial, in 1904, cu totul neobisnuit (patru carti publicate intr-un singur an) face dovada unui scriitor deosebit de prolific asa cum remarca G. Calinecu: esenta operei lui Sadoveanu sta in dimensionalitate, in grandoare. Temele operei sadoveniene sondeaza viata satului romanesc, si ca reflex al samanatorismului si poporanismului epocii, ramanand credincios ideii marturisite de scriitor:Taranul a fost principalul meu erou. Taranul pastrator al unei lumi vechi, arhaice si patriarhale este in conflict cu elementele civilizatiei moderne, cu oficialitatile statului in spatiul autarhic. Adevarul, dreptatea, demnitatea, iubirea patimasa alcatuiesc universul sufletului tareanesc pe care-l intalnim in povestiri dramatice ca Bordeienii, O umbra, cuprinse in volumele Dureri inabusite, O istorie de demult, Istorisiri vechi si noua. Iubirea si admiratia pentru taranul roman ca model uman de viata, conduita morala si frumusete spirituala este intruchipat de Vitoria Lipan, protagonista romanului Baltagul. Romanul prezinta o lume arhaica in care satul romanesc este pastratorul specificului nostru national, al unui mod propriu de a gandi si reactiona in fata problemelor cruciale ale existentei. Sadoveanu este insa si un scriitor de tip arhaic atras fiind de epopeic. Eroii sai sunt de regula tipuri sau arhetipuri, exponenti ai unor categorii.

Baltagul (1930), roman realist si simbolic in acelasi timp, a fost scris in numai 17 zile si are ca sursa de inspiratie baladele populare de la care sunt preluate o serie de idei si motive mitologice: a) Miorita, de aici fiind preluate tema, motivul, coflictul si conceptia asupra mortii; b) Dolca profunda legatura a omului cu animalul; c) Salga preia setea de implinire a actului justitiar.
Tema: romanului o constituie lumea arhaica a satului romanesc, taranul ca pastrator al traditiilor, avand un mod specific de a reactiona in fata vicisitudinilor vietii. Firul epic este linear, bazat mai ales pe tema calatoriei care are ca scop cautarea, cunoasterea, confruntarea, adevarul, justitia si datoria. Timpul si spatiul : timpul in care se petrec intamplarile este unul mitic, arhaic, primitiv, aflat intr-o relatie stransa cu natura; este un timp care se masoara dupa semnele vremii (transhumanta fiind calendarul anual al oierilor), dupa superstitii si legi stramosesti nescrise dar pastrate in sufletul taranilor. Eseistul Alexandru Paleologu marturiseste ca Sadoveanu are o viziune deosebita asupra totului, incercand in operele sale , reconcilierea omului cu totul, in contextual contemporan al pierderii legaturii cu cosmosul. Spatiul romanului este mioritic, totusi subiectul cuprinde asezarile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei (Valea Tarcaului); satul este unul arhaic, traditional, viata desfasurandu-se calendaristic intre plecarea turmelor la pasunat si intoarcerea lor; totul se pastreaza intr-o traditie nestirbita, cei de la munte avand un fel aparte de a trai, dovada anecdota/legenda biblica din debutul romanului care este de fapt o cosmogonie populara si care dovedeste viata aspra a locuitorilor de la munte. Structura romanului: cele 16 capitole evidentiaza trei idei fundamentale: a. asteptarea femeii dominate de neliniste in primele 6 cap in care este si descrisa gospodaria familiei Lipan; b. cap. 7-13 relateaza drumul parcurs de Vitoria Lipan; c. cap 14-16 prezinta ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor si implinirea actului justitiar. Semnificatia titlului . Titlul este unul simbolic, baltagul este o arma magica menita sa indeplineasca dreptatea, fiind o adevarata unealta justitiara. Principala trasatura a acestuia este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza. Baltagul investit cu puteri uimitoare mai poate simboliza si parcursul labirintic intreprins de Vitoria ( baltagul provine din gr. la brys- labirint). Protagonista parcurge un drum simbolic care poate fi asociat unui labirint, care poate fi atat unul interior reprezentat de framatarile si nelinistile femeii si unul exterior al drumului concret parcurs catre ramasitele sotului Nechifor Lipan. Substratul mitic al romanului. Alexandru Paleologu semnaleaza o serie de analogii incontestabile si revelatoare intre subiectul romanului lui Sadoveanu si scenariul mitului osirian, aratand cu lux de amanunte ca actiunea respecta exact scenariul mitului Isis-Osiris. Neghifor Lipan e omorat ca si divinitatea solara egipteana; Vitoria, sotia sa, deopotriva ca Isis, porneste in cautarea disparutului, insotita de fiul ei Gheorghita, recte Horus, si descopera cadavrul baciului dezmembrat, tocmai cum fusese ciopartit lesul lui Osiris in 14 bucati, risipite de Seth pe tot intinsul Egiptului. Ca si Isis, Vitoria recompune cu grija corpul lui Nechifor si organizeaza inmormantarea cestuia, conform ritualurilor funebre traditionale. Alexandru Paleologu subliniaza ca pana si cainele, Lupu, are corespondentul sau mitic in Anubis-insotitorul omului in calatoria spre celalat taram.

