Marin Sorescu La lilieci

Ciclul Liliecilor, format din 6 crti, din care ultima postum, a fost definit ca o
monografie liric a satului romnesc, n spet oltenesc. O atare viziune totalizatoare
asupra unui univers rural si o reconstituire prin filtrul afectiv al memoriei, se nfptuieste
pentru prima oar n literatura romn, pe trmul poeziei.
In crtile Liliecilor Marin Sorescu d multe referinte cu privire la situarea
geografic a locului su natal comuna doljan Bulzesti. La lilieci este denumirea
dealului pe a crui vale opus asezrilor omenensti se afl spatiul de odihn a celor dusi
de pe aceast lume: cimitirul. In majoritatea lor, detaliile geografice sunt furnizate prin
gura si deci prin mentalitatea locuitorilor comunei. Abordarea monografic vizeaz
toposul spatial si spiritual. Constiinta auctorial este interesat n principal de starea de
fapt a sferei spirituale a locului.
Asezat ntr-o zon care-i mai apartine nc sesului, dar n care sesul se
pierde ncet n pulsiunea spre vertical a primelor dealuri, aceast comun are o ntindere
foarte mare si o corol nu tocmai regulat de mai multe sate.
Manifestrile de mentalitate uman sunt determinate de conceptia de ordine
magic a alctuirii universale: C toate au dichisul si descntecul lor. Dichisul se
refer si la ordinea domestic, iar descntecul ajut la repunerea domesticului n
legtur cu sacrul ori de cte ori ceva n ordinea profan se accidenteaz.
Timpul profan, cotidian, al bulzestenilor, nu cunoaste actiuni umane prea ades
iesite din comun. Singurele actiuni eroice sunt cele petrecute cndva departe de comun,
n timpul rzboaielor, despre care mama i povesteste copilului, ea cunoscndu-le la
rndul ei din povestirile brbatului sau ale altor rude, uneori chiar ale fostilor
combatanti.
Anecdotica din La Lilieci este deci a ntmplrilor ce li se petrec chiar
bulzestenilor, formnd cronica vie a comunei pentru un timp oarecare, dup care
totul se uit. Abia cu evenimentele Colectivizrii si cu cele ce urmeaz politic
acestora, vechea lume a ruralittii ancestral-constituite ncepe s-si ias din ttni, iar pe
plan uman se observ metamorfoze rapide si alarmante, prin adoptarea, de ctre unii, a
metodelor osificante, dezumanizante, attate de ispita puterii, ale activismului ideologic.
La decupajul narativ umoristic sau ironic, al autorului, se adaug sosul general al
umorului ironic, prin grila cruia mentalitatea trneasc a acestei zone filtreaz
ntmplrile vietii. Acesti oameni nu sunt lipsiti de perceptia tragicului, atunci cnd
acesta si face aparitia pe teritoriul existentei lor, dar decantarea umoristic e o atitudine
fundamental provenit dintr-o nzestrare nativ.
In cele sase crti ale Liliecilor exist, de asemeni, si ntmplri cu animale, sau
ale animalelor, n care acestea sunt nzestrate cu simtire si gndire omeneasc.
De la ironia duioas, pn la ironia soartei, n cadrul acestor variatii anecdotice
pot fi schitate adeseori atitudini umanitare, egoiste sau ariviste, pitoresti sau ntelepte, I
se poate pretinde cititorului chiar simpatie sau antipatie. Autorul este preocupat s

