Prima varsta a omului , copilaria , sta sub semnul jocului , care il fascineaza si pe adult , prin

frumusete si libertate . Pentru fiecare copil joaca nu este doar un prilej de distractie , de amuzament ,
ci si o forma de exprimare a personalitatii si de explorare a lumii . Jocul poate sa prespununa , in
egala masura descarcare de energie , spirit de imitatie , pregatire pentru viata , exercitiu de stapanire
de sine , competitive , efort , imaginative , creativitate , spirit de echipa , nevoia de plasmuire a unei
alte realitati .Copilaria si jocul alcatuiesc un spatiu ideal spre care scriitorii se intorc adeseori ,
evocandu-l cu incantare si nostalgie .
Jocul poate imbraca o diversitate de forme . In contructia acestui eseu am in vedere urmarirea
temei jocului in : Amintiri din copilarie ( Ion Creanga ) , Ciulinii Baraganului ( Panaiti Istrati ) si Poveste
fara sfarsit ( Michael Ende ) .
Jovialitatea lui Creanga ( ma jucam toata ziua , in fiecare zi ) , tristetea lui Istrati ( n-aveam ce
imbraca ca ne culcasem imbracati ) si speranta lui Ende ( si sper ca puterea jocului isi va reveni )
creeaza un univers ce are la baza un singur nucleu , jocul . Creanga si Istrati prezinta tema jocului
din perspectiva personala , au trait toate acele momentele asupra carora ei si-au pus amprenta . In
opera lui Michel Ende , jocul imaginatiei este predominant pe tot parcursul romanului , Ende
transmitand speranta personajului. Creanga vede jocul ca o rutina zilnica , un moment al zilea
nelipsit din anii copilariei , pe cand ceilalti 2 vad jocul ca o poarta de evadare din tragicul adevar .
Pe langa celelalte 2 romane , Poveste fara sfarsit imbina o adevarata paleta de elemente de
expresivitate , cu ajutorul caruia Ende reuseste sa proiecteze intreaga sa actiune intr-un taram
magic , de basm . ( Si zburam , zburam , zburam pe marele meu animal repetitii , lacul ca o
lacrima cazuta din vazduhul palid comparatii , merele ceainic ne stropea toata ziulica
personificari ) .
Sa zburam ca niste zmei desi creatia lui Istrati este tragica , increderea si speranta sunt la un nivel
extreme de ridicat pe tot parcursul operei , ele fiind oglindite de o serie de elemente de
expresivitate pe care in scrierea lui Creanga le intalnim foarte rar .
Amintiri din copilaria si Ciulinii Baraganului sunt opera autobiografice , unde discursul
naratorului este present pe tot parcursul operei . In aceste 2 opere formele pronominale i
verbale la persoana 1 sunt foarte expresive . ( ma jucam , fugeam , zburam , eu ) ,
trasaturi specifice operelor autobiografice , exact opusul operei lui Ende unde el se transpune in
micutul sau personaj , Bastian .
Primele doua opere transpun intr-o mare masura un singur plan, al spatiului . In opera lui
Creanga , toate aventurile si peripetiile sale se intampla in apropierea satului sau natal , un spatiu
paradisiac pentru el , Humulesti , in Ciulinii Baraganului , pe saraca si temuta Campie a Baraganului
pe cand in Poveste fara Sfarsit planul real se imbina cu cel imaginar iar coordonatele spatiotemporale pot fi precizate doar in viata reala a acestui copil ( era dimineata iar eu fugeam spre
podul scolii unde puteam sa stau linistit pentru a citi straluctioarea carte ) .
In Aminitirile lui Creanga nu este nimic individual , cu character de confesiune ori de jurnal . Prin
chiar insusi titlul operei Creanga povesteste copilaria copilului universal . Acest titlu fiind singurul
care exprima jovialitatea , in celelalte 2 titlulurile nu au nici o legatura cu tema jocului .
Titlul Ciulinii Baraganului reprezinta singura modalitate de joaca a copiilor din acel tinut .
Toamna , dupa plecarea berzelor, Baraganul se pregateste pentru un lung somn hibernal. Peisajul
este pustiu, arid, singuratic, cu vegetatie putina, cu fantani rare, ars de soare si de seceta, batut de
vanturi venite de la miazazi.
Imbinarea planui imaginar cu cel real se gaseste inca din titlul operei Poveste fara sfarsit
unde inca din titlu ne putem da seama de actiune fantastica fara sfarsit .
Desi toate cele 3 titlului par total diferite , ele isi gasesc un drum comun , jocul . Inca de la
inceputul fiecarui roman timidul joc este omniprezent.

Aminituri din copilarie este o carte care reconstituie mitul copilariei ca stare permanenta de
joc , sarbatoare , stare buna . Chiar el afira ca doar copilaria este vesele si nevinovata . Creanga
insista asupra starii de inocenta si nevinovatie a lui Nica , stare pe care o evoca inca de la inceputul
pana la sfarsitul cartii : hai mai bine despre copilarie sa vorbim , caci ea este vesela si nevinovata.
Creanga isi vede propriul roman ca unul plin de jovialitate si bucurie . Acesta inca de la inceput ,
transmite un singurl mesaj clar , jocul ( daca-i copil sa se joace , daca-i cal sa traga si daca-i popa
sa ceteasca ) .
In opera lui Panaiti Istrati si a lui Michael Ende jocul este doar o poarta de evadere din real ,
jocul transformand miraculos supararile si neajunsurile in bucurie si liniste ,ciulinii fiind singurul vis
al copiilor de atunci si in acelasi timp singurul mod de a se juca . Michael Ende proiecteaza jocul in
alta lume , mesajul acestuia fiind foarte bine inteles inca de la inceput , un joc al imaginatiei intr-o
lume ireala , jocul evadarii .
Amintiri din copilarie este o carte care reconstituie mitul copilariei ca stare permanenta de
joc , sarbatoare , voie buna , Ciulinii Baraganului este o carte care imbina speranta , increderea si
iubirea jocului iar Poveste fara sfarsit fiind un roman al imaginatiei , creatiei si nu in ultimul rand
al jocului . Desi pe parcursul acestora se mai indeparteaza de singurul lor punct comun , spre
sfarsitul fiecaruia , jocul isi face simtita prezenta .
Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia , reprezentand varsta inocentei
si a candorii . Jocul si joaca sunt element caracteristice copilariei , pe care nu trebuie nicioadata sa
le uitam indiferent de varsta noastra .