Sunteți pe pagina 1din 4

1

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii


- poezie modernist

Aceasta poezie deschide volumul de debut Poemele luminii aprut n 1919.


Este o art poetic modern, n care autorul si exprim, prin intermediul eului
liric, conceptia despre poezie si creator; si expune programul estetic.
Modernitatea acestei arte poetice se reflect n faptul c, interesul autorului
este deplasat de la mijloacele artistice la relatia poet lume si poet creatie.
Poetul reia sub form artistic, folosind un limbaj metaforic, ideile enuntate
teoretic n lucrarea filozofic Trilogia cunoasterii, n care explic atitudinile
posibile fat de cunoastere:
- cunoasterea paradiziac (logic, pe calea ratiunii) - misterul este partial redus cu
ajutorul logicii si
- cunoasterea luciferic (intuitiv, din care face parte si cunoasterea poetic) misterul e sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al tririi interioare.
Poetul alege al doilea tip de cunoastere, considernd c rolul lui este s
adnceasc misterul si s protejeze taina, prin creatie.
Iar rolul poeziei este a de spori tainele universului, folosind pentru aceasta
elementele specifice imaginatiei. Creatia este, deci, o compensatie pentru om,
avnd n vedere c el nu poate cunoaste absolutul (Realitatea nu-l poate face
fericit, de aceea se refugiaz n art).
Ideea care se desprinde: refuzul paradoxal al cunoasterii si conservarea
tainelor, din iubire pentru ele.
Viziunea autorului asupra poeziei este influentat de expresionism prin:
accentul care se pune pe eul creator, spiritualizarea peisajului.
Tema poeziei o reprezint atitudinea poetic n fata marilor taine ale Universului:
cunoasterea lumii n planul creatiei poetice este posibil numai prin iubire
(comunicare afectiv total). (tema general = creatia; mai concret: ce atitudine
alege Blaga n creatia sa din cele 2 posibile = a doua, luciferic)
Poezia este de tip confesiune, apartinnd lirismului subiectiv, fapt dovedit prin
prezenta eului liric, evidentiat de mrci lexico-gramaticale (eu = pron. personal
persoana I; verbe la prezent, persoana I singular). Deci mesajul poetic se
transmite n mod direct.
Titlul este o metafor ce reprezint cunoasterea luciferic, si este reluat n
incipitul poeziei, ca prim vers. Incepe cu pronumele personal la persoana I
singular, Eu, de altfel cuvntul cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedant l
reprezint pe poet. Verbul la forma negativ nu strivesc exprim refuzul
cunoasterii de tip rational (logic) si optiunea pentru cunoasterea luciferic
(poetic).
Metafora corola de minuni a lumii reprezint tainele Universului, misterele
universale si este o imagine a perfectiunii, a absolutului prin ideea de cerc, de
ntreg.
Compozitional poezia are trei secvente poetice, marcate de obicei prin scrierea
cu initial majuscul a versurilor.

Prima secvent exprim concentrat atitudinea poetic fat de tainele lumii.


Verbele la forma negativ: nu strivesc, nu ucid indic refuzul cunoasterii logice,
rationale. Metafora calea mea reprezint destinul poetic asumat.
Metaforele enumerate: flori, ochi, buze, morminte surprind temele majore ale
creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase:
-flori viata, efemeritatea, frumosul,
-ochi cunoasterea,
-buze iubirea, comunicarea, rostirea poetic,
-morminte tema mortii, eternitatea.
Enumerarea tainelor lumii (care corespund acestor teme majore) nu este fcut la
ntmplare, ci n ordine crescnda a elementului de mister cuprins n ele.
A doua secvent poetic,
mai ampl, se construieste pe baza unor relatii de opozitie (antitez):
- eu altii,
- lumina mea lumina altora.
Metafora luminii, specific pentru creatia lui Blaga, inclus si n titlul volumului
de debut (Poemele luminii), sugereaz cunoasterea.
Lumina mea reprezint cunoasterea poetic, de tip intuitiv, iar
lumina altora, cunoasterea de tip rational, logic.
Aceast structura antitetic, marcat prin termenii principali, este adncit prin
asocierea unor verbe, si ele antitetice:
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain
Lumina altora sugrum vraja.
Antiteza este marcat si grafic, prin dimensiunea versurilor, pentru c versul liber
permite acest lucru; transmiterea mesajului poetic este mai important dect
respectarea unor conventii de form.
Actiunile exprimate de verbe reprezint efectele cunoasterii asupra
misterelor, exprimate metaforic. Cunoasterea logic reduce numeric misterele prin
determinarea lor (descoperirile stiintifice), le sugrum vraja, adic farmecul.
Cunoasterea poetic, dimpotriv, conserv fiorul necunoscutului, ba chiar l
sporeste, dnd misterelor lumii sensuri noi care apartin poeziei.
Pe msur ce cunoastem ne dm seama de limitele cunoasterii.(si tot ce-i
ne-nteles se schimb-n ne-ntelesuri si mai mari.)
Ampla comparatie (cu luna) asezat ntre linii de pauz are rol explicativ
pentru ideea poetic transmis: luna rspndeste o lumin alb si nu prea
puternic. Lumina ei d o senzatie de mister si mai adnc, pentru c nu este n
stare s mprstie ntunericul, ci doar atrage atentia asupra lui.
A treia secvent poetic
reprezint finalul poeziei si are rol de concluzie: Cunoasterea poetic este un act
de contemplatie si de iubire (cci eu iubesc).
Elemente de recurent n poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implic
principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor
elemente. (Intreaga poezie este construit pe antiteza lumin-ntuneric. Intunericul
e detintorul tainelor si al vrajei. Lumina ratiunii ucide aceste taine si sugrum
vraja lor. Dar poetul este posesorul unei alte lumini lumina mea - cunoasterea

