Sunteți pe pagina 1din 2

Morometii- eseu structurat

Marin Preda
Romanul Morometii, compus din doua volume publicate de Marin Preda in 1955, respectiv 1967, este o freasca artistica a satului romanesc din preajma celui de-al doilea razboi mondial, o carte funamentala a prozei noastre postbelice. Marin Preda continua traditia romanului romanesc de inspiratie rurala, dar, in acelasi timp, se distanteaza de aceasta, propunand o viziune noua, moderna, asupra universului existential rustic si asupra taranului roman. Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri narative, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii, opera literara Morometii apartine speciei literare romanul. Este roman de tip realist-obiectiv prin impersonalitatea naratorului omniscient si omniprezent, naratiunea heterodiegetica, focalizarea zero si viziunea dindarat. Roman de observatie sociala si de analiza psihologica, Morometii, abordeaza teme definitorii pentru specia romanului postbelic. Tema romanului este destramarea familiei si lumea civilizatiei traditionale taranesti construita ca o monografie a vietii rurale in Campia Dunarii inainte si dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Titlul Moromeii aeaz tema familie ca unitate, n centrul romanului, ns evoluia i criza familiei sunt simbolice pentru transformrile din satul romnesc. Compozitional, romanul este alctuit din dou pri, corespunztoare celor dou volume, in cadrul carora actiunea cuprinde mai multe planuri narative. Planul narativ principal este cel al destinului familiei, avand drept centru de iradiere familia Moromete, iar ca situatie conflictuala, razvratirea fiilor impotriva autoritatii paterne. Al doilea plan, al destinului individual, este un epic si analitic, focalizat mai intai asupra lui Ilie Moromete, apoi asupra lui Niculae, mezinul familiei. Acestor planuri li se adauga planul destinului comunitatii taranesti, dinamizat de conflicte puternice de ordin politic,social si economic. Incipitul este modern, cu intrari multiple. In primul volum, fixeaza spatiul actiunii In campia Dunarii..si textualizeaza supratema timpului. Finalul reia supratema Timpul nu mai avea rabdare. Volumul al doilea se deschide cu un enunt interogativ ce impune tema schimbarii In bine sau in rau s -a schimbat Moromete?. Finalul este deschis, marcand un model compozitional in spirala. Astfel romanul incepe intr-o realitate imediata si se sfarseste intr-un vis. Reperele temporale si spatiale ale actiunii sunt bine precizate, ca in orice roman realist. In volumul intai, actiunea se desfasoara in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial. In volumul al doilea exista si secvente plasate in Bucuresti si in satul Palamida (unde Niculae devine activist de partid), iar reperele temporale se refera la perioada instaurarii regimului comunist si a reformei agrare. Constructia subiectului in volumul ( intai are la baza tehnica decupajului, existand o serie de scene aparent disparate, dar care, de fapt, alcatuiesc o imagine complexa a lumii rurale. Actiunea are la baza conflictul din sanul familiei Moromete. Cei trei baieti din prima casatorie a lui Moromete: Paraschiv,Nila si Achim, sunt

instigati de matusa lor, Guica, sa fuga la Bucuresti. Mai intai pleaca Achim, cu oile, fara a trimite insa banii asteptati de Moromete. Cand Ilie afla de planurile feciorilor, conflictul devine acut. Tatal incearca zadarnic sa impiedice, cu vorba buna sau cu parul, scindarea familiei sale. Paraschiv si Nila vor fugi si ei, luand caii si banii familiei. Moromete este astfel obligat sa vanda din pamant pentru a-si cumpara alti cai si pentru a plati taxele scolarizarii lui Niculae. Al doilea volum (51 capitole) are o compozitie moderna, mai complicata ce pune tot mai mult accent pe destramare. Ilie Moromete pleaca la Bucuresti incercand sa-si convinga fiii sa se intoarca, dar fara niciun rezultat. Catrina isi paraseste sotul si se muta la fiica ei din prima casatorie, Maria. Desi Niculae incearca sa isi impace parintii, ura Catrinei este atat de mare incat isi doreste ca sotul ei sa moara. In cele din urma Moromete moare, avand-o alaturi doar pe Ilinca, iar romanul se sfarseste cu intoarcerea lui Niculae, devenit inginer hoticultor, in satul natal pentru inmormantarea tatalui. Marin Preda isi construieste personajele in acord cu un canon realist obiectiv, continuand traditia romanului romanesc de inspiratie rurala. Eroii lui Preda sunt complex realizati ,se exprima spontan, colorat si nuantat. Desfasurarea epica a romanului se realizeaza in jurul a 2 personaje : Moromete tatal si fiul sau cel mic, Niculae. Cei doi protagonisti evidentiaza doua tipologii umane si doua modele comportamentale diferite. Relatiile dintre cei doi sunt dilematice si contradictorii, punand in lumina lipsa de comunicare si complictul dintre generatii : Ce era si cu Niculae asta?. In ce tatal ramanea fidel lumii taranesti, Niculae a descoperit in doctrina comunista o noua religie a binelui si a raului. Din punctul meu de vedere, Marin Preda reuseste prin intermediul acestui roman sa ofere o imagine artistica a satului romanesc intr-un mod deosebit de autentic si original. In primul rand, romanul postbelic aduce in literatura noasta un tip cu totul aparte de taran, comparativ cu ceea ce mai fusese scris despre viata satului. In al doilea rand, temele complexe abordate pun in evidenta o controversata perioada istorica, plina de schimbari pe plan politic si social, aspecte care isi pun intens amprenta asupra personajelor. In concluzie, pot afirma ca romanul Morometii de Marin Preda este un roman realist de tip obiectiv, roman al deruralizarii satului, de observatie sociala si analiza psihologica deoarece are ca trasaturi: obiectivitatea, naratorul omniscient si omniprezent, naratiunea heterodiegetica, focalizarea zero si verosimilul intamplarilor.