Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanul - caracterizare

Personajul literar este o instanta narativa prin intermediul careia scriitorul isi exprima indirect ideile, conceptiile, sentimentele. Particularitatile de constructie a acestor fiinte fictionale sunt determinate de factori muntipli: viziunea despre lume si optiunile estetice ale autorului, curentul artistic si specia literara, tipologia eroilor, subiectul nuvelei si temele ei. In nuvela Alexandru Lapusneanul, de exemplu, Costache Negruzzi isi construieste personajele in acord cu un canon care reuneste doua perspective esentiale: clasicismul si romantismul. Alexandu Lpuneanu, voievod al Moldovei, este personajul central al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Erou romantic, Lpuneanu este alctuit din puternice trsturi de caracter, un personaj excepional, ce acioneaz n mprejurri deosebite. Autorul i urmrete personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrrii n ar i pn n clipa morii. Actiunea este dinamizata de conflicte puternice exterioare de ordin social si interioare de ordin de psihologic generate de zbuciumul launtric al domnului. O particularitate de constructie a personajului principal este insumarea mai multor ipostaze, a caror succesiune pun in evidenta statutul lui psihologic. Nuvela este alctuit astfel nct s evidenieze caracterul eroului. Dei Alexandru Lpuneanu apare ca ntruchipare a tiranului crud i sngeros, figura lui este complex, fiind prezentate motivaiile de ordin istoric i psihologic ale comportamentului personajului. Scopul politicii sale era de a ngrdi puterea marilor feudali, sporind autoritatea domnitorului. n vederea realizrii acestui obiectiv, se cstorete cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rare, pentru a atrage inimile norodului. Construcia personajului se realizeaz prin asocierea a dou dimensiuni: una social, exterioar, i una psihologic, interioar. Dimensiunea social l ncadreaz n tipologia domnitorului despotic i autoritar, care ntreprinde o serie de aciuni menite s-i consolideze autoritatea. Pn la un punct, aciunile lui Lpuneanu sunt justificate. Altele frizeaz patologicul, dezvluind un caracter impulsiv, nsetat de snge i incapabil s se controleze. Relaiile cu cei din jur sunt de natur conflictual: Lpuneanu boieri, Lpuneanu doamna Ruxanda, Lpuneanu mitropolitul Teofan. Dimensiunea psihologic se construiete prin raportare la conflictele exterioare. Foarte rar, apar notaii ale autorului care sugereaz anumite trsturi de caracter: urtul caracter, denat cuvntare. Caracterizarea personajului se realizeaza in mod direct de catre narator si de alte personaje cat si prin autocaracterizare, si in mod indirect prin intermediul comportamentului, faptelor si atitudinii. Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului notand putine trasaturi ale gesturilor spun ca in minutul acela era foarte galben la fata.. , ai crui ochi snteiar ca un fulger. De celelalte personaje este vazut ca un tiran cu snge pngrit (boierul Stroici), sau crud i cumplit (mitropolitul Teofan). Personalitatea eroului se cristalizeaza inca din primul capitol. Dialogul cu boierii contureaza datele fundamentale ale psihologiei si caracterului: temperament

violent, impulsiv, vointa incrancenata, luciditate, capacitatea de a intui psihologia celor din jur si nesfarsita dorinta de putere. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului. Uciderea celor patruzeci i apte de boieri dezvluie o cruzime ce se nscrie n sfera patologicului, el punand n scen un spectacol al groazei si distribuind rolurile de ucigai i de victime la care asista razand si satisfacut. Construirea piramidei din capetele boierilor ucii marcheaz o dezlnuire demenial a domnitorului ce triete triumful rzbunrii sale, cruzimea lui depind ns limitele normalului. De asemenea, trasatura dominanta a personajului este evidentiata in planul sau de razbunare. Sacrificandu-l pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia din prima domnie si potoleste multimea revoltata, de a carei putere este constient. Sangele rece este dovedit in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor fara nici o urma de regret. Cruzimea sa, dupa ce isi ameninta propriul fiu cu moartea, nu poate fi oprita decat prin ucidere, ca singura cale de oprire a masacrului. In relatie cu doamna Ruxanda este tandru, o srut pe frunte, o mbrieaz: ridicnd-o ca pe o pan i punnd-o pe genunchii si, pentru ca imediat ce afl scopul venirii sale s o numesc muiere nesocotit, reprimndu-i cu greu gestul de a o lovi cu jungherul spre care mna se ndreptase din obinuin. Acesta relatie este construita pe antiteza romantica angelic-demonic. Destinul dramatic al personajului este proiectat pe fundalul unei lumi din Moldova sangerosului veac al XVI-lea. Actiunea nuvelei se desfasoara intru-un spatiu greografic real care alcatuieste un decor romantic. Mai intai in dumbrava de la Tecuci, apoi in palatul domnesc din Iasi si la mitropolie, iar in ultimul capitol, in curtea domneasca din cetatea Hotinului. Evenimentele se desfasoara pe durata a cinci ani, ultimii ani de domnie si de viata ai domnitorului Lapusneanu. Timpul naratiunii este cel real, istoric (1564-1569), iar timpul nararii este ulterior. Seria de evenimente este structurata pe principiul cronologic si naratiune heterodiegetica, iar perspectiva narativa este omnisciente, obiectiva, cu focalizare zero si viziune dindarat. Nuvela se deschide cu un incipit de tip rezumativ care aminteste de stilul cronicarilor din alt veac. Secventa rezumativa are rolul de a creiona imaginea sumbra a unei Moldove sfasiate de luptele interne pentru putere. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv, amintind si aici de stilul cronicarului. Domnia lui Lapusneanu este clarifica ca fiind o pata de sange in istoria Moldovei. Din punctul meu de vedere, constructia personajului principal pune in evidenta realitatatea istorica a sangeroasei perioade a Evului Mediu, sporind dramatismul si complexitatea scenariului epic prin natura malefica a protagonistului. In primul rand, desi naratorul se distanteaza de la realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, el reuseste sa construiasca un personaj complex, perfect integrat in mentalitatea epocii care ii marcheaza destinul. In al doilea rand, constructia antitetica a personajelor ofera o imagine asupra tipologiilor umane si a destinelor lor, construite monumental. In concluzie, meritul lui Costache Negruzzi este acela de a fi creat un personaj memorabil, intr-o nuvela exemplara, care are acea proportie a liniilor care e semnul creatiilor permanent clasice. (Al. Piru).