descopere aura existential a omului mrunt: batna care strnge, din prea mult mil,
pisicii lepdati n poarta ei, si care face economii s poat cumpra un purcel, nu pentru
ea, ci pentru hrana oblduitilor; vduva Leana, care i-a descntat de pieire sobolanului
care-i mnca furajele din pod, -si care plnge, de atunci, noapte de noapte, c
descntecul s-a prins si a rmas singur, fr tovarsul chitcitor cu care conversa
etc. Capra Marchiza, uracat n pat spre a fi muls de stpna bolnav, odat usurat
priveste la Icoana cu Pruncul de pe perete si chipurile sfinte par s triasc o multumire
consunant cu fericirea caprei. Faptul banal al unei mulgeri devine un moment
privilegiat prin corelarea profanului cu sacrul.
Cu micile lor turnuri de situatie comic, toate acestea se pot integra faptului
divers.
Ingenuitatea stenilor e fibra compensatorie a vietii, n actele lor caracterizate de
rutina cotidian. Pe acest trm al ingenuittii luntrice, imaginatia, si mai ales
imaginatia mistic, fiorul ocultului, poate afla teren propice de naripare. Miraculosul de
sorginte subiectiv se poate nsuruba usor n albia faptului profan, pn la acordarea,
acestuia, a alurii de fabulos. Povestea cu darul lui Tranc repet motivul plnsului
copilului n burta mamei din basmul Tinerete fr btrnete si viat fr de moarte.
Cum Tranc avusese darul s plng continuu n burta mamei sale, toti locuitorii
comunei pun urechea si ncearc s interpreteze n fel si chip mesajul copilului
nchipuindu-si c au deslusit n plns cuvinte. Dup starea de spirit existent, mesajul
nchipuit de ei ca real aduce prevestiri rele pentru sat. Prizonieri ai imaginatiei, oamenii
si revars mnia asupra bietei mame. In final apare si un Mos, strin de sat: ascult si el,
spune c nu e de bine, apoi se porneste pe plns si dispare n praful drumului. O
hiperbol ntreste prezumtia c imaginatia oamenilor inflamat devine halucinant:
barba Mosului albeste total si i creste pn-n pmnt. Mai trziu unii si-au dat cu
prerea c la trebuie s fi fost / Dumnezeu/Si cnd plnge chiar Dumnezeu / Nu e
bine.
O alt ramur anecdotic ar putea fi aceea a situatiilor hilare, fie involuntare, fie
regizate ca glum. Din prima categoria face parte, de exemplu, ipostaza acelui Marin
Clanaristul, care se-ntorsese din armat c-o goarn. Era acum chemat pe la toate
nmormntrile. / Cnta foarte bine desteptarea. / Cnd mai iute, cnd mai domol,
dup cum era si mortul mai tnr ori mai btrn. (Fanfara) Sau statul de vorb al
Anici cu gaga Ioana n care Anica si tot confeseaz necazurile, pentru ca cealalt s-i
replice doar, din cnd n cnd, n mod reflex: De, fa Anic! Si concluzia: C numai
cu dumneata, gag Ioan / Nu m mai satur de vorb / -De, fa Anic! Sau, din ultima
categorie, Loitra. Ridicarea pe sus a tatlui Punei, adormit n pridvor pe loitr si
nchipuindu-se bodygardul fiicei sale si ducerea lui, adormit, la balt.
Schimbarea din viata satului este cauzat de o instaurare, asa-zis progresist, a
vremurilor noi, ale colectivismului socialist. Anecdotica si schimb umorul degajat n
ironie coroziv. Trecerile prin infern ale satului si oamenilor si, vor cunoaste dou
etape: colectivizarea fortat si, mai trziu demolrile, adic ncercarea ridicol a
puterii de a da satului caracter citadin. In memoria auctorial ele si pierd cronologia si

