Alexandru Introducere Nuvela istorica Raportul realitate-fictiune Tema Perspectiva narativa

Lapusneanul
Nuvela "Alexandru Lapusneanul" este prima
nuvela romantica de inspiratie istorica din
literatura romana, o capodopera a specieisi un
model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pasoptista, in primul
numar al "Daciei literare" (1840), nuvela
ilustreaza unul dintre motivele literaturii
romantice, istoria nationala (Evul Mediu),
potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu
din articolul-program al revistei intitulat
"Introductie", care constituie si manifestul
literar al romantismului romanesc.
Nuvela istorica este o Costache Negruzzi este primul scriitor care Nuvela are ca temă Naratorul este omniscient,
specie literara cultivata valorifica intr-o creatie literara cronicile evocarea artistică a unei omniprezent, sobru, detasat,
de romantici care evoca moldovenesti ("Letopisetul Tarii perioade zbuciumate din predominant obiectiv, dar
trecutul istoric prin tema, Moldovei" de Grigore Ureche si Miron istoria Moldovei, şi intervine direct prin epitete de
personajele si culoarea Costin). Din cronica lui Urechea, Negruzzi anume cea de-a doua caracterizare ("tiran", "miselul
epocii (mentalitati, preia imaginea personalitatii domnitorului domnie a lui Alexandru boier").Naratiunea la persoana a
comportamente, relatii Alexandru Lapusneanul, scene, fapte si Lăpuşneanul şi III-a aminteste prin obiectivitate
sociale, obiceiuri, replici, dar se distanteaza de realitatea consecinţele deţinerii si concizie de relatarea
vestimentaie, limbaj) istorica prin apelul la fictiune si prin puterii de un domnitor cronicarilor.
viziunea romantica asupra istoriei, crud, tiran.
influentata de ideologia pasoptista.

Constructia subiectului Discursul narativ Conflictul Incipit-final Moduri de expunere

