AMINTIRI DIN COPILARIE Imaginarul casei imaginea casei este prima care atrage atentia este un topos sacru

pentru personajul lui Creanga, casa este un centrum mundi, din care se desprind toate celelalte lucruri si evenimente, in jurul caruia graviteaza locurile, drumurile, intamplarile. Este factorul care mentine coerenta si coeziunea acestui univers mitizat Este perceputa ca un cosmos al izolarii si al intimitatii, al spatiului ocrotit, matrice a devenire fiintei, a inaltarii in lume Casa ridicata in slava devine o imensa scena a jocurilor infantile, luminata de privirea ocrotitoare a mamei si de atitudinea ingaduitoare a tatalui. Casa, centrum mundi, dar si axis mundi, devine un spatiu al lumii prelungite in exterior, sub forma unor tentacule: ea duduie, se cutremura sub rasul gigantic, homeric, al copiilor. Casa, spatiu explorabil, devine o terra incognita pentru copii, unde aventura apare sub forma jocului. Jocurile insesi au o dinamica extraordinara, presupunand cele mai neasteptate actiuni, momente de acalmie si de vacarm infernal. Jocurile sunt de o mare diversitate si o neinchipuita inventivitate; mai mult, sunt universale, ale tuturor copiilor lumii. Aici, langa prichiciul vetrei (axis mundi), element al verticalitatii la care viseaza personajul, se petrec intamplari extraordinare, jocul matelor, jocul de-a mijoarca. Casa, ca un fagure de spatiu-timp, mai are ocnita si cotrute, pod indestulat cu slanina si faina, camari si oale cu smantana, poloboace si putini harbuite, grinda, stative si roti de tors si multe alte unelte pentru o intreaga industrie. Casa insasi, insufletita ca o fiinta, cu toate aceste tainite, unghere si recipiente animate, puse in miscare epica de jocul copiilor, caci jocul domina acest univers, tinde sa se ridica in slava. Casa devine si un spatiu expus agresiunilor realului Amenintarile care tulbura linistea casei constituie in structura textului directii de dezvoltare epica, deoarece ele il vor determina pe copil sa paraseasca spatiul matrice ocrotitor pentru a le inlatura.

Pupaza din tei - Exemplu este cantecul cucului arminesc, care-i spurca pe cei surprinsi dimineata inca adormiti. - Pupaza: e intr-un anume fel chiar monstruoasa, confundabila cu un sarpe cu pene, tulbura cea mai fericita stare a casei si copilului, somnul, momentul de perfecta armonie si contopire cu lumea de vis a copilariei. - Eroul intreprinde de aceea o prima calatorie, o prima iesire din mediul sau, una de pedeapsa, de restabilire a ordinii si a armoniei tulburate. Incursiunea la tei, cu toate peripetiile drumului si ale intamplarilor, dobandeste proportiile unei adevarate expeditii, comparabila cu acelea din vechile epopei.

Trezirea dis-de-dimineata datorata cantecului arminesc, semnifica un atentat impotriva lumii ideale a copilariei, necesitatea intrarii personajului in randul comunitatii, prin obisnuirea treptata cu rigorile vietii, cu treburile ce nu suporta amanare. Pupaza este ceasornicul natural al satului, simbol sui-generis al timpului real, stabilind ritmurile muncii si ale vietii, dupa care se conduc toti humulestenii. Somnul copilului devine astfel un punct de rezistenta impotriva acestei invazii a realului in lumea fabuloasa a copilariei. In acelasi timp, actiunea de pedeapsa pe care o intreprinde Nica pentri a-si conserva statutul mitic devine o victorie temporara a lumii copilariei asupra lumii reale. Este de obicei un infrant, cautand scapare printr-o fuga sanatoasa. Deznodamantul este unul fericit, parca prin interventia unui deus ex machina, pentru ca pupaza se aude iar cantand din tei. Totul se termina, ca la Francois Rabelais, in Gargantua si Pantagruel, cu un ospat bine stropit cu vin, alimentat cu pui la frigare si cu placinte cu poalele in brau. Se restituie astfel satului si lumii taranesti aureola ei mitica, evocata mai tarziu si de Mihail Sadoveanu in Hanu-Ancutei, in care toti beau, mananca si spun povesti, traind in orizontul varstei de aur, al sarbatoririi perpetue, pe care copilaria o exprima pe deplin. Orice plecare din atmosfera de fericire perpetua a copilariei semnifica iesirea din basm, din mit. Exemplu: calatoria la Brosteni. Intr-un astfel de spatiu ostil, necazurile lui Nica si ale lui Dumitru se tin lant, unul atragandu-l pe celalalt. De aceea, in Amintiri domina, ca numar si ca intindere in text, nu intamplarile in spatiul inchis, ci aventurile in spatiul deschis, din care, de regula, eroul se intoarce infrant acasa, la acel liman salvator. Toate aceste repetate intoarceri sunt in realitate adevarate fugi inapoi inspre casa: fuga din gradina matusii Marioara, fuga de la scoala, fuga din iarmaroc, fuga catre casa cu gheata in spinare, de la Brosteni (o vesnica regressus ad uterum). O singura data nu se mai intoarce acasa, cel mai lung drum si ultimul in Amintiri este cel al plecarii la Socola, drumul de la Humulesti la Iasi, cel al instrainarii dureroase si definitive de sat si de lumea lui.

