Alexandru Lăpușneanul

De Costache Negruzzi
=caracterizarea personajului principal=
Costache Negruzzi este un reprezentant de seama al perioadei pasoptiste a literaturii
romane, ce seremarca, indeosebi, prin scrierile sale in proza. Capodopera sa literara este
opera ,,Alexandru Lapusneanul”, apreciata atat pentru tematica abordata, cat si pentru
calitatile artistice, ce il consacreaza pe Negruzzi ca intemeietor al nuvelei istorice romanesti.
Nuvela a apărut în primul număr al revistei „Dacia Literară” la 30.01.1840, fiind prima
nuvelă romantic inspirată din istorie.
Opera este o nuvela, fiind o specie a genului epic, in proza, de mai mare intindere decat
schita, cu o actiune mai complexa decat a acesteia, cu un numar mai mare de personaje si cu
un conflict mai pronuntat. Aceasta are o structura riguroasa, cu un singur fir narativ central si
dezvolta un puternic conflict. Personajele sunt relativ putine si graviteaza in jurul
personajului principal.
De asemenea, este o nuvela romantica, prin tema, conflict, naratiune lineara, personaje
exceptionale puse in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza, dar si prin culoarea
epocii in descrieri cu valoare documentara. Este nuvela istorica, deoarece principal sursa de
inspiratie este trecutul istoric, respectiv Evul Mediu.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei, prezentat in toate scenele
nuvelei, in jurul caruia se polarizeaza intraga actiune si personajele operei. El este un
personaj romantic, exceptional ce actioneaza in situatii extraordinare (scena uciderii boierilor,
a pedepsirii lui Motoc,a mortii sale).
Personaj memorabil, el este bine individualizat inca din titlu, fiind o figura inconfundabila
in galeria portretelor masculine ale literaturii romane.
El intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, crud, cu o psihologie complexa, plin
de defecte si calitati puse in slujba raului, un adevarat “damnat romantic”(G. Calinescu)
Tema este reprezentată de lupta de putere în Moldova, la sfârșitul secolului al XVI-lea
Titlul aduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie
mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa, considerate a fi o perioada extreme de sangeroasa.
Articularea numelui il singuralizeaza printer celelalte personaje, evidentiandu-i totodata si
caracterul sau puternic.
Incipitul si finalul se remarca prin sobritatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma
evenimente care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicatica, in
timp ce finalul prezinta sfarsitul tiranului, in mod concis, obiectiv, amintind de stilul
cronicarilor, fiind realizat prin mentinerea portretului votiv, caracteristica specifica a
nuvelei :” Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria
Moldovei.”
La nivel formal, naratiunea se desfasoara linear, prin inlantuirea cronologica a
secventelor si episoadelor. Nuvela are o structura riguros sustinuta, fiind organizata in patru
capitole, marcate prin motto-uri suggestive si urmarind un singur fir narativ.
Actiunea este bine fixate in timp si spatiu, coordonatele spatio-temporale avand astfel
rolul de a orienta cititorul sis a creeze impresia veridicitatii, a realitatii. Evenimentele se
desfasoara in Moldova, in a doua jumatate a secolului al-XVI-lea, prezentand intoarcerea lui
Lapusneanul la tron, in a doua sa domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce au loc
imediat dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul rezuma evenimente intamplate patru ani mai
tarziu, precum si secventa mortii domnitorului.
Statutul social al personajului este:Domnitor al Moldovei, soțul domniței Ruxanda
 Statutul psihologic al personajulu este reprezentat de insuțirile sale fața de societate:tiran,
crud, cu dorința de răzbunare, sadic
Din punct de vedere moral el este viclean, impulsive, inteligent.
Statutul sau social precum si evolutia sa sunt prezentate pe parcursul romanului,
explicand anumite atitudini si comportamente. Alexandru Lapusneanul este surprins in
intoarcerea sa in Moldova, cu gandul de a-si relua tronul pierdut in urma uneltirii boieresti.
Inca din primul capitol sunt reliefate trasaturile sale: crud, hotarat, viclean, disimulat,
intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane. El isi pastraza aceeas atitudine pe tot
parcursul romanului, de la venirea sa pana la moartea sa inevitabila.(liniaritate psihologica).
Trasatura specifica: In complexitatea sa, personajul detine o serie de calitati si defecte,
dintre care, cea mai pregnanta trasatura a sa este vointa sa neabatuta, generate de setea pentru
putere, dublata de dorinta de razbunare pe boierii care l-au privat de pozitia social ape care
considera ca o merita cu prisosinta. Sugestive in acest sens sunt diferitele scene de pe
parcursul nuvele.
Caracterizarea indirecta reiese din faptele personajului, care evidentiaza in maniera
romantica cruzimea personajului si dorinata de a distruge influenta boierilor: uciderea si
schingiuirea lor, distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostilor moldovene. Prin
inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea
portretului moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe
boieri spre a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de
vestimentatia si de coroana domneasca, de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos,
dar persuasiv. Crud, ordona soldatilor uciderea boierilor, apoi alcatuieste el insusi piramida
din capete, pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului. Pe Motoc il da
cu sange multimii revoltate si spune ca face un act de dreptate. Isi terorizeaza sotia si doreste
sa isi ucida propriul fiu. Din faptele sare rezulta incadrarea in tipul tiranului.
Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca motto al capitolului I
si al IV-lea. Raspunsul dat boierilor: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, […] și dacă voi nu
mă iubiți, eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră a devenit o
emblema a personajului care se autodefineste prin vointa de neinfrant. Amenintarea “De ma
voi scula pre multi am sa popesc si eu…” reda abuziv “dorinta de razbunare” a celui decazut.
Orgoliul este exprimat in prima replica rostita: “Am auzit, de bîntuirile țării și am venit s-o
mîntui.” Inteligenta/ Abilitatea politica a personajului este concentrata in celebrul raspuns: “-
Prosti, dar multi!”, care a trecut in limbajul comun, unde functioneaza ca un proverb.
Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje. Pentru a se razbuna,
pune in aplicatie cate un plan. Cruzimea sfarsitului ales pentru fiecare personaj depinde de
„gravitatea” vinii: pe boieri ii macelareste, pe Motoc il da multimii, iar doamnei ii da „un leac
de frica”. Propriul sfarsit va sta sub semnul cruzimii si al razbunarii celorlalti: „Invata a muri,
tu care stiai numai a omori.”
Profilul eroului nuvelei prinde contur si prin relatiile pe care acesta le stabileste cu celelalte
personaje. Una dintre relatiile de o vitala importanta in formarea portretului sau este relatia sa
cu doamna Ruxandra. Aceasta relatie este construita pe baza antitezei romantic: angelic-
demonic. Domnisoara Ruxandra, personaj secundar de tip romantic, este un personaj cu un
caracte slab. Ea nu actioneaza din propria initiative nici cand ii cere sotului ei sa inceteze cu
omorurile, nici cand il otraveste. Ea este influentata in prima etapa de aversiunea vaduvei :
“Ai sa dai sama, doamna!”, iar in a doua etapa, ceea ce o determina sa isi otraveasca sotul,
sunt insistentele boierilor si mai ales iubirea pentru fiul ei. Doamna Ruxandra este menita sa
puna in evidenta, prin contrast, vointa puternica a personajului principa si defectele acestuia.
Lapusneanul s-a casatorit cu ea ca sa “atraga inimile norodului”, insa mimica si gesturile lui
evidentiaza falsitatea lui in relatia sot-sotie.
 Caracterizarea directa, făcută de narator este relizată prin expresii ca „această dansantă
cuvantare”, „a-si dezvalui urâtul caracter” , „Dorul lui cel tiranic” , „vorbele tiranului” , dar
aceste sunt puține căci stilul naratorului se carcateriează prin obiectivitate.Alteori
caracterizarea direct este făcută de personaje :Domnita Ruxanda„Bunul meu domn” .
„viteazul meu sot” ; Teofan „crud si cumplit este omule acesta” ; Moțoc „Măria ta, ai urmat
cu mare înțelepciune” ; Spancioc și Stroici „învață a muri tu care știai numai a omorâ”.
Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin desrierea
vestimentatiei specifice epocii: „Purta corona Paleologilor și peste dulama poloneză de
catifea roșie, avea cabanița turcească.” De asemenea inregistreaza gesturile si mimica
personajului prin notatii scurte asemenea indicatiilor scenice si avand pretentia obiectivitatii:
“Spun că in minutul acela el era foarte galben la față și că racla sfîntului ar fi tresărit.” În
scena de la Mitropolie, naratorul folosește adjectivul „nenorocitul domn” şi, in final, „domnia
lui Alexandru Lăpuşneanul a fost o pata de sange în istoria Moldovei“. Autocaracterizarea
este foarte redusă şi apare în capitolul intai (“n-aș fi nătărău de frunte, cănd m-aș încrede în
tine?”) si al doilea, în discuția cu Doamna Ruxanda când Lăpuşneanul afirma că e stapan pe
soarta tuturor.
O secventă reprezentativă pentru caracterul persoajului este prezentata inca de la inceput
prin raspunsul pe care Lapusneanul Il da soldei de boieri , care venisera sa ii spuna sa se
intoarca de unde a venit , fiindca poporul nu il doreste. Foarte hotarat domnitorul le spune: “
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, ai carui ochi scanteiara ca un
fulger, si daca voi nu ma iubiti , eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia ori fara voia
voastra”.
O alta secventa reprezentativa este cea din ultimul capitol, unde este infatisata moartea
sa prin otravire. Bolnav de friguri, domnitorul refuza sa fie calugarit, deoarece, acest lucru ar
fi insemnat pierderea puterii domnesti. Chiar sip e patul de moarte, el striga “De ma voi
scula, pre multi am sa popesc”.Striga acest lucuru, inclusive fiului sau , ceea ce o determina
pe doamna Ruxandra sa accepte sfatul boierilor de a-l otravi.
In concluzie,avand in vedere conflictul dintre domnitor si boieri in lupta pentru putere,
caracterul sangeros al activitatilor protagonistului pentru impunerea autoritatii domnesti este
specific realitatilor social-politice din Moldova evului mediu. Razbunarea si cruzimea
domnitorului si motivate psihologic de tradarea boierilor din prima domnie.