Ion Creanga Povestea lui Harap-Alb Fara indoiala o capodopera, "ovestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ

basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice. Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat. Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata. Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa-si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu-i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa-l piarda, il supune pe Harap-Alb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de-a treia incercare presupune la randul ei alte "trei" probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare. Incercarile la care este supus sunt menite a-l pregati ca vii..zei romanesti. Ca si in "Amintiri din copilarie", autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz). Sintaxa frazei este orala, deoarece cuvintele curg dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului. ? ION CREANGA 1. Activitatea literara_ Ion Creanga s-a nascut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condica de nou- nascuti a satului Humulesti din 1839. ntre 1846 si 1855, urmeaza Seminariul de la Socola (Iasi) dupa care este hiretonosit diacon. Nesimtndu-se nsa atras de preotie n 1864 se nscrie la

Scoala normala "Vasile Lupu" din Iasi, condusa de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor nainte de a o termina. A fost un pedagog stralucit, care a introdus metode noi si a elaborat manuale scolare pentru care a scris povestirile: Inul si camasa, Acul si barosul, Cinci pini si altele. n 1875 l cunoaste pe Eminescu. Devin buni prieteni. Eminescu l introduce n Junimea si-l ajuta sa debuteze n "Convorbiri literare" unde citeste si apoi publica pna n 1878 si celelalte povesti. Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Danila, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Patitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, povesti n care ntr-o viziune morala si caracterologica, avnd la baza izvoare folclorice, abordnd o arta profund originala de povestitor si mbinnd cu maiestrie realul cu fantasticul, prezinta lumea taraneasca proiectata n fabulos. Dupa seria povestilor cnd scriitorul ajunge la o rafinare artistica a limbii populare n 1881 ncepe sa publice Amintiri din copilarie "primul roman al copilariei taranesti". Primele trei parti ale Amintirilor snt publicate pna n martie 1882 iar partea a IV-a apare postum n 1892, desi, ea fusese scrisa se pare n 1888. n acest roman scriitorul evoca copilaria dintr-o perspectiva nostalgica, proiectata ntr-o lume a satului traditional. ntr-o viziune de data aceasta clasica cu vadita tendinta de evocare scenica scriitorul ne poarta n lumea mirifica a copilului universal. Scriitorul a mai publicat si povestirile: Mos Ion Roata, Ioan Roata si Voda Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om lenes, I..e. O particularitate a omului si scriitorului este jovialitatea, semn al vitalitii buna dispozitie-atitudine pe care o propune ca solutie optimista de viata socotit la nceput autor "poporal", el, s-a dovedit, n realitate, un artist profund original, care a creat, pornind de la folclor, o opera de arta de neta spiritualitate si individualitate, cu elementele caracteristice, de neconfundat rezultat al unei inteligente artistice superioare si al unei nzestrari lingvistice remarcabile. Ion Creang (10 iunie 1839-31 decembrie 1889) Date biografice Ion Creang s-a nscut la 1 martie/10 iunie 1839 la Humulesti, judetul Neamt, ca fiu al lui Stefan a Petrii Ciubotarului si al Smarandei Creng din Pipirig. Primii ani de scoal (1847-1852) i face la Humulesti, Brosteni si Trgu-Neamt, fiind nscris cu numele de Stefnescu Ion. n 1854 urmeaz cursurile scolii de cateheti din Flticeni, unde si ia definitive numele de Ion Creang. Cu anul 1855 ncepe studiile la Seminarul din Socola, pe care le ntrerupe n 1858, din cauz c moare tatl su si lipsa posibilittilor materiale l determin s renunte. La 26 decembrie 1859 este hirotonisit deacon la biserica Sf.Treime si se cstoreste cu Ileana Grigoriu, iar un an mai trziu se naste unicul lor fiu, Constantin Creang. Pentru a deveni institutor, ntre anii 1863-1865 urmeaz cursurile Scolii Normale de la Trei Ierarhi, unde l are profesor pe Titu Maiorescu si se clasific primul