Iesirea din mit partea a IV-a vizeaza instrainarea definitiva a copilului de lumea mitica, de varsta de aur a copilariei, pentru a merge la scoli inalte, dupa vointa mamei, care acum se dovedeste a fi apriga si neinduratoare. In simplitatea ei taraneasca, Smaranda intrezarise sensul dezvoltarii lumii moderne si manifestase un adevarat cult pentru stiinta de carte (Cel invatat sluga-l va avea pe cel neinvatat). Copilul traieste astfel un intens sentiment al dezradacinarii, al instrainarii de sat, de matca, pentru Nica (trauma placentara), idealul mamei are o finalitate indoielnica, deloc stralucita (ia acolo, un popa prost, cu preuteasa si copii). Acest ultim capitol figureaza tocamai iesirea dureroasa din mit, despartirea dramatica de lumea atemporala a copilariei si a satului etern romanesc. Acum, pentru prima data in text, se

mentioneaza timpul real, apar precizari temporale: toamna anului 1855, anotimp ce prefigureaza sfarsitul. Drumul de la Humulesti la Iasi reprezinta itinerariul unei demitizari. Din Humulestiul vesnicei sarbatori, pleca surghiun, dracului pomana, in loc strein si asa departat. Deplasarea de la mit catre realitate, ca si aceea de la sacru la profan, se face tot sub semnul aventurii, insa intr-un registru ironic mai accentuat acum. Pana si caii lui mos Luca, numiti de Smaranda, in perimetrul mitic al satului, doi cai ca niste zmei din poveste, se muiese de tot, devenind ceea ce erau in realitate, cai ogarjiti ca niste mati de cei lesinati. Lumea in care ajunge este una fara repere, indistincta; singurul reper spatial mentionat in text este un plop mare, in perimetrul caruia apar, din intuneric, personaje bizare, de carnaval parca, cu barbele cat badanalele de mari, marturisindu-si unul altuia pacatele! (lume carnavalesca, ironica) Inceputul si sfarsitul romanului dobandesc semnificatii de simbol, situand eroul in lumea celor ce se initiaza in stiinta de carte.

Consideratii stilistice si de limbaj A. UMORUL Modaliti de realizare a umorului 1. Numele, poreclele unor personaje sau felul n care le caracterizeaz autorul Ex: mo Chiorpec, Mogorogea, Trsnea, mo Vasile era un crpnos i un pui de zgrie-brz 2. Combinaii neateptate de cuvinte, folosirea unor termeni cu alt sens dect cel propriu Ex: cinstit crm, cuvioasele mute i cuvioii bondari 3. ntorsturile de fraz, cu semnificaii neateptate Ex: i s nu credei c nu mi-am inut cuvntul de joi pn mai apoi, pentru c aa am fost eu, rbdtor i statornic la vorb n felul meu. 4. Autopersiflarea Ex: i unde nu s-au adunat o mulime de biei dornici de nvtur, ntre care eram i eu, cel mai bun de hrjoan i slvit de lene. 5. Zeflemisirea Ex: i-apoi numai asta mi-ar fi lipsit acum ct eram de pricopsit.
3