Pana si episodului caborarii lui Gheorghita in rapa unde se afla ramasitele tatalui, eseistul Paleologu ii dezvaluie echivalentul arhetipal descendus ad inferos (descindere in infern)-proba obligatorie a virilitatii, dupa modelul osirian. Repere generale: Viata traditionala a taranului se incadreaza in tiparele arhaice, urmandu-se indeaproape randuiala, adica ordinea cosmina. Prin disparitia lui Nechifor Lipan aceasta ordine a fost distrusa, conflictul acesta avad astfel o dubla determinare:una sociala si o alta existentiala. Tragedia familiei Lipan este anuntata de schimbarea starii naturii: Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei, dar si de semne oculte: visul care pare sa confirme idea mortii sotului si prefigureaza calatoria. Lumea oierilor, a transhumantei, aminteste de lumea arhaica pentru ca aceasta conserva un mod de viata care se conduce dupa o randuiala cosmica, care sugereaza legatura dintre om si natura. Intarzierea sotului care please la Dorna pentru a cumpara oi ii produce Vitoriei ingrijorare, visuri simbolice si ganduri negre. Treptat aceasta isi formeaza convingerea ca drumul sotului s-a frant intr-un punct necunoscut. Aceste convingeri sunt validate prin raportarea la cele doua instante spirituale existente in satul arhaic romanesc: preotul satului Daniil si baba Maranda. Aici se confrunta credintele pagane, eresurile care nu se incadreaza in normele ortodoxe, cu spiritualitate crestina reprezentata de preot. Vitoria incepe sa se pregateasca pentru marea calatorie, dar inaintea plecarii, protagonista se supune unui adevarat ritual de purificare. Merge la Bistrita cu Gheorghita pentru a se ruga la Sf. Ana, apoi merge la Piatra-Neamt, unde unul din slujbasi ii confirma convingerile. Calatoria se incadreaza acum scenariului mitic al lui Orfeu care pleaca in Infern pentru a o gasi si aduce inapoi pe Euridice. Drumul sotiei munteanului este si o adevarata odisee, ea trebuind sa deslusesca tainele ce se ivesc la tot pasul. Vitoria se calauzeste dupa semnele existente in natura si pe chipurile oamenilor, dovada a mentalitatii sale arhaice. Este remarcabil momentul cand V. Lipan intra in contact cu lumea necunoscuta a orasului, drumul urmat fiind de fapt un traseu labirintic. Acest traseu este presarat de numerose amanunte etnografice: la Borca in calea drumetilor apare o cumetrie, iar la Cruci o nunta. Dupa Dorna misterul incepe sa se elucideze. La Suha, Iorgu Vasiliu ii spune ca la carciuma sa au oprit doi drumeti, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, nu trei, cum se constatese prin martori la popasurile anterioare. Drumul vietii se oprise deci intre Suha si Sabasa, confirmand Vitoriei viziunile si premonitiile din ultimele luni. Semnele magice se inmultesc, cainele lui Nechifor Lipan fiind descoperit intr-o casa din Sabasa. De acum gasirea mortului se inscrie in mod cert intrun stravechi scenariu mitic. Actiunea romanului se supune unui principiu integrator, acela al implinirii si respectarii randuielii. Simetria perfecta a romanului este evidenta in final cand este reluata viata obisnuita, dupa ce in prealabil, cu inteligenta si tenacitate, asasinii au fost demascati si pedepsiti. Fiecare gest al Vitoriei este calculat, determinat de evolutia situatiei; protagonista stie sa disimuleze trairile, ascunzandu-si adevaratele pareri pana si fata de oamenii stapanirii In planul romanului pot fi remarcate patru drumuri simbolice: drumul lui Nechifor spre moarte, spre taramul etern; drumul Vitoriei pentru implinirea ritualului; calatoria initiatica de maturizare a lui Gheorghita, care se formeaza si care in final preia rolul gospodaresc al tatalui si intoarcerea la cursul normal al vietii.

Limbajul lui Sadoveanu. Se remarca lirismul si nota populara fabuloasa alaturi de oralitatea de o solemnitate grava. Dincolo de scenariul mitic osirian, Baltagul ramane un roman realist, caci este evidenta adaptarea elementelor fabuloase la regimul verosimilitatii, al datelor curente; eroii devin fiinite ca toti oamenii, iar faptele lor nu mai contrazic legile naturale, deoarece mitul apare deghizat sub haina vietii zilnice.

Bibliografie: 1. Crohmalniceanu, O. S. Cinci prozatori in cinci feluri de lectura, cap. Sadoveanu si arhetipurile, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; 2. Manolescu, Nicolae. Arca lui Noe ,Vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1980

Exercitii: 1. Demonstrati caractrul polimorf al romanului Baltagul (roman baladesc, mitic, al transhumantei, politist, monografic, realist, simbolic, traditional, buildungsroman) 2. Realizati o ampla caracterizare a protagonistei romanului, Vitoria Lipan.