Alexandru Lapusneanul

-nuvela-istorica demonstratie-

de Costache Negruzzi

Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia. Nuvela istorica evoca o anumita epoca istorica, o personalitate, are ca sursa de inspiratie cronici, letopisete,si izvoare materiale care dau verosimilitate tempoarala scrierii,completata insa cu fictiune pentru a crea personaje si fapte exceptionale, cu un impact puternic asupra lectorului in maniera tipica romantica. Nuvela Alexandru Lapusneanul ,apare in primul numara al revistei Dacia literara (1840)ca exemplificare a doctrinei literare tributare romantismului si curentelui nationalist promovate de acesta, fiind, totodata prima nuvela romanesca. Tema nuvelei este prezentarea personalitatii domnitorului medieval , Alexandru Lapusneanul, in timpul celei de-a doua domnii, istoric derulata intre 1564 si 1569. Sursele de inspiratie sunt Letopisetul Tarii Moldovei a lui Grigore Ureche cat si Cronica lui Miron Costin din care autorul preia scena razvratirii maselor. Este vorba asadar de o contaminare a surselor cat si de introducerea unor personaje fictive ,toate aceste licente istorice au insa scopul de-a crea o imagine semnificativa a Evului Mediu romanesc. Compozitia este riguroasa,coerenta, grupata in patru episoade-nucleu,structurate asemeni actelor unei piese de teatru , fiecare avand un motto semnificativ pentru actiunea cuprinsa in acesta. Capitolul I are motto-ul De voi nu ma vreti , eu va vreau, replica a lui Lapusneanu data boierilor la intoarcerea in tara, confruntat cu refuzul acestora de a-l primi, al doilea Ai sa dai seama doamna, amenintare proferata de o vaduva,la adresa domnitei Ruxanda . In capitolul III, actiunea atinge dramatismul maxim, prin replica Capul lui Motoc vrem, strigat al multimii nemultumite de asuprierea boierilor. Ultimul mottoDe ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu, apartine tot lui Lapusneanu si reprezinta amanintarea acestuia , dupa ce se trezeste calugarit fortat. Actiunea este organizata clasic,momentele subiectului fiind dispuse in crescendo dramatic , urmarind reguluile echilibrului si simetriei compozitionale. Expozitiunea prezinta revenirea in Moldova a lui Lapusneanu pentru a-si recapata tronul de la Tomsa pe care il infransese. Este intampinat de boierii care il tradasera si care vroiau sa il convinga sa renunte la tron.Spancioc si Stroici ,boieri tineri ,inceraca sa il convinga ca Norodul nu te vrea, nici nu te iubeste,in timp ce Motoc, boier vechi si perfid, renunta la scopul pentru care venise pentru a intra in gratiile domnitorului. Intriga este reprezentata de hotararea ferma a lui Lapusneanu de a prelua tronul, indiferent de piedici.Raspunsul lui, hiperbolizant si apoteotic atesta acest fapt:Daca voi nu ma vreti,eu va vreau, iar daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi! Sa ma intorc? Mai degraba isi intoarce Dunarea cursul indarat. Astfel avem conturat conflictul principal,exterior, intre boieri si domnitor, prezenta unuia in conducerea tarii excluzand cealalta forma de putere. Desfasurarea actiunii prezinta actiunile domnitorului pentru a starpi cuiburile feudalitatii si a curata stupul de trantori. Astfel, el arde toate cetatile si la cea mai www.referate.k5.ro

mica gresala ii omoara pe cei, care, de fapt, din punct de vedere politic ii erau potrivnici. Aceste actiuni trezesc doruinta de razbunare si complot impotriva crudului domnitor. Infricosata de o vaduva al carui sot fuses omorat , domnita Ruxanda, sotia domnitorulu il roaga pe acesta sa inceteze crimele,dand nastere conflictului temperamental, latent pana atunci. Sadic innascut, domnitorul accepta rugamintea sotiei ,insa ii promite acesteia un leac de frica. In cadrul capitolului III, se remarca trei momente deosebit de dramatice, care indica o prelucrare autohtona in maniera shakespiriana.(pasiuni violente si ura ce explodau in scene de un spectaculos macabru G. Calinescu) Primul dintre acestea este scena slujbei de la Mitropolie si a discursului domnitorului, exemplu de suprema disimulare.Lapusneanu asculta slujba cu smerenie, se inchina pe la icoane, acesta este urmata de masa de la palat, de fapt un cumplit macel ce capata proportii apocaliptice prin folosirea imperfectului cu sens durativ si imaginea piramidei de capete.De notat conflictul interior ,perfect disimulat. Actiunea sangeroasa declansata de domnitor are ecou in inimile taranilor care se starng la palat si care sunt manevrati de acesta pentru a duce la final ,de fapt, propriile planuri. Norodul furios cere capul lui Motoc, vazut ca unic responsabil de starea lor. Deznodamantul nuvelei este realizat in stil naturalist prin exacerbarea reactiilor domnitorului cuprins de boala si otrava, care induc criza mistica;el cere sa fie calugarit, apoi isi revine si,detestand situatia in care se afla ,are o ultima zvacnire a firii sale sangvinare.Moare in mainile boierilor si ale domnitei Ruxanda, bland calau. Astfel conflictul este rezolvat, reluandu-se siituatia de la inceputul capitolului I, aducand la final toate conflictele deci si subiectul operei. Gradatia dramatica, prezenatrea simetrica a unor episoade din istoria Moldovei este caracteristica acestei scrieri. Datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci personajele dau valoarea artisitica a a scrierii. Lapusneanul, eroul eponim al operei este surprins transcendand timpul si spatiul strict istorice; astfel el capata aura legendara. Este un erou de factura romantica, construit prin procedeul antitezei in raport cu celelate personaje(boierii, domnita Ruxanda,multimea),urmarind diverse planuri ale personalitatii sale complexe. El este oponentul politic al boierilor tradatori,conducatorul multimii dezorienatte si demonul ce se opune bunatatii domnitei. Reprezinta tipul domnitorului crud si tiran,cu vointa puternica si spirit vindicativ, iar pentru conturarea trasaturilor lui sunt folosite modalitati traditionale ale caracterizarii directe si indirecte. Autorul ii contureaza un portret fizic minutios(descrierea vestimentatiei de la slujba), Se detaseaza de obiectivitatea caracteristica pentru a face aprecieri de genul uratul caracter, imprumuta vocea sa altor personaje care il vad crud si cumplit (mitropolitul) .Pentru acest tip de caracterizare nu sunt de neglijat nici relicile personajului (Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in snagele unui tiran). Mult mai numeroase si semnificative sunt modalitatile indirecte deoarece personajul are o dimensiune scenica, teatrala. El se misca liber, se manifesta, se exprima, definindu-se prin dialog si gestica. Lapusneanu demonstreaza un caracter sanvinar(radea, muschii se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau;sangele intr-insul incepu a fierbe), o fire violenta www.referate.k5.ro

