Tema familiei in literatura Operele literare au un registru variat de teme, scriitorii abordand cele

mai variate subiecte pentru a descrie, exprima, sau defini anumite stari , sau evenimente.Tema
familei ocupa un loc aparte in operele literare, redand atat universul mistic si calduros al
familiei,cat si o nota de siguranta si subiectivitate Insa, familia nu este tot timpul tema
debordanta a trairilor fericite : ea poate exprima multe, variate, si contradictorii
sentimente.Pentru a exemplifica modul in care tema familiei este tratata in literatura, ma opresc
asupra unor opere ale literaturii romane. Tema familiei a fost valorificată intens atât in literatura
naţională, cât şi în cea universală, deoarece familia reprezintă un simbol al societăţii. Relaţiile
dintre membrii familiei conturează, la modul ideal, ununiversul dominat de iubire, înţelegere şi
respect reciproc.
Nu numai in literature romana se intalneste folosirea acestei teme a familiei. Si in literatura
universala scriitorii abordeaza aceasta tema, insa raportand-o la societatea lor.Operele literaturii
romanesti au o valoare mult mai mare pentru noi, deorece trateaza familia traditionala
romaneasca intr-un mod realist si , in acelasi timp, romantic, reprezentand, de-a lungul zecilor de
generatii, o sursa permanenta de inspiratie si autodefinire a personalitatii si a orginilor strabune.
Dupa cum spune si Lev Tolstoi in ,,Anna Karennina” :“Toate familiile fericite, sunt fericite in
acelasi fel, insa fiecare familie este nefericita in felul ei”

Tema familiei in schita Tren de plăcere de I.L.Caragiale I.L.Caragiale este cel mai mare
dramaturg român, ,,clasicul nostru autentic în teatru ”(G.Călinescu),este un spirit bivalent în mod
excepţional, înzestrat pentru comic în comedii şi pentru analitic în nuvele şi în
drama ,,Năpasta”.Dar este şi un prozator realist prin ,,Momente şi schiţe”, un atent şi critic
observator al moravurilor societăţii contemporane. Textele sunt construite în jurul unor teme
precum politica,oportunismul, şcoala, presa, birocraţia, justiţia, viaţa mondenă, familia şi
generează ununiversul comic. Familia este celula societatii si oglinda acesteia. Prin prezentarea
unei familii scriitorul caracterizează o întreagă societate. Orice abatere de la aceasta formulă care
constituie familia, anunţă o disfuncţie şi reprezintă un prilej de satirizare. Între textele de scurtă
întindere, care sunt susţinute de un singur fir narativ şi de un număr redus de personaje, I.L.
Caragiale satirizează defecte umane şi sociale: “Bacalaureat”, “D-l Goe”, “Vizită”, “Trende
plăcere” etc. Publicată in volumul “Momente si schite”, schiţa “Tren de placere” oferă lectorului
o perspectiva ironică asupra moravurilor dintr-o lume a familiei cu pretenţii de apartenenţă la
societatea mondenă,naratorul amendând subtil snobismul, zgârcenia, comoditatea, absenţa
educaţiei, neasumarea îndatoririlor etc. La nivelul unei prime lecturi, subiectul schitei este
simplu: familia Georgescu împreună cu bunica,cocoana Anica, face o călătorie cu trenul, la
Sinaia. Organizarea planului ii revine domnului Georgescu şi constituie cauza rătăcirilor şi a
căutărilor successive ale membrilor familiei. În profunzimea semnificaţiilor, se dezvăluie o
familie disfuncţională, cu defecte iremediabile, care face trimitere la o societate asemănătoare.
