Romania intre Orient si Occident

Cultura si civilizatia romaneasca se dezvolta ca efect al intalnirii in acelasi spatiu geografic a doua tipuri d
civilizatie-orentala si occidentala.

Apatenenta Romaniei la Orient poate fi discutata din mai multe puncte de

vedere:geografic,istoric.politic,religios si cultural.

Din punct de vedere geografic,cuvintele “occident”si “orient” desemneaza spatial situate la apus
si,respective,la rasarit fata de un punct de referinta.Din punct de vedere cultural,cei doi termini
denumesc spatiile europene caracaterizate prin mai multe cupluri de opozitii.Cea mai impotanat opozitie
este cea de natura religioasa:Occidentul este catolic,:Orientul este ortodox.De aici porneste o suma de
polaritati associate ,de obicei, spiritualitatii religioase:Occidentul este pragmatic,rational si profound
individualist,iar Orientul este contemplative,orientat spre sacaralitate si cu un climat care promoveaza
grupul in defavoarea individului.Insa,in legatura cu fenomenul cultural romanesc,influentele si
interferentele sunt complexe,iar cliseele dihotomice sunt adesea privite simplist.

Situate geografic intr-o zona da frontiera,intre Europa Rasariteana,Balcani si Europa Centrala,Romania a

cunoscut,de-a lungul istoriei,influente venite din toate cele 3 arii de civilizatie.Daca dupa scindarea
Imeriului Roman,in 395,in Europa au continuat sa se dezvolte 2 lumi ,cu “un adevarat clivaj intre
culturi,intarit statornic da nesfarsite dispute religioase”,iar realitatea istorica a plasat evolutia poporului
roman in aria Imperiului Roman de Rasarit , in sfera de influenta bizantina , procesul de occidentalizare s-
a produs mai rapid si spontan aici , ca urmare a intensificarii constiintei originii latine, incepand cu
umanismul , continuat de iluminism si pasoptism.

Un titan al culturii romane, Titu Maiorescu, obser ca tineretul roman emigra "spre fantanele stiintei din
Franta si Germania, care pana astazi a mers tot crescand si care a dat mai ales Romaniei libere o parte
din lustrul societatilor straine". El initiaza "teoria formelor fara fond", prin care respinge cu fermitate
imprumuturile occidentale daca acestea nu corespund fondului cultural romanesc: "Forma fara fond nu
numai ca nu aduce niciun folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic
de cultura". Daca formele preluate din Occident nu concorda fondului spiritual autohton, vor exista doar
"un sir de forme" fara sa aiba "fondul lor propriu", criticul concluzionand ca un popor nu poate trai cu o
"cultura falsa", iar daca staruieste in ea, atunci "da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: ca
in lupta intre civilizarea aderata si intre o natiune rezistenta se nimiceste natiunea, dar niciodata aderul".
(Titu. Maiorescu, "in contra directiei de astazi in cultura romana" -l867).

Istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-l914) exprima un punct de vedere inedit, acela ca literatura
franceza a creat o noua literatura romana, "complet diferita de cronicari si de scrierile religioase ale
secolului al XVII-lea", urmand sa existe "doua literaturi inspirate de doua tipuri de spiritualitate cu totul
distincte".
In perioada interbelica, s-au purtat polemici, unele de notorietate, intre adeptii modernismului si
sustinatorii imuabili ai traditionalismului.In prestigioasa "Istorie a literaturii romane", George Calinescu
sustine cu argumente faptul ca Tarile Romane n-au stat niciodata in afara Europei, iar cand se vorbeste
despre "occidentalizare", se intelege adaptarea literaturii romane la cea europeana.

Influenta occidentala s-a concretizat in literatura romana prin operele lui Camil Petrescu, care a preluat
viziunea lui Marcel Proust privind conceptia temporala (timpul obiectiv si timpul psihologic) si procedeul
memoriei involuntare, iar din creatia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin
romantism, Minai Eminescu a fost puternic legat de filozofia occidentala, fiind atras mai ales de germanul
Schopenhauer, ale carui conceptii se regasesc in majoritatea creatiilor eminesciene, de teza asupra
timpului filozofic pana la portretul geniului nefericit si neinteles. in perioada interbelica occidentalismul
s-a distins pregnant in lirica lui Arghezi, Blaga, Barbu, insa loarea inestimabila (nepretuita) a operelor deri
din pastrarea specificului national, argumentandu-se astfel ideea ca Apusul nu a stapanit exhaustiv
(integral) literatura romana, ci doar a stimulat-o, asa cum opineaza si criticul Nicolae Manolescu.

Dinspre cealalta extremitate culturala, a Occidentului, se infiltreaza curente, idei, teme si modalitati
artistice care influenteaza considerabil viziunea scriitorilor si modeleaza o literatura de mari profunzimi
prin operele remarcabile ivite, mai ales, dupa Primul Razboi Mondial. Simbolismul, modernismul,
angardismul, expresionismul coexista cu traditionalismul si se manifesta in operele epice, lirice si
dramatice, desarsind sincronizarea literaturii romane cu cea europeana. Bucurestiul interbelic,
supranumit "Micul Paris", este occidentalizat in scrierile Hortensiei Papadat-Bengeseu, ale lui Camil
Petrescu, Mircea Eliade si George Calinescu. De asemenea, "europenizarea" poeziei romanesti se
realizeaza prin intelectualizarea poeziei romanesti in creatiile lirice ale lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga,
Ion Barbu si, mai tarziu, prin poezia "necuvintelor" lui Nichita Stanescu.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana nu respinge influentele orientale, iar atractia occidentala nu
trebuie sa insemne preluarea automata a formelor care nu se potrivesc fondului nostru autohton. De-a
lungul timpului, s-a confirmat faptul ca, uneori, formele au reusit sa creeze fondul si sa modifice
mentalitatile, contrazicand opinia lui Titu Maiorescu si adeverind speranta de modernizare a lui Eugen
Lovinescu, dovedind ca civilizatiile mai putin evoluate pot importa cu succes formele ansate.