ditre absolventi, iar n 1864 este numit institutor la scoala primar din Trei Ierarhi. n 1867 apare abecedarul intitulat "Noua metod de scriere si cetire alctuit de Ion Creang" si, n urma conflictelor cu autorittile bisericesti, este destituit din postul de institutor. Ca s poat supravietui, nchiriaz un debit de tutun, apoi se mut n bojdeuca din mahalaua Ticului. n 1875, functionnd ca suplinitor la scoala din Pcurari, l cunoaste pe Mihai Eminescu, iar prietenia dintre ei devine solid si definitiv. n acelasi an, poetul l prezint la "Junimea" si-l ncurajeaz s scrie, astfel c la 1 octombrie public n revista "Convorbiri literare" povestea "Soacra cu trei nurori", iar n decembrie "Capra cu trei iezi". n urmtorii doi ani, 1876-1877, apar celelalte povesti si povestiri, "Punguta cu doi bani", "Dnil Prepeleac", "Povestea porcului", "Povestea lui Stan Ptitul", "Povestea lui Harap-Alb", "Fata babe si fata mosneagului" etc. n 1878 mai ap..eang, n volume de proz. Opera Basme si povesti: "Povestea lui Harap-Alb", "Fata babei si fata mosneagului", "Povestea procului", "Soacra cu trei nurori", "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani", "Dnil Prepeleac", "Povestea lui Stan-Ptitul", "Ivan Turbinc". Povestiri: "Mos Ion Roat si Vod Cuza", "Popa Duhu", "Poveste", "Povestea unui om lenes", "Inul si cmesa" etc. Nuvela: "Mos Nechifor Cotcariul". Romanul: "Amintiri din copilrie". Lumea amintirilor Ion Creanga Reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare Ion Creanga este cel mai cunoscut si mai indragit povestitor al nostru. El a creat povesti, basme nemuritoare pecum"Ivan Turbinca","Soacra cu trei nurori" , "Capra cu trei iezi","Povestea lui Harap-alb" si multe altele. Jocurile cpilaresti pe care tatal le aproba cu intelepciune si umor, sunt inlocuite cu timpul cu adevarate aventuri care il pun pe Nica in conflict cu adultii atragand dupa sine pedepse, amenintari sau numai spaime. Astfel mersul cu uratul, cu o recuzita improvizata si cu o recuzita nepotrivita, smantanitul oalelor cu lapte, vizitele repetate la mos Chiortec ciubotal, trebusoara cu canepa dupa furatul cireselor, luarea prepelitei din cuibul ei, scaldatul, sunt intamplari terminate, tot atate esecuri fiindca sunt evenimente de cunoastere, Nica trebuie sa invete din toate cate ceva. Astfel piul de om in devenire afla ca oamenii pot fi buni, harnici, generosi si intreprinzatori ca mama sa, hatri ca mos Chiortec si ca mosneagul din targ care vroia sa apere pupaza, ori sunt lacomi, zgarciti, cicalitori ca matusa Marioara cu Mos Vasile, popa Oslobanul sa matusa Mariuca. Asa cum am mai spus prepelitele acesta nu sunt nemaipomenite dar in acest proces de descoperie a lumii orice eveniment capata semnificatii majore. Umorul vine si el sa intareasca lumea amintirilor. Observam fel de pozne stilistice de la cuvantul calambur pana la frze care, desfasurandu-se normal pana la un punct, se intoarce pe neasteptate contra sensului firesc, construita fiind cu

siretenie sintactica: "...somn nu cerem de mancare, daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi deie altii...cand ma lua cineva cu raul putina treaba facea cu mine, cand ma lua cu binisorul nici atat" Parasirea satului inseamna desprinderea de universal humulestenilor, de tarmul miraculous al copilariei si instrainarea, hotarat cine stie pentru cata vreme. In momentul in care adolescentul constientizeaza ca va trebui sa plece sis a lase tot ce er..irile despre scoala din Humulesti ridicata prin grija parintelui Ioan, om vrednic si cu bunatate la care s-a adunat o multime de fete si baieti printr care si Nica, "baiet prizarit, rusinos si fricos de umbra sa", ca orice copil. El nu intelege rostul invataturii: prinde muste cu ceaslovul, fuge de la scoala de frica lui sfantul Nicolae. Numai staruinta mamei si a bunicului David, Nica pleaca sa urmeze scoala lui Alecu din Brosteni. Plecarea inseamna ruptura de sat si de parinti. Originalitatea lui I.Cr. n povesti -asimileaza un fond folcloric, dar arta lui nu este a povestitorului popular -Arta povestirii-modul lui I.Cr. de a povesti se caracterizeaza: a)ritm rapid-nu este descriere, explicatii b)invidualizarea actiunilor sI a personajelor prin amanunte care se particularizeaza c)dramatizarea actiunii prin dialog -Cr. devine original prin abundenta detaliilor specifice, prin insistenta asupra aspectului particular, nuantarea miscarilor, a gesturilor, a vietii sufletesti -personajele sI actiunile lor capata individualism -apar amanunte concrete, negestive, care ndreapta atentia asupra peripetiilor sI starilor sufletesti -arta povestirii nu este dominata de actiuni, el se concentreaza asupra particularitatilor sI asupra dialogurilor: de ex. nuantarea miscarii cerbului; descrierea lui Gerila("o dihanie de om", cu urechi "clapnge" sI "busoaie groase") -prin detalii particulare, Cr. face ca basmul sa nu mai poate fi repovestit dect n pierderea -tendinta de a dramatiza actiunea prin dialog -dialogul are functie dubla:1)se dezvolta actiunea; 2)caracterizeaza personajele -prin transformarea textului direct n trecut n text indirect nu se poate nici asa repovesti basmul lui Cr.