imaginile lor fragmentate se amestec, asa cum se amestec si cu celelalte filme

developate, ale amintirilor directe, sau fidel reconstituite dup povestirile altora. In
timpul integrator al memoriei, ele apar ca fragmente evocatoare de mare silnicie:
Cotele erau foarte mari. Nu producea pmntul nostru attea bucate cte / Trebuia s
dea fiecare. Dar ei tot mai sperau / In vreo minune, c-o veni alt legeCum s-si dea ei
ultima buctur de la gur si / S mai rmn si datori, dup ce s-au spetit muncind?
(Mciuchita).
In privinta colectivizrii, procedeele prin care oamenii erau siliti s-si dea
pmntul si atelajele dup ce ncercau tot felul de tertipuri ale amnrii, deveneau tragicomice, ori grotesc-burlesti. (Li se punea hrtia n fat ca s semneze, dar oamenii
refuzau spunnd c nu stiu carte; cei din comisie i puneau cu nasu-n cerere, dup ce le
ddeau cu tus pe el si asta era isclitura.) Angoasa desproprietririi devine un stres
general. Aluziv sau frontal denuntat, obsesia cotelor apare destul de des n Cartea
Liliecilor. In fata abuzurilor si frdelegii, tranii gsesc si ei, ca de obicei, antidotul
abil ce le permite s supravietuiasc.Oamenii preferau s omoare animalele, punndu-le
sticl pisat n trte, dect, s le tin si s fie nevoiti s dea cote (de lapte, de carne
etc.). Au existat si victime traumatizate sau atinse de un destin tragic (oameni care s-au
spnzurat)
Practicantii anumitor meserii si afl locul printre cei multi care se ocup de
cultivarea pmntului. Pitorescul, dar si mndria unei meserii vechi, precum
Negustorul cu cobilita, devine o relatare la timpul trecut. Cismria are n mediu o
soart hilar nefavorabil. C la noi mergeau i de-aveau, ori n opinci, ori desculti / si
cu pantofii n mn, / i ncltau doar la barier. / Si o pereche de pantofi i tineau toat
viata / si se ngropa cu ei noi. O meserie barbar, desi exersat cu constiinta c e
tmduitoare, era a acelui unu care trgea dinti.
O retrospectiv ntr-un trecut al trecutului devine prilej de usturtoare zeflemea a
modului n care erau fabricati preotii stesti la cursuri superficiale. (Pi, de unde stia
Cin de citea Cirilicele?! / si-i ddea nainte. Nu ntelegea nimic ce cetea el. Era
slavoneste. Citea cntrile de speria cucul pe coast.
Institutia familial are o anecdotic condimentat: divorturi, amante, cstorii
repetate. Este capitolul cel mai modernizat din viata bulzestean, pstrtoare
paradoxal a unei mentalitti mitico-magice mult prea putin alterate. Dar aceast
modernizare pare s apartin doar epocii mai noi contemporane timpului real al
autorului si nceput, se pare, cam printre cele dou rzboaie. Mai demult, nu era deloc
asa. Mama lui Marin pare s apartin, prin asumarea moralei familiale de tip traditional,
epocii vechi. Constrns totusi de neajunsurile materiale, va ndrzni s apeleze pn la
urm si la acea Ioan de la Otetelis, care stia s fac de oprit copii trecnd, vrndnevrnd, peste faptul c procedeul prea pentru traditia satului, o chestiune scandaloas.
Cstoria de-a doua a Mumei Ioana si a lui Ion Turuc, fusese la vremea ei, un
eveniment-unicat: asa ceva nu se mai ntmplase pn atunci si faptul fusese acceptat de
comunitate numai pentru c amndoi mirii rmseser vduvi de tineri.

