Sunteți pe pagina 1din 2

Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuială


Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.


Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Titlul poeziei
frumosul estetic --------------------------------- urâtul existențial, metafizic

Titlul poeziei face trimitere la vol. Florile răului al lui Charles Baudelaire
Termenul etic/ moral – răul este substituit cu un termen care face la
estetica urâtului - mucigai
Estetica urâtului a determinat o mutație fundamentală în sfera categoriilor
estetice ale artei, lărgind considerabil sfera de manifestare artistică și
evantaiul expresiv al artei prin introducerea unor nuanțe noi: morbidul,
grotescul, demonicul, terifiantul, macabrul, satanicul etc.
Vechea estetică a frumosului – este substituită, în perioada modernistă, de
estetica urâtului, deoarece estetica veche este considerate inexpresivă,
dulceagă, desuetă / perimată (învechită), siropoasă și irelevantă pentru
sensibilitatea omului modern.
Titlul poemului este metaforă oximoronică în care sunt asociați subst. flori
– care desemnează simbolic frumosul artistic, creația în general sau opera
pe poetul o zămislește în perioada de detenție și subst. mucigai – termen
foarte sugestiv pentru ilustrarea noii formule estetice adoptate de Arghezi,
estitica urâtului, dar și a surselor de inspirație ale poetului care aduce , prin
acest poem, în centrul atenției un domeniu al relității nepoetizat până atunci
: lumea degradată a temniței, cu figurile ei bolnave fizic și moral, cu mizeria
și descompunerea ei și cu atmosfera sumbră, întunecată, infernală care
circumscribe acest univers.
Asocierea acestor termini în titlul poeziei are rolul de a reliefa fascinația pe
care o exercită urâtul, morbidul, demonicul, oroarea asupra sensibilității
omului modern, capacitatea stranie de expresie pe care o manifestă urâtul
asupra ființei umane, într-un mod spontan și electrizant. Arghezi atrage,
astfel, atenția că universal carceral ascunde, în toată degradarea și mizeria
sa, o oază de lumina sau anumite rezerve de frumusețe, chiar dacă
acestea sunt stinse/ palide, bolnave. Titlul induce ideea că nu există
domeniu al vieții, oricât de degradat ar fi acesta, care să nu emane
frumusețe, să nu poată genera expresie poetică
Audio - Tudor Arghezi (1962): https://www.youtube.com/watch?
v=Lutr74DV-QA
https://www.youtube.com/watch?v=hoaDZ1xtmGo