CREANGA OPINII CRITICE

Ion Creang este cel mai mare povestitor romn. Particularitile sale cele mai importante sunt jovialitatea, vitalitatea i dragostea de oameni. De aceea, majoritatea operei sale const n poveti, o oper original bazat pe folclorul autohton.\"n Creang triesc credinele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreaz ct valoreaz talentul celui care povestete. i Creang a avut aa de mare talent, nct n toate povetile sale oamenii triesc cu o individualitate i cu o putere de via extraordinare.\"G. Ibrileanu, Povestirile lui Creang. Iai, 1920\"Realismul rezultat din cultivarea

detaliului i punerea n eviden a unei individualiti stilistice aparine artei de scriitor a lui Creang. nti Creang fixeaz o dat pentru totdeauna textul, fcnd imposibil o alt ediie. Secretul la Creang st n studiul efectelor, n cuvntul rar, n fixitate.\"George Clinescu, Ion Creang. EPL, Bucureti, 1964

CREANGA DE AUR

n anul 780 traia n Dacia de atunci cel de-al 33-lea decheneu, pe nume Kesarion Breb. ntr-un manuscris al carui autor a fost profesorul Stamate, s-au consemnat viata, nvatatura si povestirile lui Kesarion. Autorul primeste n cele din urma acest manuscris din partea profesorului al carui elev a fost chiar autorul. Profesorul 33-lea. considera avea lucrarea sa fie ca n fiind cele o din poveste urma de dragoste. Breb. n acelasi an 780, preotul Zamolxis a decis ca trebuia sa fie schimbat cu cel de-al Acesta Kesarion Preotul l-a ales, dar i-a ncredintat o misiune care nsemna ca Breb sa plece n Egipt. Misiunea era secreta, si obiectivele ei erau aflarea daca religia nou aparuta, crestinismul, era mai buna sau putea nlocui n vreun fel vechile legi. n aceeasi masura, Kesarion a plecat spre Bizant deoarece acesta din urma era sufletul crestinismului. n calatoria sa de a ndeplini misiunea, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin. Kesarion Breb a urmat apoi nvataturile preotilor initiati n crestinism. n anul 787, Kesarion mpreuna cu slujitorul sau au plecat spre marele Bizant pentru a pune n aplicare planul batrnului decheneu. n Bizant, Kesarion l-a cunoscut pe episcopul Platon care era foarte apreciat de Irina , mparateasa si mama lui Constantin. mparateasa Irina domnea n Bizant, unde reusise sa se faca foarte cunoscuta prin sustinerea de catre aceasta a crestinismului.ea a fost ascultata de popor si a stabilit crestinismul religia oficiala n teritoriu. Pe lnga aceste lucruri, a reusit sa renoveze vechile biserici crestine precum si icoanele din acestea. Localitatea ncotro Kesarion si slujitorul lui se ndreptau a fost Amnia. Pe drum ei au poposit la un han de unde au aflat de cuviosul Filaret. Acesta era cunoscut n ntregul tinul pentru bunatatea dar si sfintenia acestuia. Kesarion avea de la episcopul Platon un dar p..i si de popor. Astfel Irina a revenit pe tronul Bizantului,

iar Maria a aflat toate acestea de la un sol trimis la manastirea unde aceasta traia. Astfel Kesarion Breb devenise ultimul decheneu. El a iesit pentru a binecuvnta oamenii Daciei, despre care auzise de la slujitorul sau, Constantin , ca multi sustineau ideea ridicarii de manastiri crestine n Dacia dar ca se temeau de forta slujitorului lui Zamolxis.