Echilibrul compozitional este realizat prin
organizarea textului narativ in patru capitole.
Capitolele poarta cate un motto rezumativ, care
constituie replici memorabile ale personajelor:
cap I:"Daca voi nu ma vreti, eu ve vreu…", cap
al II-lea: "Ai sa dai sama doamna!",cap al III-
lea:"Capul lui Motoc vrem..." si cap al IV-lea
"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si
eu..."
Naratiunea se desfasoara Conflcitul nuvelei este complex si pune in Incipitul si finalul se Naratiunea si descrierea sunt
linear, cronologic, prin lumina personalitatea puternia a remarca prin sobrietate reduse , naratorul limitandu-si
inlantuirea secventelor personajului principal.Principalul conflict, auctoriala. Astfel interventiile. Caracterul dramatic
narative si a episoadelor, exterior, este de ordin politic:lupta pentru paragraful initial rezuma al textului este dat de realizarea
particularitate narativa putere dintre domnitor si boieri. evenimentele care scenica a secventelor narative, de
romantica Lapusneanul isi impune sutoritatea in fata motiveaza revenirea la utilizarea predominanta a
boierilor prin mijloace sangeroase, tron a lui Lapusneanul si dialogului si de minima
caracteristice tiranului feudal. Conflictul atitudinea lui interventie a naratorului.
secundar, intre domnitor si Motoc, vindicativa. Frazele Descrierie (vestimentatia si
particularizeaza dorinta de razbunare a finale consemneaza obiceiurile:portretul fizica al
domnitorului. Conflictul social, intre sfarsitul tiranului in mod doamnei Ruxandra,
boieri si popor, este limitat la revolta concis, lapidar si Vestimentatia lui Lapusneanul in
multimii din capitolul al III-lea. obiectiv. Prin biserica) au valoare documentara
mentionarea portretului si confera culoarea locala.
votiv se realizeaza
caracterul verosimil,
specific nuvelei.
 Scene Alexandru Lapusneanul Relatia cu domana Ruxandra
Dialogul dintre Ruxandra si Lapusneanul Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, este un personaj romantic, Relaţia cu doamna Ruxanda este construită pe
din capitolul al II-lea este semnificativ excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale, cum ar fi scena uciderii boierilor, a principiul romantic al antitezei angelic –
pentru relevarea relatiilor dintre cei doi. pedespsirii lui Moţoc şi a morţii domnitorului. Întruchipează tipul domnitorului tiran şi demonic. Diversitatea atitudinilor faţă de soţia
Ruxandra incearca sa intervina pe langa crud, care conduce ţara într-un mod absolutist, fără a ţine cont de părerile boierilor. lui reflectă falsitatea, disimularea. Gesturile,
domn pentru ca acesta sa inceteze sa ii ucida Personajul este construit din contraste şi în antiteză cu celelalte personaje, are o mimica şi cuvintele rostite de Lăpuşneanul în
pe boieri, adresandu-i-se elogios si psihologie complexă, cu calităţi şi defecte puternice.Destinul personajului este urmărit capitolul al II-lea, în scena discuţiei cu doamna
subliniindu-i calitatile din nevoia de a obtine cu ajutorul celor patru replici plasate în fruntea capitolelor şi având rol de moto. Ruxanda, evidenţiază ipocrizia lui în relaţia soţ
o decizie favorabila. Personalitatea Alexandru Lăpuşneanul doreşte să impună autoritatea domnească prin orice mijloace. – soţie. Mai întâi îi sărută mâna, apoi se
puternica a domnitorului este pusa in Afirmaţia din ultimul capitol „Eu nu sunt călugăr, sunt domn!” reflectă faptul că îşi posomoreşte, reacţionează impulsiv la
antiteza cu firea slaba, incapabila de a i se înfruntă destinul chiar şi atunci când este pus în faţa limitelor omeneşti, cum ar fi boala rugămintea ei, dar se stăpâneşte şi îi promite
opune a Ruxandrei. Scena din finalul sau moartea. Personajul nu evoluează pe parcursul nuvelei, trăsăturile sale principale „un leac de frică”. În capitolul următor, după
nuvelei prezinta moartea domnitorului, care, fiind prezentate încă de la început: este hotărât, crud, inteligent, prefăcut, bun ce se răzbună pe boieri şi pe Moţoc, nu o iartă
in agonie, nu isi dezminte caracterul cunoscător al psihologiei umane, abil politic. Este caracterizat direct, de către narator, pentru îndrăzneala ei şi îşi ţine promisiunea de
imprevizibil, amenintandu-si familia. de către celelalte personaje şi chiar de el însuşi, şi indirect prin fapte, limbaj, atitudini, a o „vindeca” de frică. Se bucură cu cruzime
Ruxandra demonstreaza ca poate fi si comportament, relaţii cu alte personaje. Naratorul realizează în mod direct portretul de spaima doamnei care leşinase la vederea
puternica, ea fiind cea care ii da otrava fizic al domnitorului prin descrierea vestimentaţiei specifice vremii: „Purta coroana piramidei de capete. În ultimul capitol
muribundului. Paleologilor, şi peste dulama poloneză de catifea stacoşie, avea cabaniţa turcească.” insistenţele boierilor şi ameninţarea lui
Caracterizarea realizată de alte personaje este succintă: mitropolitul Teofan spune Lăpuşneanul că îi va ucide copilul, o determină
despre domnitor: „Crud şi cumplit este omul acesta”, în timp ce Spancioc îl numeşte să-şi otrăvească soţul.
tiran: „sângele cel pângărit al unui tiran ca tine.”Caracterizarea indirectă se realizează
prin faptele care evidenţiază cruzimea (trăsătura esenţială a personajului), dar şi dorinţa
lui de a distruge influenţa boierilor.

Opinie Concluzie
Cosider ca nuvela istorica "Alexandru
Lapusneanul" nu aduce în faţa
contemporanilor un model de
patriotism, ci un antimodel de
conducător (ca un avertisment adresat
contemporanilor într-o perioadă de
efervescenţă revoluţionară) şi
reconstituie culoarea de epocă, în
aspectul ei documentar.
Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice într-o operă literară este o
trăsătură a literaturii paşoptiste. Fiind o nuvelă istorică în contextul literaturii paşoptiste,
Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică, prin respectarea
principiului romantic enunţat în Introducţie la Dacia literară - inspiraţia din istoria
naţională, prin specie, temă, personaje excepţionale în situaţii excepţionale, personajul
principal alcătuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul
gesturilor, al replicilor şi al scenelor.