poetic- care le protejeaz, asa cum lumina lunii nu mprstie ntunericul noptii, ci
i d farmec.)
Din punct de vedere stilistic, limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse n
relatie cu un plan filozofic secundar.
Ideea poetic este clarificat cu ajutorul unei comparatii ample a elementului
abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret (luna).
Poetul foloseste mult metaforele.
Din punct de vedere prozodic, poezia este alctuit din 20 de versuri libere, cu
msur variabil. Ritmul interior red fluxul ideilor. Forma modern d poetului
posibilitatea de a-si transmite ideile si sentimentele, eliberndu-l de constrngerile
impuse de rigorile clasice.
61
65 Caracteristicile limbajului n poezia modernist:
Expresivitate
Sursele expresivittii se afl la diferitele niveluri de constituire a mesajului poetic.
La nivel morfosintactic se observ seriile verbale antonimice (antitetice), cu
forme afirmative, respectiv negative n jurul celor dou metafore ale cunoasterii:
lumina mea sporesc, mreste, mbogtesc, iubesc;
si lumina altora sugrum, ucide.
La nivel semantic (lexical) terminologia abstract, cuvinte din sfera cosmicului.
Din punct de vedere stilistic..
Expresivitatea presupune si participarea afectiv a poetului, fapt realizat prin
amplasarea cuvntului eu n pozitie initial si repetarea lui de mai multe ori; apoi
prin forma de confesiune a poeziei, lirismul subiectiv (adresare direct, prezenta
mrcilor lexico-gramaticale ale eului liric)
Sugestia si ambiguitatea
valorific raportul dintre sensul denotativ si cele conotative ale cuvintelor;
cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz.
Astfel metaforele folosite n poezie nu denumesc exact, ci numai sugereaz
temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care
adposteste misterele lumii: flori, ochi, buze, morminte
Ambiguitatea limbajului poetic = acelasi enunt poate da nastere la diferite
interpretri, pentru c la nivel lexical exist mai multe sensuri posibile.
66 Trsturile poeziei moderniste: In concluzie, trsturile poeziei moderniste,
identificate n aceast poezie sunt:
-Modernitatea artei poetice prin deplasarea interesului autorului de la mijloacele
artistice la relatia poet lume si poet creatie;
-Intelectualizarea emotiei poezia are un plan filozofic secundar. Atitudinea
poetului fat de cunoastere poate fi explicat pe baza lucrrilor sale filozofice;
-noutatea imaginilor artistice, a metafora revelatorie (corola de minuni a lumii);
-La nivel prozodic:
-versul liber (fr rim), cu msur variabil, doar cu ritm interior;

-ca form - absenta strofelor, dar marcarea unor secvente poetice prin folosirea
majusculei la nceput de vers.
-scrierea cu liter mic la nceputul unor versuri (indic o deplasare de accent
spre sensul mesajului poetic, aspectul forma fiind mai putin important).
(Pentru poetii modernisti este mult mai important mesajul transmis, dect
forma poeziei. Ei renunt la constrngerile legate de prozodie (rim, ritm, msur,
form, strofe..) pentru a-si putea alege liber cuvintele cele mai potrivite care s le
exprime ideile si sentimentele.)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaz, ci tremurtoare
mreste si mai tare taina noptii,
asa mbogtesc si eu-ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
si tot ce-i ne-nteles
se schimb-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii mei cci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.