Incipitul schiţei introduce brusc lectorul in subiect, anunţând planul îndelung elaborat al
domnului Georgescu de a-şi duce familia într -o călătorie de plăcere, la Sinaia: “S-a hotărât, care
va să zică...” Naratorul prezintă pregătirea pentru călătorie a membrilor familiei, evidenţiind şi
structura personajelor:“puiul”, Ionel Georgescu, tipicul copil răsfăţat va îmbrăca o uniforma de
ofiţer “a prinţului Carol”, fapt care simbolizează pretenţia familiei de a se apropia de lumea
aristocrată, ţinuta doamnei Georgescu se va caracteriza prin piese cu denumiri franţuzeşti, dar cu
mult prea multe culori, pentru a susţine eleganţa.Interesul acordat de mamă ţinutei contrastează
cu absenţa preocupărilor materne, ipostază susţinută de bunica: “Până să potrivească mamiţa pe
madam Georgescu, până sămbrace pe puiul”. Planul calatoriei incepe să se reliefeze in ineditul
său încă de la plecarea de acasă, când bunica va folosi ramvaiul, pe când familia Georgescu o
trăsră. Această diferenţă va continua în cazul călătoriei cu trenulşi a hotelului les: bunica va
merge la clasa a III-a şi va locui intr -un spaţiu mai economic decât restul amiliei. Astfel , ies în
evidenţă defecte precum: zgârcenia, lipsa respectului si snobismul.

Tema familiei in romanul Mara – de Ioan Slavici Opera “Mara” a lui Ioan Slavici este o opera
care trateaza universul traditionalist al familiei. Desi Mara este o femeie vaduva, ea are doi
copii,pe care ii ingrijeste. Familia Marei nu poate fi considerate intreaga, pentru ca
barbatul,stalpul familiei,lipseste. Insa Mara preia fraiele si devine atat mama, cat si acest stalp al
familiei sale. In aceasta opera, fratii sunt uniti intre ei, iar certurile nu pun in pericol unitatea
familiala. Ca in orice familie, mama urmareste cariera copiilor sai si face econonmii pentru a le
asigura un viitor mai bun. Romanul „Mara" este un roman social, obiectiv, realist,
tradiţional .Tema romanului este prezentarea vieţii lumii ardeleneşti situate între Lipova şi Arad,
între sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea.Considerat de George
Călinescu „aproape o capodoperă, acest roman are ca subtema familia , De tip monoparental,
familia Marei este constituită din mama şi doi copii: Persida şi Trica. mamă :„Mara, săracă,
văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar tânără şivoinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să
aibă şi noroc.” In viziunea lui Slavici, Mara reprezintă prototipul femeii puternice, asemenea
Victoriei Lipan din romanul „Baltagul" de Mihail Sadoveanu.Este autoritară,
harnică,credincioasă :„Muiere, mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi
devânt.Mara stă ziua sub şatră, în dosul mesei pline de poame şi de turtă dulce".Mara este
responsabilă de soarta copiilor ei, are conştiinţa datoriei, este mândră de Persida şi de Trică :„Tot
n-are nimeni copii ca mine!" Este muncitoare, calculată, preocupată excesiv de agonisirea
banilor, acest personaj fiind construit din lumini şi umbre, întrucât este caracterizată de“proporţia
aceea de zgârcenie şi de afecţiune maternă, de hotărâre bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii
femeieşti”.(George Călinescu). Persida este „[...] o Mară juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta
obiceiurile şi înfăţişările mamei sale." (Nicolae Manolescu) Trică este ambiţios, cinstit,
perseverent, respectându-şi linia destinului, ajungând maestru cojocar în breasla lui Bocioacă.
Mara nu comunică în familie, nu este preocupată de dorinţele copiilor, nu este o mamă apropiată,
ci, dimpotrivă, are o autoritate de tip masculin. Familia este construită pe legi nescrise, stricte, de
natură morală, iar nerespectarea acestora aduce cu sine sancţionarea. Scriitor moralist, Slavici îşi
pedepseşte personajele pentru nerespectarea unor legi morale şi sociale ce susţin şi asigură un
echilibru interior al societăţii. Încălcarea lor atrage cu sine un dezechilibru ce desfiinţează
unitatea şi armonia.Fiind un roman de formare, opera urmăreşte, prin derularea faptelor,
maturizarea celor doi copii. Astfel, Persida, încălcându-şi destinul şi, de asemenea,legile morale
şi sociale, se căsătoreşte cu Naţl, formând o nouă familie. Spre deosebire defamilia Marei, care
respectă canoanele societăţii,familia Persidei s-a format pe baza libertăţii individuale, în ciuda
diferenţelor etnice şi religioase dintre cei doi. Iubirea a fost principiul fondator, dar forţa
destinului şi cea a legii morale se dovedesc mai puternice,intransigente. Naşterea copilului este
un factor de echilibru ce determină recuperarea armoniei familiale.

