Amintiri din copilarie

De Ion Creanga
Ion Creanga (1839-1889) este considerat cel mai mare povestitor al
romanilor. El creaza o opera care este alcatuita din povesti: Punguta cu doi bani,
Povestea porcului, Ivan Turbinca, Harap-Alb; povestiri: Inul si canepa, Cinci
paini; nuvela: Mos Nichifor Cotcariul si romanul Amintiri din copilarie. Paginile
scrise de Creanga constituie adevarate modele de folosire a limbii vii a
poporului, care este ridicat pe culmi artistice fara sa i se modifice caracterul
autentic popular. Amintiri din copilarie a fost publicat in revista Convorbiri
literare, dupa moartea scriitorului. Lucrarea zugraveste lumea copilului din satul
moldovenesc de acum un veac, varsta inocentei, dar si procesul complex al
formarii umane.

Titlul sugereaza, in mod transparent, jocul copilariei plin de peripetii. Copilul

prin joaca isi incearca puterile, isi exprima sentimentele de iubire fata de alte
persoane, isi incearca propria imaginatie. Titlul este alegoric, deoarece aceste
cuvinte inlocuiesc jocul copilariei si semnificatia lui.

Tema textului o reprezinta joaca pe care copilul o experimenteaza in diferite

moduri, unele ciudate si noi sau unele mai rele dar amuzante. Copilul isi incearca
toate puterile sub toate modurile. Pornind de la citatul lui G. Calinescu
‘’copilariei copilului universal’’ putem observa ca el face referire la amintiri din
copilarie in care Ion Creanga incearca sa descrie copilaria unui copil, adica cea
care ar trebui sa o avem cu totii. Acest citat se potriveste perfect cu ‘’Amintiri din
copilarie’’ deoarece intreaga poveste este bazata pe acest lucru, copilaria, adica
mediul ambiental in care copilul se dezvolta.

Incipitul povestii este o adresare directa cu el insusi, adica perspectiva

narativa este subiectiva: ‘’ Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu,..’’, ideea de joc fiind
proiectata in trecutul lui indepartat, adica autorul se intoarce in timp si intr-un
spatiu intim, care in text nu este precizat ‘’ pe atunci’’, ‘’ Dar vremea trecea’’.

In a 2a parte, se remarca naratiunea subiectiva fiind prezente verbe si

pronume la persoana intai si a doua: ‘’ dar eu’’, ‘’ mele’’, ‘’ îmi’’, ‘’ eu creşteam’’, ‘’
nu mai putea’’. Ideea de joc din text reprezinta incercarea copiilor de a crea o
lume noua, una imaginara care sa ii desprinda de realitate: ‘’ toate îmi mergeau
după plac, fă ră leac de supă rare, de parcă era toată lumea a mea’’, ‘’ Ce-i pasă
copilului câ nd mama şi tata se gâ ndesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le
aducă ziua de mâ ine, sau că -i fră mâ ntă alte gâ nduri pline de îngrijire. Copilul,
încă lecat pe bă ţul să u, gâ ndeşte că se află că lare pe un cal de cei mai straşnici, pe
care aleargă , cuvoie bună , şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi
ră cneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trâ ntit
calul, şi pe bă ţ îşi descarcă mâ nia în toată puterea cuvâ ntului’’, incercarea la
infinit a puterilor pentru a vedea de ce e in stare: ‘noi, bă ieţii, tocmai atunci
ridicam casa în slă vi’, exprimarea afectiunii fata de tatal sau: ‘’ Câ nd venea tata
noaptea de la pă dure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă , noi
îl speriam să rindu-i în spate pe întuneric’’, un mijloc de transmitere a bucuriei si
mai ales un factor de coeziune intre frati. Jocul este prezent pe parcursul intregii
naratii. Acest text este unul memorialistic in care autorul povesteste nazbatiile
copilariei lui intr-un mod comic pentru a amuza cititorul. Actiunea este
proiectata la mijlocul secolului al XIX- lea in satul sau natal, Humulesti, de care
isi aminteste cu mult drag ‘’ dar eu, câ nd mă gâ ndesc la locul naşterii mele, la casa
pă rintească din Humuleşti’’.

Autorul prezinta cu drag in ‘’Amintiri din copilarie’’ cea mai frumoasa

perioada din viata sa. Este mandru ca a avut o astfel de copilarie si vrea sa ne
amuze cu ea si sa ne prezinte copilaria perfecta pentru un copil.