Sunteți pe pagina 1din 5

Scrie un eseu n care s demonstrezi c o poezie studiat (aparinnd lui Lucian Blaga) este

o art poetica modern.


n realizarea eseului, vei avea n vedere:
explicarea conceptului operaional art poetic;
prezentarea unor aspecte ale concepiei despre art i despre creator, reflectate n poezia studiat;
prezentarea structurii textului poetic ales;
relevarea rolului expresiv al nivelurilor textului poetic ales;
evidenierea specificului limbajului i a expresivitii textului poetic.
IPOTEZA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada
interbelic, alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n
fruntea primului su volum, Poemele luminii(1919), i are rol de program (manifest) literar, realizat
ns cu mijloace poetice (nu este un text teoretic n proz).
ENUNAREA ARGUMENTELOR:
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile convingeri despre arta literar i
despre aspectele eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate
propriile idei despre poezie (teme, modaliti de creaie i de expresie) i despre rolul poetului (raportul
acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii).
Este o art poetic modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica poetic la
relaia poet-lume i poet-creaie.
Relaia dintre viziunea autorului asupra poeziei i expresionism se concentraz n jurul unor aspecte
relevate n textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul interrelaional stabilit cu
cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea liric.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Ideile poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea i corespondena n plan
teoretic-filozofic n lucrarea Cunoaterea luciferica(1933), volum integrat n Trilogia
cunoaterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin
conceptual, nu conine un ir de raionamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la
Eminescu, un plan filozofic secundar.
Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul terminologiei filozofice ulterior
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric
antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu
ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie
median sunt plasate cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea
sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativdaf, reluarea pronumelui personal eu", verbul la
persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tainf, afirm opiunea poetic pentru un mod
de cunoatere - cu lumina mea" - i atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor
imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cc\. Cunoaterea poetic este un act de contemplaie(tot ...se schimb... sub ochii mei') i de
iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;

- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu lumea (prezentul etern i prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru o form de
cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora,
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric
antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu
ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie
median sunt plasate cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea
sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativdar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la
persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tain, afirma opiunea poetic pentru un mod
de cunoatere - cu lumina med' - i atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor
imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secvena, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cci). Cunoaterea poetic este un act de contemplaie(tot ...se schimb... sub ochii met') i de
iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul
contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu lumea (prezentul etern i prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru o form de
cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora, determinani ai
substantivului lumina; conjuncia i, prezent n zece poziii - confer cursivitate discursului liric i
accentueaz ideile cu valoare gnomic; enumerarea prin i din versul final - aaz pe acelai plan
elementele universului; prepoziia cu,utilizat n trei poziii, marcheaz funcia sintactic de
complement circumstanial
instrumental - semnificnd cile, mijloacele de cunoatere a lumii; conjuncia adversativ dar n poziie
median n ansamblul poeziei - susine paralelismul structural; topica afectiv (inversiuni i dislocri
sintactice) - evideniaz opiunea poetic.
Nivelul lexico-semantic
terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme
sensibile ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic al misterului realizat prin termeni/
structuri lexicale cu valoare de metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare, sfnt mister, ne-neles, ne-nelesuri i mai mari;
opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire i creaie) - cunoatere
logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic
- cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i repetarea ei
- evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.
Nivelul stilistic
limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic secundar; organizarea
ideilor poetice se face n jurul unei imagini realizate princomparaia ampl a elementului abstract, de
ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu
predileciemetafora revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru nsui coninutul
faptului, dar i metafora plasticizant, care d concretee faptului, fiind ns considerat mai puin
valoroas.

Nivelul fonetic
- pauzele marcate de cezur i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n funcie de ritmul interior;
- sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles- ne-nelesur);
- eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului.
Particulariti prozodice
- Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior red fluxul
ideilor i frenezia sentimentelor.
- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a
sentimentului poetic.

CONCLUZIA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile
tehnicii poetice (restrnse la enumerarea metaforelor care sugereaz temele creaiei sale i la
exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparaia ampl,
versul liber)- la relaia poet-lume i poet-creaie. Creaia este un mijlocitor ntre eu (contiina
individual) i lume.' Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale}'' cu esena
lumii. Actul poetic convertete (transfigureaz) misterul, nu l reduce. Misterul este substana originar
i esenial a poeziei: cuvntul originar (orfismul). Iar cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz, nu
explic misterul universal, ci l protejeaz prin transfigurare.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - comentariu literar