(puse mana pe junghier cauta o arma), un temperament coleric la limita patologicului.(era galben ca ceara, radea la vederea macelului boierilor). Schimbul taios de replici dintre el si boieri la intoarcerea in tara demonstreaza hotarea (sa ma intorc? mai debraba isi intoarce Dunarea cursul indarapt), fermitatea, autoritatea ,ambitia dublata de vointa. Fin psiholog, el stie sa manipuleze atat pe Motoc, cat si poporul ,multimea burzuluitapentru a-si atinge scopul, acela de a-si elemina adversarii. O alta trasatura care reiese din portretul domnitorului este ipocrizia completata de simt de disimulare, bazate ambele pe inteligenta daibolica. Acestea sunt puse in evidenta in scena de la Mitropolie prin care promite impacarea cu boierii,in fapt pregatise uciderea acestora intr-un mod miselesc si macabru. Sadismul, cinismul si spirtul de stapanire sunt magistral conturate in scena discutiei cu Motoc , si continuate in replica servita acestuia cand multimea dorea linsarea lui: Sa omor o multime de oameni pentru unul singur n ar fi pacat? Lapusneanul , desi erou de factura net romantica transcede rigiditatea unei scoli de creatie , in acest personaj regasindu-se modalitati de compozitie de factura clasica vizand tipul tiranului absolut si nuante realiste care dau finete psihologica si chiar tente naturaliste (cand este descris pe patul de moarte). Remarcabila pntru acesta opera este si prezenta pesonajului colectiv, pentru prima data in literatura romana, acesta actioneaza sinergic ca o idra cu multe capete;este manipulata de domnitor, incostienta, fara vointa conturata dar cu forta imensa. Celelalte personaje sunt tipice, de factura clasica sau romantica, prea putin interesante. In ceea ce priveste arta narativa si stilul operei ,cateva caracteristici sunt notabile. Naratiunea curge liniar,cronologic, prin juxtapunerea episoadelor in maniera clasica.Este in general realist-obiectiva, la persoana a IIIa,cu interventii subiective minore, datorate stilului pasoptist , plin de verva (G. Calinescu) . Naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent, reusind astfel sa puna in umbra licentele istorice , dand texului verosimilitate , creand un adevar de sine-statator, independent de cel istoric. Interesanta este tehnica decupajului narativ (segmentarea textului in episoade semi-independente) care fixeaza momentele subiectului ,apropie nuvela de o piesa de teatru si da claritatescrierii. Memorabile sunt si motto-urile . Tot pentru a contura o opera credibila, Negruzzi apeleaza la dialog si descriere, acetea avand functia de dinamiza si dramatiza textul, pe de-o parte si de a da culoare locala. Modaliatea cea mai eficienta in acest proces este utilizarea unui limbaj plastic , expsiv care nu abunda in arhaisme(plecara de fuga, burzuluita), sau expresii populare(norod, gloata), acestea fiind prezente cat sa induca cititorului impresia de cronica,insa numai aparent datorita constructiei semantice si functiei stilistice a limbajului. Urmarind observatiile lui T. Vianu, putem afirma ca scriitorul nu intervine pentru a spune ci pentru a ne arata, nu pentru a fi ascultat ci pentru a ne face sa vedem, naratiunea capatand astfel valoare de didascalie extinsa. Viziunea realista asupra trecutului istoric , conturarea caracterelor ,constructia dramatica fac din Alexandru Lapusneanul o nuvela istorica memorabila a literaturii romane care ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajuto prestigiul unei limbi universale. (G. Calinescu)

www.referate.k5.ro