Sunteți pe pagina 1din 3

Nuvela Istorica - Demonstratie

Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi
Om al veacului sau, Costache Negruzzi ilustreaza spiritul pasoptist, fiind intemeietorul nuvelei istorice in literatura romana. Publicata in 1840 in primul numar al revistei Dacia literara, nuvela respecta principiile estetice ale romantismului (formulate de Kogalniceanu in Introductie) deoarece autorul se inspira din istoria nationala. Din punct de vedere tematic, Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica, iar, ca formula estetica, apartine romantismului. Nuvela evoca cei cinci ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, evidentiind figura acestui tiran medieval. Tematica istorica se dezvolta prin tema destinului unui tiran, urmarind evolutia acestuia de la marire, orgoliu si cruzime, la decadere, prin singuratate, tradare si neputinta in fata mortii. Titlul situeaza in centrul naratiunii personajul eponim, forma articulata a acestuia reprezentand un arhaism morfologic. Fiind o opera literara, nuvela este produsul sintezei dintre realitate si fictiune. Costache Negruzzi se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin propria sa viziune despre lume. Astfel, el modifica circumstantele mortii lui Motoc si, pentru a spori dramatismul operei si conflictul, il livreaza multimii revoltate, desi izvoarele istorice arata ca Motoc a murit decapitat in Polonia. Relatiile spatio-temporale sunt bine definite, creand impresia de verosimilitate. Timpul naratiunii este cel real, istoric (Evul Mediu moldovenesc), in timp ce spatiul contureaza un decor romantic: cortul din dumbrava de la Tecuci, Palatul Domnesc din Iasi, Mitropolia, Curtea Palatului, Cetatea Hotinului. Subiectul nuvelei este construit dupa un tipar romantic prin accentuarea situatiei spectaculoase, incarcate de cruzime: decapitarea boierilor si otravirea domnitorului. Nuvela are o constructie clasica, riguroasa, echilibrata. Dispune de o constructie dramatica, fiind alcatuita din patru parti asemanatoare actelor dintr-o piesa de teatru. Fiecare parte este precedata de un motto semnificativ, a carui functie este de a contura ideea principala si de a sublinia natura conflictului: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu (conflict psihologic, lupta pentru putere dintre domnitor si marea boierime) Ai sa dai sama, doamna (conflict moral, domnita Ruxanda fiind amenintata cu justitia divina de catre vaduva unui boier ucis) Capul lui Motoc vrem (conflict social, revolta multimii dezlantuite) De ma voi scola, pre multi am sa popesc si eu (conflict de natura psihologica trait de domnitor intre vointa si neputinta, replica exprimand dorinta de razbunare a acestuia) In ultima parte a nuvelei, conflictul psihologic este dublat de conflictul moral, trait de domnita Ruxanda, obligata sa-si otraveasca sotul, desi crima contravine moralei crestine.

Actiunea nuvelei evolueaza pe momentele subiectului, in maniera cronologica, prin inlantuirea episoadelor (trasatura a prozei istorice). Expozitiunea reintoarcerea lui Alexandru Lapusneanul in Moldova cu ajutor turcesc si intampinarea lui de catre o solie boiereasca. Intriga dorinta nestramutata de putere a domnitorului si decizia de a nu face cale-intoarsa. Desfasurarea actiunii reprezinta cea mai ampla parte a nuvelei si consta in actiunea razbunatoare a domnitorului (uciderea boierilor si arderea cetatilor). Punctul culminant masacrul celor 47 de boieri. Deznodamantul moartea prin otravire a lui Alexandru Lapusneanul. Naratiunea este heterodiegetica, realizata la persoana a III-a singular, din perspectiva auctoriala a unui narator omniscient, a carui obiectivitate este relativa, partiala. Secvential, exista manifestari ale vocii auctoriale in text (Ex. desantata cuvantare, ticalosul de boier etc.) Fiind o nuvela, modul fundamental de expunere este naratiunea, combinata cu dialogul si cu pauza descriptiva (specifica prozei istorice). Pauza descriptiva este un procedeu functional al prozei istorice, deoarece : intrerupe sirul naratiunii; detensioneaza atmosfera incarcata; atrage atentia asupra culorii locale si asupra atmosferii de epoca; pregateste cititorul in vederea punctului culminant. Tipologii: Observatie: Personajele romantice sunt personaje exceptionale surprinse in imprejurari exceptionale. Alexandru Lapusneanul reprezinta tipul tiranului medieval, al domnitorului autocrat, al sceleratului romantic; este protagonistul operei, un personaj eponim, multidimensional (complex), aflat in opozitie, in relatii ireconciliabile cu Motoc (antagonistul). Domnita Ruxanda personaj secundar de factura romantica, realizat pe principiul antitezei angelic-demonic. Spancioc si Stroici personaje episodice care ajuta la conturarea conflictului intre boierime si puterea domneasca. Personajul colectiv prezent pentru prima oara in literatura romana, este reprezentat de multimea adunata in curtea Palatului Domnesc, o masa de manevra usor de manipulat, care actioneaza haotic. Nuvela reprezinta o sinteza artistica a elementelor romantice si clasice. De clasicism tin vigoarea caracterelor umane, dar si constructia armonioasa, echilibrata. Tematica istorica, antiteza angelic-demonic, interesul pentru culoarea locala si atmosfera epocii, tipologia tiranului medieval, a sceleratului (personaj exceptional surprins in imprejurari exceptionale), gustul pentru scenele tari, violente, dar si discursul retoric al voievodului din Mitropolie reprezentand elemente ale romantismului. In concluzie, opera Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica si, implicit, romantica, deoarece respecta toate cerintele genului: fidelitatea fata de izvoare, fata de adevarul istoric, cu modificarea minima a informatiei; personajul eponim reprezinta tipul tiranului medieval, in jurul caruia graviteaza boierii tradatori si domnita angelica; evenimentele sunt prezentate in maniera cronologica (cronologie continua); constructie dramatica

preocuparea pentru culoarea locala si atmosfera epocii, realizate prin limbajul arhaic, prin evocarea traditiilor, obiceiurilor, vestimentatiei si arhitecturii epocii, dar si prin conturarea protocolului de la Curtea Domneasca; accentul cade pe densitatea faptelor si pe vigoarea caracterelor; fundamental este conflictul exterior, de natura politica: lupta pentru putere intre domnitor si marea boierime.