Lucian Blaga, mare poet, dramaturg si filozof a reusit sa-si lase amprenta asupra literaturii romane ca
un poet modern, expressionist, el fiind unul dintre poetii romani, care dupa Eminescu a reusit sa dea un
sens inalt, profound iubirii.Poet al gandirii filozofice, canta frumusetea plaiurilor noastre, fiind creatorul
unor imagini poetice originale si de o valoare incontestabila. Opera care l-a impus atentiei criticilor
literari este volumul Poemele luminii(1916), poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii fiind cea
care deschide volumul si cea mai reprezentativa pentru intreaga opera a lui Blaga.
Poezia este o arta poetica, primul vers al poeziei, care repeta titlul ( Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii) fiind o sintagma definitorie pentru atitudinea poetica a lui Blaga.Cuprinde o metafora
memorabila, una dintre cele mai frumoase ale poeziei romanesti: Eu nu strivesc corolla de minuni a
lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntalnesc / in calea mea / in flori, in ochi, pe buze ori
morminte. Tot din primul vers sesizam ca primul cuvant este eu si ca acest vers schiteaza, descrie
deja imaginea ideala a lumii, a universului si indirect pune in relatie cele doua realitati, cea a eului
individual si marele univers, raportul dintre acestea constituind tema acestei poezii, tema ce este
prezenta la toate nivelele viziunii sale, fie mai clar, fie mai putin clar.

Lumea din poezia lui Blaga, este una imaginara, un univers interior construit din aspiratii, ce trebuie
protejata. Din intentia poetului de a nu strivi , a nu ucide,a nu sugruma, ci de a pastra o atitudine
mai discreta, izvorata din iubire, rezulta caracteristicile lumii ce devine o corola de minuni. In viziunea
poetului universul este armonios, imaginea pe care o are omul despre lume, univers fiind cea a unei
totalitati, a unei sume de elemente ce se imbina perfect intr-un substrat nepatruns, ascuns in
adancimi de intuneric, fapt ce sugereaza misterul. Realitatea lumii reprezinta pentru poet o taina, un
sfant mister ce exista peste tot in univers.
Metafora din titlu se amplifica treptat, marind ideea de mister prin elemente ca: taina, vraja
nepatrunsului ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fiori de sfant mister, taina
noptii.
Cea de-a doua metafora (vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric)completeaza,
adanceste viziunea poetului asupra lumii. Lumea lui Blaga este accesibila doar imaginatiei, ea nu poate
fi inteleasa cu ajutorul ratiunii, caci e o lume ce tine de interiorul poetului, de afectivitatea sa. Grija de a
nu destrama aceasta vraja este de fapt grija de a nu dezveli taina propriului eu insondabil, de a nu-l
divulga prin cuvant decat partial. Intuirea vietii cosmice prezente prin toate lucrurile, animismul,
convingerea ca participa la taina vesniciei si ca valoarea existentei noastre vine de aici ai exprima o
gandire si o atitudine pe care Blaga le aseaza la temelia operei lui poetice. (George Gana, Opera
literara a lui Lucian Blaga)
Poem cu inclinatii filozofice, dupa cum afirma insusi poetul : La inceputul creatiei mele literare planul
poetic si cel filozofic interferau, insa pe masura ce am inaintat in viata ele s-au diferentiat incet, incet,
si tot mai mult. Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii, printr-un fel de marturisire lirica afirma
superioritatea cunoasterii poetice, ce e bazata pe intuitie si pe imaginatie, fata de cea rationala printr-o
metafora lumina measi prin comparatia : Lumina altora / sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in
adancimi de intuneric, / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Prin cuvantul eu si prin
raportarea permanenta la lume si la ceilalti, poezia e o manifestare imperativa a individualitatii
subiective. Blaga modifica conceptual act poetic care nu mai este conceput ca mestesug, arta de
potrivire a cuvintelor(Arghezi), ca atitudine subiectiva, ca modalitate fundamentala de situare a eului
in univers, ca modalitate de a fi si prin poezie.Artele poetice clasice, cuprind, in general, invataturi
poetice, definitii ale artei, ignorand, de cele mai multe ori artistul. Chiar si la Arghezi eul poetic se
deosebeste de cel blagian, nefiind unul intim, subiectiv, ci unul asumat pe baza unei traditii. Tudor
Arghezi vorbeste in numele unei colectivitati, definindu-se ca un urmas al robilor cu saricile pline/ de
osaminte varsate-n mine si se adreseaza unui tu, unui urmas la fel de general, un reprezentant al
generatiilor viitoare. Eul blagian devine o ipostaza interiorizata, adresandu-se doar siesi, privindu-se pe
sine in raport cu lumea. Eul arghezian este unul constient, el se adreseaza ca autor de carte, iar actul
sau va avea ca rezultat un document scris, (testament, hrisov), un text. La Blaga accentul nu cade
pe cuvant, cu atat mai putin pe cuvantul scris, ci pe participarea subiectiva la tainele universului.
Poezia nu e inteleasa ca opera, act finit, ci ca descarcare spontana de energii interioare. Crezul poetic
nu mai e o problema de situare fata de propria arta, ci o situare fata de universul inconjurator care
devine o corola de minuni, ce nu trebuie ucisa, strivita, sugrumata. Nepatrunsul blagian este
simtit cu inima si nu cere incercarea de dezlegare a tainelor acestora, ci ofera bucuria comuniunii
inpacate cu vraja universala.
Poetul isi exprima dezacordul fata de acei oameni ce incearca sa inteleaga universul, sa-I desluseaca
tainele, cu ajutorul ratiunii. In conceptia sa omul participa la taina vesniciei si ca valoarea existentei
oamenilor vine de aici, de unde si datoria de potenta misterul, cu ajutorul iubirii si al faptei :caci eu
iubesc si flori si ochi si buze si morminte.
Lumina, ca symbol al al cunoasterii exprima cunoasterea rationala, superficiala, ce cauta explicatii
logice si reale a altora si propria cunoastere poetica prin imaginatie, prin orice alt lucru ce nu tine de
cratiune, existand astfel un raport de opozitie. Timpul verbelor este cel prezent, acest fapt sugerand
ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent liric, etern.
Lumina este transformata de Blaga intr-o metafora a substantei, a elementelor universului, si
inpartea a doua a poeziei apare relatata ideea prin care poetul explica lumina sa: eu cu lumina mea
sporesc a lumii taina-/ si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si
mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister, / si tot ce-I nenteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei- / caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si
morminte. Blaga isi exprima convingerea ca tainele trebuiesc pastrate, conservate si neelucidate, caci
realitatea creatiei este misterul. El nu doreste dezlegarea lui, ci prin lumina sa, adica cu ajutorul
imaginatiei si al creativitatii el mareste taina noptiisi tot ce-I ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si