In ultima carte a Liliecilor, autorul ncearc alctuirea unei cronici genealogice

a comunei. Nevoia de circumscriere a vietii satului prin nominalizarea indivizilor, mai
apruse pe parcurs. Foaia de zestre a mamei devine prilej pentru nararea evenimentelor
ncepnd de la logodna acesteia. Foile de zestre devin documente cu aur fabuloas
pentru c au parfumul trecutului, asadar al Timpului. Marele ax al timpului sorescian,
exprimat biografic, e mama, Nicolita. Ea vine cu toat genealogia ei forat pn la a
sasea generatie. Ea este, prin traditionalismul ei, garantul legturii vietii cu sacrul. Ea
este informatorul etnologic, vistiernicul nvtturilor, credintelor ancestrale si
eresurilor. Mama, e n primul rnd esentialul agent al Memoriei. Ea va transmite
copiilor, nu doar istoria familiei si, ntr-o bun msur a satului, ci un masiv inventar
ritualic legat de coordonatele lumilor viilor si mortilor. Comportamentul ei, dirijat de un
instinct al bunului simt, scap reflexului ironic de taxare uman care asa precum am
vzut, e generalizat n acest mediu. Ipostazele asumate de-a lungul vietii: fiic, sor,
sotie si abia apoi mam si afl n rezervele ei de trire, disponibilitti regsite natural.
Cu toate c mentalitatea ei e pur-traditional n privinta raporturilor femeie-brbat (ce
subnteleg o supusenie de cald-natur, a femeii) ea e o femeie ce are certitudini morale
si personalitate. Dac scap fantei ironice, ea este, n schimb, un ironist spontan cu mare
aplomb si prompt reactie. Dar foaia noastr de zestre unde e, mam? o ntreab fiul.
Pi, n-a mai fost c s-a terminat hrtia la voi! rspunde ea. Mama e personajul care
scap ntotdeauna posibilittii de a intra n masc. Din acest punct de vedere ea devine
o oponent a restului multicolorat de personaje. Poate doar tatl ar fi putut s o
rivalizeze dac imaginea tranului mort dup rzboi n-ar fi fost una mediat,
necunoscut direct si rmas precum o fotografie tremurat. Mstile celor din sat sunt,
de fapt, oameni care se manifest liber si dezinvolt, dar care si dobndesc o anumit
celebritate a locului printr-o calitate anume, devenit uneori chiar proverbial.
Mos Ptru de exemplu, e filosoful. Convingerea cu care se recomand zodier,
ca o profesie, i consolideaz masca, n ordine social. El are un simt existential
profund, cu perspectiv a umorului. El descifreaz si vremea si ntmplrile misterioase,
curioase, sau absurde.
Nae Banta a fost nsurat de cinci ori. E tipul lamentrii joviale. Atac politica cu
ingenuitatea interpretului de ocazie, se ngrijoreaz c va fi prdat de ultima nevast,
mult mai tnr, atunci cnd va cdea la pat.
Mitru Tlmaciu este cunoscut pentru c mpreun cu neamul lui e socotit neam
bun de limbi. Invtase nemteste pe front. Dar acum ce te faci cu Cuvintele noi?
Sedint, miting, / O s ajungem s traducem din romneste n romneste. Fiul lui nu e
mai prejos cu stiinta limbilor strine: A fcut 15 ani de puscrie / si-a nvtat
englezeste, frantuzeste, italieneste, / Tot cu profesori universitari si cu Ministrii.
Personajele Bulzestiului se autocaracterizeaz prin biografii sau prin
comportamente. Biografiile sunt relatate de cele mai multe ori n expuneri nude,
lapidare, esentiale. S-a nsurat / pe la 50 de ani, / A fcut un copil cu Ioana si a murit
tusind, din cauza igrasiei / c n-a mai putu s-si termine casa, din cauza vremurilor / A
stat n ea ud si spart, / furios pe situatie." Dar unele comportamente devin uneori