Tema familiei in romanul Baltagul In romanul ‘’Baltagul” de Mihail Sadoveanu, este infatisata o
comunitate umana traditionala(lumea pastorilor din muntii Moldovei) si o familie emlbematica
pentru valorile ei morale(famlia Lipan). Baltagul este o lucrare compleza, fiind un roman
baladesc, initiatic, mitic si filozofic.Acesta este o monografie a satului moldovenesc de munte si
epos al mortii mioritice.In acelasi timp,este si romanul unei familii care il pierde pe unul dintre
membrii sai.Nucleul epic al romanului il constituie inceputul capitolului al X-kea, in care autorul
face un excellent portret de grup al oamenilor de la munte.Ei sunt fiinte mereu active si
scimbatoare,care isi traiesc suferinta sau bucuria cu aceeasi inima usoara, omanii mutnelui
alcatuiesc o comunitate arhaica si inchisa, a carei lege este ,,randuiala"adica traditia. Familia
infatisata in roman este cea a lui Nechifor Lipan, marele absent pentru a ilustra destinul mioritic
al fiintei umane.Pana in acea toamna, cand Nechifor a plecat pentru a nu se mai intoarce, familia
Lipan traise in Magura Tarcaului, in virtutea aceleasi ,,randuieli".Cu toate ca isi facusera o
gospodarie cuprinsa, cu turme de oi si ciobani tocmiti sa le ingrijeasca, sotii Lipan nu aveau rude
in sat, traind doar impreauna cu doi copii(Minodora si Gheorghita), care le ramasesera din cei
sapte pe care i-au avut Pana la moartea lui Nechifor, existenta familiei, bazata pe dragoste,
ordine si refuzul lumii ,,civilizate"(care isi pierduse valorile sacre), curge domol, cu momente
repetabile. Intr-o lume in care, prin ritual, oamenii se instaleaza intr-un timp fara curgere, familia
Lipan devine emblematica, este o familie pentru eternitate. Tema familiei din ,,Baltagul" prezinta
profunde rezonante mitice.Conflictul romanului este moral : in lumea pura a mutnelui, doi
oameni veniti dintr-o vale savarsisera o ticalosenie,ucigandu-l pe Lipan.Lungul drum al Vitoriei
are astfel o finalitate etica : pedepsirea ucigasilor (Calistrat Bogza si Ilie Cutui), pentru a inlatura,
din aceasta lume pura, moartea cu fradelege.Pe buna dreptate, munteasca a fost caracteriza-ta
ca’’ un Hamlet feminin" de catre George Calinescu. Integritatea familiei fiind starbita, viata
trebuia sa continue, in aceleasi tipare, dar cu o alta generatie.Din aceasta pricina, Vitoria il ia cu
sine pe Gheorghita, pentru care acest drum lavirinti are caracter initiatic.Sfarsitul acestei initieri
are loc in noapte, cand tanarul vegheaza, in rapa osemintele tatalui sau, simtind ca fiinta celui
dus ii patrunde in suflet.Aastfel pregatit, i linfrunta pe Bogza, in scena praznicului, lovindu-l in
frunte cu baltagul.Ideea parenitatii si a continuitatii generatiilor constituie o trasatura a temei. In
romanul ,,Baltagul" de Mihail Sadoveanu, tema familiei este realizata in mod original, dat fiind
caracterul mitic, iniatiatic si valadesc al romanului.