I . C R E A N G A - PA R T I C U L A R I TAT I L E FA N TA S T I C U L U I

I.Cr-paritulritile fantasticului n povesti -fantasticul-umanizat -tipurile lui au un comportament, esturi, psihologie, mentalitate si limbaj care amintesc de eroii din Am. din cop., deci o lume concret, trneasc, humulestean. mpratul Ros se uit "de-a mirarea" la peitori, "caut prin asternut" s vad ce l-a picat de i-a stricat somnul. Atutudinile nu sunt maiestuoase, ci familiare, rneti -Harap Alb-plnge cnd l doiniete printele su, se mnie i-l lovete cu frul n cap, rpciuga de cal grbnos care se ntindea s mnnce jraticul, este pclit de Spn pentru c era "boboc n felul su la trebi de aieste", se dovedete "slab de nger" i "mai fricos dect o femeie" cnd se duce n Pdurea Cerbului, se "oliciete" de belele n care l vr Spnul, "se bate cu mna peste gur" uimindu-se de "smintitul" de Ochil, are simul umorului -omenete se poart nsoitorii lui Harap Alb. Ochil i vorbete lui Psril: "Mi, fetioara mpratului ne-a tras butucul. A dracului zgtie de fat! s-a prefcut n pseric, a zburat ca sgeata pe lng ceilali, I ei habar n-au despre asta. Ei, apoi? Las-te n sama lor, dac vrei s rmi fr' de cap. De acum numai noi o putem gsi I aduce la urma ei. Taci molcum I haidem dup dnsa." Psri-LiLungil bojbie prin toat buruienile, cotrobie pe dup stnci, i o gbuiete n spatele Lunii -caracteristica lui Cr. este localizarea fantasticului. Prin detalii realiste, lumea fabuloas coboar ntr-un plan de existen care poate fi localizat geografic i istoric. Personajele se comport rnete I vorbesc moldovenete I.Cr-paritulritile fantasticului n poveti -fantasticul-umanizat -tipurile lui au un comportament, gesturi, psihologie, mentalitate i limbaj care amintesc de eroii din Am. din cop., deci o lume concret, trneasc, humuletean. mpratul Ro se uit "de-a mirarea" la peitori, "caut prin atern..acum numai noi o putem gsi I aduce la urma ei. Taci molcum I haidem dup dnsa." Psri-Li-Lungil bojbie prin toat buruienile, cotrobie pe dup stnci, i o gbuiete n spatele Lunii -caracteristica lui Cr. este localizarea fantasticului. Prin detalii realiste, lumea

fabuloas coboar ntr-un plan de existen care poate fi localizat geografic i istoric. Personajele se comport rnete I vorbesc moldovenete.

Viata si scrierile lui Ion Creanga

ION CREANGA (1839-1889) "Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..." Data inscrisa de mana lui Creanga in Fragment de biografiesi acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu. In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare in1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919. 18461853 Istet si neastamparat, cum se autodescrie mai apoi in Amintiri din copilarie, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica. Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda il da in primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta il duce, impreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai. 1853- E inscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, 1854 unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). In scriptele scolii, Nica e inscris: Stefanescu Ion. 1854, Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la "fabrica de toamna popi": Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta).

Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata. 18551858 Desfiintandu-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios in Amintiri...), Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si "eminent". Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul cursul inferior. Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormantul se afla la Prigoreni, langa Tg. Frumos, localitate legata de Neculce). Cand se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda. Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica "Sfanta Treime". In acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor Titu Maiorescu, mai mic decat C.). Maiorescu il apreciaza si-l pune invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e insurat, are si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860). Acum ii moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica). Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Il parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze), trasese cu pusca in ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon in casa aflata si azi in curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarare reparatorie: Creanga a fost reprimit in randul clerului, ca diacon. Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase in colaborare cu alti institutori. Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are castig de cauza, in procesul cu Ileana, primind copilul in ingrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste in mahalaua Ticau si se muta in bojdeuca (asa ii spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim. Moment decisiv in viata humulesteanului stabilit in Ticau: il cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul

1859

18641865

18591872

18641889

1873

1875

18751883

descopera, la o consfatuire a invatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crasma cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri iesene. E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romane. Eminescu il determina sa scrie si-l introduce in cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 in Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme in bojdeuca din Ticau, gustand cu placere sarmalele facute de Tinca. Era in anii 1876-1877, inaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti. Sub imboldul poetului, care-i citea si indrepta manuscrisele, sunt compuse in bojdeuca genialele sale scrieri literare, care incanta toate generatiile de cititori romani (ba si straini, prin traduceri). Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca in 1883 amandoi sa se imbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica in Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac,Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pani. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar in alte publicatii.