mai mari, caci iubirea face posibil acest lucru. In spatele luminii sta iubirea, sentimental ce pune in
miscare orice lucru, chiar si universul, astfel ca el iubeste si flori si ochi si buze si morminte si nu
incearca sa ucida cu mintea tainele, asa cum o fac altii, tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea/ in flori, in
ochi, pe buze ori morminte.
Poezia e structurata pe doua parti: prima in care este descrisa lumina altora, cunoasterea, dorinta de
cunoastere prin ratiune, bazata pe un fir logic, care din aceasta dorinta ucide ce e mai frumos in
univers -; tainele crearii sale, tainele elementelor sale, ce se imbina perfect in partea a doua, in care
descrie atitudinea poetului care,cu lumina pe care o poseda, prin creatia sa, contribuie la conservarea
misterului, a tainelor, gandirea sa nefiind cognitiva, ci afectiva.
Semnificatia termenilor, a simbolurilor si a metaforelor contribuie la conturarea imaginii integrale a
universului imaginat de poet, univers incarcat de a lumii taina. Vazand lumea ca pe o corola de
minuni, Blaga ii va spori prin opera sa taina, el incercand sa caute substanta sa absoluta, coborand
astfel pana la geneza. Ca simbol al integrarii eului liric in lumina universului, aceasta metafora este
prezenta si in poemul imediat urmator din volumul Poemele luminii :Lumina ce-o simt/ navalindu-mi
in piept cand te vad, / oare nu e un strop din lumina/ creata in ziua dintai, / din lumina aceea-nsetata
adanc de viata?(Lumina)
Dorinta de sporire a misterului exprimata de poet in aceasta poezie este afirmata si in volumul Pietre
pentru templul meu : Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sal adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.
Eul liric din poezie poate fi usor sesizat,prin folosirea repetata a cuvantului eu, iar caracteristica
generala a poemelor lui Blaga, ce poate fi desprinsa si din acesta poezie este subiectivitatea.Afirmarea
plenara a eului poetic, asezarea acestuia in centrul creatiei, este una din trasaturile esteticii
expresioniste, pe care Blaga o introduce in literature romana. Acestei particularitati, evidente pe tot
parcursul vol. Poemele luminii I se adauga si alte trasaturi care pun in valoare noutatea formelor de
expresieblagiene: regasirea esentelor umanului,afirmarea unor expresii pure a trairilor sufletesti,
cultivarea absolutului, retrairea fondului mitic, primitiv, o viziune dinamica asupra universului. Ideile,
sentimentele sunt exprimate liber, iar poezia e vazuta de poet ca o creatie ce-l ajuta sa-si faureasca un
univers propriu, imaginar, in care sa adanceasca prin creatia sa misterul, taina, toate acestea
exprimate cu ajutorul enjambamentului.
Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa
cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie. (Lucian Blaga)