Eseu de sinteza pe tema familia

Familia este o temă foarte importantă a literaturii române dar și universale. Este o temă
a identității. Autorii români, prin operele lor, înfățișează familia în diferite ipostaze ale
trecutului și prezentului. Fiecare familie este ca un fundal, un cadru de desfășurare a
evenimentelor. În povestiri, nuvele sau romane, personajele au întotdeauna în spatele lor o
familie, un trecut care să le dezvăluie originile.
În literatură, familia este o temă cu o arie de propagare pe atât de vastă pe cât de
diversă este modalitatea de evidențiere a ei; ea reprezintă o preferință a scriitorilor, indiferent
de epoca sau curentul în care au fost integrați, dar este specifică curentului realismului. Această
temă pune în lumină relațiile dintre membrii familiei dar și diferite mentalități. Dacă familia
tradițională avea un set de reguli nescrise, dar riguroase, evidențiind devotamentul soților și
respectul copiilor pentru părinți, tipul familiei patriarhale, în familia modernă, se prezintă ideea
de îndepărtarea de la normele tradiționale, câștigarea unei oarecare independențe sau
conflictul dintre generații.
Enigma Otiliei, opera publicată de către George Călinescu în perioada interbelică, este
un roman de tip balzacian, obiectiv, realist și modern, semnificativ temei familia. Totodată,
opera este caracterizată de autenticitate și spontaneitate, impresia de autenticitate fiind
conferită de caracterul realist al romanului, dar și de analiza psihologică a personajelor,
construite cu ajutorul unor tehnici moderne. Romanul a fost publicat în 1938, prezentand astfel
trei arii tematice dezvoltate pe tema familiei si tema existentei societatii burgheze: tema
mostenirii, tema paternitatii si tema iubirii.
Tema iubirii, mentalitatea epocii și forța distrugătoare a banului, precum și ideea
paternității sunt puse în lumină într-un mod inedit, cu ajutorul tehnicilor moderne utilizate de
autor. Viziunea despre lume a autorului este strâns legată de modul în care Călinescu a ales să
construiască subiectul romanului, având în vedere faptul că principiile teoretice ale acestuia
impun modernitate, obiectivitate, autenticitate și veridicitate. Astfel, povestea de dragoste a
cuplului Felix-Otilia capătă diverse nuanțe, fiind pretabilă unor interpretări variate. Viziunea
despre lume a autorului este creionată în manieră modernă și se concentrează în jurul celor
două teme ale romanului: prezentarea unor aspecte din viața societății burgheze bucureștene
de la începutul secolului al XX-lea și experiența iubirii, urmată de maturizarea sentimentală a lui
Felix, acestea desfășurându-se paralel cu lupta pentru averea lui moș Costache și câștigarea
moștenirii. Modernitatea constă, așadar, în influențele de tip balzacian conform cărora „zeul la
care se închină toți este banul”.
Tren de plăcere este una dintre schițele care îi aparțin lui Ion Luca Caragiale, fiind
publicată pentru prima dată în revista „Universul” în anul 1900. Textul prezintă călătoria cu
peripeții pe care o face o familie burgheză la Sinaia. Deși este un text de dimensiuni reduse, Ion
Luca Caragiale reușește să redea prin intermediul acestei schițe atmosfera acelei vremi, dar și
să scoată în evidență și să critice subtil moravurile ușoare ale societății din acea perioadă. Tema
abordată de Caragiale în Tren de plăcere vizează viața de familie și relațiile dintre membrii
acesteia. Prin scurta și simpla poveste a unei „excursii de plăcere” pe care burgheza familie
Georgescu o face la Sinaia, autorul pune în lumină superficialitatea relațiilor dintre membrii
familiei, lipsa de respect și snobismul ce se ridică la suprafață chiar și în cea mai banală
interacțiune dintre aceștia.
Romanul Hronicul și cântecul vârstelor este o operă cu un caracter memorialistic
pronunțat, scrisă de către Lucian Blaga în perioada 1945-1946, dar publicată abia după moartea
autorului, în anul 1965. Fiind o operă care descrie viața lui Lucian Blaga atât în copilărie, cât și în
plină formare, urmărind practic drumul existențial al scriitorului de la nașterea sa până la
momentul lansării sale definitive, ea poate fi considerată un bildungsroman.
Totodată, în opera autobiografică a lui Lucian Blaga, „Hronicul și cântecul vârstelor”,
tema familiei ocupă un loc important, întrucât se acoperă copilăria și perioada tinereții
autorului. Mediul în care acesta s-a născut și a crescut a avut un rol important în formarea și
dezvoltarea lui ulterioară.Mediul rural ardelean în care a copilărit Blaga avea să-i servească
drept sursă de inspirație pentru tot restul vieții. Mama a avut un rol esențial în acest sens,
întrucât îi spunea basme micului Blaga, care credea în poveștile care i se spuneau (datorită
talentului de povestitoare al mamei). Astfel, locul de unde scriitorul își trage rădăcinile se
regăsește pe parcursul întregii lui opere, aspect evidențiat mai ales de miturile populare, pe
care acesta le-a interpretat ulterior în stil propriu.
Romanul Moromeții aparține scriitorului român Marin Preda, iar cele două volume care
îl compun prezintă lumea satului românesc din Câmpia Dunării înainte și după cel de-al doilea
Război Mondial. Cele două teme centrale ale operei sunt cea rurală și cea a familiei, autorul
reușind să descrie cât mai în detaliu elementele care compun satul tradițional. Deși toate
personajele romanului sunt realiste și intrigante prin complexitatea lor, accentul este pus pe Ilie
Moromete, capul familiei Moromete și personajul central al acestui text. Acesta se bucură de
autonomie și se simte împăcat cu sine numai în deplină libertate. Tema principală a romanului
este rurală, deoarece personajul principal din roman este un simbol al țărănimii care trăiește
într-o perioadă istorică în schimbare, vechiul stil de viață fiind influențat de modificările care
apar în satul tradițional din acea perioadă. În plus, „Moromeții” poate fi considerat și un roman
de familie, o altă temă dezvoltată de autor.