B. ORALITATEA Oralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a ntmplrilor n faa unui auditoriu i nu pentru cititori. Modaliti de realizare a oralitii 1. Adresare direct prin care i solicit interlocutorii Ex: i dup cum am cinstea de a v spune... 2. Folosirea dativului etic (un fapt de limb care este folosit n plan stilistic cu valoare afectiv; apare la nivelul formelor neaccentuate de dativ, de persoana I i a II-a, singular, fr funcii sintactice; persoana I l indic pe narator, iar persoana a II-a pe cititorul devenit asculttor.) Ex: mi i-l aducea... 3. Introducerea tablourilor n micare prin repetarea lui i narativ efect cumulant, dinamizant Ex: i ne coborm i ne tot coborm cu mare greutate (...) i caii lunecau i se duceau de -a rostogolul. 4. Expresii onomatopeice Ex: i cnd s pun mna pe dnsa, zbrr... 5. Exclamaii, interogaii, interjecii Ex: - Pu-pu-pu! Pu-pu-pu! Pu-pu-pu! 6. Aglomerarea verbelor de aciune Ex: i acum ajung n dreptul teiului, pun demncarea jos, m sui ncetior n tei, bag mna n scorbur, gbuiesc pupza... 7. Expresii populare Ex: Pielea rea i rpnoas, ori o bate ori o las.

Curentul literar in care se incadreaza: REALISMUL La nivelul stilului: LIMBAJUL POPULAR Autorul profund demiurgos al operei lui Creang e poporul; al lui Creang e numai talentul (Garabet Ibrileanu). regionalismele: a) lexicale: badana (bidinea) , bulhac (bltoac), cioflingar (om n straie oreneti), diat (testament), dupuros (ciufulit), hojmalu (vljgan), a se ii (a se uita), a prociti (a asculta) etc; b) fonetice: biat, oloi, toc etc; reproducerea de proverbe i zictori: La plcinte nainte, la rzboi napoi etc; folosirea expresiilor populare: Se ine ca ria de om; a face otrocol (a face dezordine), a o pali (a o lua la fug) etc; prezena anacoluturilor: Cine tot vorbete lucru nu-i sporete.

la nivelul lexicului ONOMASTICA: Nic un diminutiv specific zonei, de la Ion, ca i Smrndia; numele prin care se specific apartenena la o familie: tefan a Petrei tipic pentru zon;

TOPONIME: nume de localiti care se regsesc pe harta rii sporesc realismul operei: Humuleti, Deleni, Flticeni, Pipirig, Iai, Trgu Neam etc.;

la nivelul coninutului VESTIMENTAIA: red imaginea ranului romn din zona Moldovei, din acele vremi costumul specific zonal: oamenii sunt mbrcai cu cme, o cciul, un suman, ciubote; IMAGINEA COLII: reprezint un alt aspect al realismului operei; colile rurale sunt de obicei conduse de biseric; coala se desfoare pe un program de lucru simultan; cei mai mari i ascult pe cei mici; nvtorul i preotul satului se bucur de un statut special, oamenii le acord mare respect celor nvai; materiile principale sunt: cititul, gramatica, socotitul; nva din ceaslov; regimul colii este instabil nvtorul Bdia Vasile este luat n armat, dei el este singurul nvtor din sat i astfel coala este desfiinat, iar copii sunt dui n satul vecin, la Broteni; la Flticeni, la coala de catihei, se nva pe de rost, ceea ce genereaz mari neajunsuri n formarea elevilor (gramatica este, n felul acesta, o povar, cumplit meteug de tmpenie).
5

 FAMILIA: este o familie tradiional patriarhal, fiecare membru are un rol important: mama se ocup de educaia copiilor i de gospodria, iar tatlui i revine sarcina de asigura bunstarea familiei (muncete la pdure); familia se organizeaz dup un model strvechi: femeia asigura armonia cminului fora pasiv , iar brbatul reprezint energia activ un cuplu armonios tot unitar patrarhal; copiii mai mari au grij de fraii mai mici;

OBICEIURI I TRADIII: obiceiurile legate de anumite evenimente calendaristice: zilele de srbtoare: Crciunul, Anul Nou, Patele, tierea capului sfntului Ioan Boteztorul; ritualuri de nmormntare, descntece; obiceiuri legate de munca de zi de zi: torsul, baterea cnepii, deretecatul, gtitul, munca la cmp etc.;