ciudate, fcnd din autorii lor vedete ale colectivittii, cu sens negativ. Cnd se
mbta, Cazacu se ncrca de furie: si cra singur pumnii n cap, njura, dup care trecea
cu btaia asupra nevestei.
Cimitirul de pe dealul cu lilieci este foarte important pentru oamenii locului,
deorece pentru ei comunicarea cu mortii e o certitudine. Realizat direct sau n vis, ideea
realittii ei e o ciudat persistent arhaic. Dincolo de srbtorile ritualice, cu rezonanta
lor crestin (Paste, Crciun) si dincolo de arsenalul ritualic aferent principalelor
momente ale vietii omului: nastere (botez), cununie, moarte-nmormntare care cunosc
si aici cortegiul de obiceiuri ceea ce fascineaz este credinta magic, cu gesturi si
demersuri bogate, adaptate n amnunt la o multime de situatii ale profanului.
Dimensiunile toposului spiritual bulzestean pot fi urmrite n aspecte diferentiate,
ce includ: datini si srbtori religioase, datini si srbtori laice, obiceiuri diverse,
medicin popular, o multitudine de eresuri.
In spatiul de complementaritate al Unittii ontologice Viat-Moarte, spatiul
Mortii echivaleaz cu un plan metafizic al lumii. Ca urmare a acestui fapt, n foarte
multe din actele lor, bulzestenii nu iau decizii pn nu se consult cu mortii, n vis.
Credinta n realitatea acestei comunicri e att de mare, nct ei confirm c tot ce le-au
deslusit dusii s-a adeverit.
Obiceiul ca atunci cnd moare un om, tot satul s-i pun n mini lumnri, cu
adres precis pentru cei din lumea cealalt, provine din aceeasi veche si nestrmutat
credint c mesajele ntre cele dou lumi sunt posibile si chiar obligatorii. Dar, de
spaim c va avea prea mult de umblat pe lumea cealalt, Nea Miai aflat pe patul
mortii, ncearc s se eschiveze. In privinta tmierii, povestitorul ne spune c
Tmierea era un fel de dezinfectant. / Pn s ajung la cimitir ea speria duhurile rele /
Si dezinfecta toat valea Bulzestiului.
Printre poemele cele mai impresionante ale Ciclului, Srindarul trnii prin
faptul de a fi reconstituit obiceiul ritualic al nmormntrii, cum si pe cele ale
pomenirilor ciclice obligatorii, - este un adevrat testament moral al Mamei. Srindarul
trnii e o pies antologic n eternitate, cu relatarea unui ceremonial extrem de
minutios, din care att de multe elemente au fost uitate pn acum.
Rituri ancestrale sunt documentar-reconstituite si n ce priveste momentele
nasterii, botezului sau cununiei. In aceast zon s-a mentinut mult vreme chiar unul din
cele mai stranii ritualuri conjugate: nunt-nmormntare, cunoscut aici sub denumirea
nunta pe Nslie. Ratiunea acestui obicei este re-intrarea n ordinea sacr prestabilit,
a unui cuplu care a convietuit necununat atunci cnd unul din membrii cuplului se afl
pe moarte. Intlnim acest ritual n poeziile Cununia si Mireasa btrn. Simbolurile
nuptiale sunt asociate, n acest caz, cu cele mortuare. Moartea nu era, pentru cei btrni,
o notiune terifiant. Pregtirea pentru moarte intra n actul asumrii cu senintate a
legittii omenesti.
Din credinta magic deriv cu rol vindector un tezaur magico-folcloric al
descntecelor. Intre acestea, de exemplu, descntecul pentru schimbarea de nume. (Pe un
mbolnvit de rie l chema Vasile. Ca s scape de rie, el si schimb numele.) Existau

multe descntece de sntate, ex. descntecul de trecere de durere de cap. Leacurile ce

folosesc simbolistic magic sunt administrate sau experimentate si pe animale. (Pentru
ca gsca closc s nu mai prseasc oule, i se pune n nri o pan.
Comuna avea si o specialist n aplicarea descntecelor, Baba Cismroaia. In
terapeutica medical popular si fac deopotriv loc magia alb (cu virtutile curative
ale plantelor) dar si magia neagr, aceasta orientat n special pentru legturi si
performante erotice.
In lumea Eresurilor, legendele moroilor (strigoilor) ocup un spatiu privilegiat
prin ntindere si varietate a cazurilor.
Limbajul folosit de poet se suprapune peste limba neaos a locului, cu zeci de
cuvinte dialectale, dar nu lipsesc comparatiile si metaforele. Autorul preia topica
popular a oralittii, ce ncorporeaz n ea germenul umoristic. Ingenuitatea limbajului
rural nu poate deveni limb de lemn, pentru c e o limb nscut si nu mimeticadoptat.
Postfat de Jeana Morrescu (La Lilieci, cartea a VI-a 98)