18831889

Exact in aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie ii aduc o suferinta de sase ani. Cand afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, il apuca disperarea. Cade chiar in clasa, inaintea scolarilor, stand mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova. 1889, Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins 15 iunie "fratele Mihai". Plange ca un copil si murmura tremurand de suspine: Badie Mihai! Dupa cateva saptamani, afla ca - la inceputul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec. 1889, Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Inveselit, Creanga coboara din 31 dec Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mancand pofticios gogosi cu dulceata. Impreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau cate un coniac, amicul il conduce pana aproape de bojdeuca. Isi ureaza "La multi ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. In noaptea bucuriilor, el isi da duhul. Afland vestea, prietenii l-au pus in sicriu. Cand sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea stramte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos

sicriu si dus la Eternitatea, unde e inmormantat pe 2 ianuarie 1890

Nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamt, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamt. In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii 3 baieti pier de copii. Ecaterina moare in 1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919. 1846-1853 - Istet si neastamparat, cum se autodescrie mai apoi in AMINTIRI DIN COPILARIE, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe ,,badita Vasile'', cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica. Apoi, mama Smaranda il da in primire tatalui ei David Creanga. Acesta il duce, impreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai. 1853-1854 - E inscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu. In scriptele scolii, Nica e inscris: Stefanescu Ion. 1854, toamna - Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la ,,fabrica de popi'' : Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta. Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci ION CREANGA, nume pastrat toata viata. 1855-1858 - Desfiintandu-se Scoala din Falticeni, Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic ,,Veniamin Costachi'' de la Socola. Este notat la toate materiile cu ,,bun'', ,,foarte bun'' si ,,eminent''. Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior. 1859 - Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti. Cand se fierbe Unirea de la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu are voise sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: MOS ION ROATA si UNIREA si MOS ION ROATA si CUZA VODA. Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonist deacon la biserica ,,Sfanta Treime''.

1864-1865 - In acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi. Maiorescu il apreciaza si-l pune invatator la Scoala primara nr.1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, Creanga se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e insurat, are si un baiat, Constantin. Acum ii moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie. 1859-1872 - Timp de 12 ani e slujitor al altarului. La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Il parasise nevasta, trase cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarare reparatorie : Creanga a fost reprimit in randul clerului, ca diacon. 1864-1889 - Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui nr de 4 manuale scolare, scoase in colaborare cu alti institutori. 1873 - Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are castig de cauza, in procesul cu Ileana, primind copilul in ingrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste in mahalaua Ticau si se muta in bojdeuca de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina o aduce pe TINCA VARTIC, o fatatiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim. 1875 - Moment decisiv in viata humulesteanului stabilit in Tincau: il cunoaste pe MIHAI EMINESCU, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a invatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor a lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crasma cu hrube BOLTA RECE ori la alte hanuri iesene. E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romane. Eminescu il determina sa scrie si-l introduce in cenaclul JUNIMII. Citeste Soacra cu trei nurori. Autor de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme in bojdeuca din Tincau., gustand cu placere sarmalele facute de Tinca. Era in anii 1876-1877, inaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti. 1875-1883 - Sub imboldul poetului, care-I citea si indrepta manuscrisele, sunt compuse in bojdeuca genialele sale scrieri literare, care incanta toate generatiile de cititori romani. 1883-1889 - Exact in aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie ii aduc o suferinta de 6 ani. Cand afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, il apuca disperarea. Cade chiar in clasa, inaintea scolarilor, stand mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la SLANIC MOLDOVA. 1889, 15 iunie - Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins ,,fratele Mihai''. Plange ca un copil si murmura tremurand de suspine : Badie Mihai ! Dupa cateva saptamani, afla ca - la inceputul de aug - sarmana VERONICA MICLE, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec. 1889, 31 dec. - Copii pornesc prin Iasi cu uratul. Inveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mancand pofticios gogosi cu dulceata. Impreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau un coniac, amicul il conduce pana aproape de bojdeuca. Isi ureaza ,,La multi ani ! ''. Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. In noaptea bucuriilor, el isi da duhul. Afland vestea, prietenii l-au pus in sicriu. Cand sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare ; usile - prea stramte. Amicii strica zidul din lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin

spartura e scos sicriul si dus la ,,ETERNITATEA'', unde e inmormantat pe 2 ian. 1890.