Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul provine de la Parnas, munte consacrat lui Apollo si muzelor in mitologia greaca, si numeste gruparea poetilor francezi care, in jurul anului 1850, s-au detasat de lirismul romantic, cultivand o poezie rece, impersonala si savanta. Curent in poezie, aparut in Franta, spre jumatatea secolului al XlX-lea, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasa a naturii si a civilizatiilor trecute, descrierea stralucirii exterioare a lucrurilor, constructia savanta a limbii." (DEX) Obsesia pentru frumusetea artei, detasarea ei de orice utilitate sociala sunt subliniate de Theophile Gautier: Poetul trebuie sa realizeze Frumosul prin continuarea complexa, savanta si armonica a liniilor, a culorilor si a sunetelor nu mai putin decat prin toate posibilitatile pasiunii, ale cugetarii, ale stiintei si fanteziei", opera de arta este semnul frumusetii sensibile. Indiferenta fata de utilitatea sociala sau morala, cultul frumusetii pure, ura fata de poezia lipsita de rigoare din cauza caracterului ei exterior prea sentimental, iata trasaturile cele mai comune ale doctrinei parnasienilor." (Philippe Van Tieghem, Marile doctrine in Franta) O sinteza a trasaturilor parnasianismului este propusa de Margareta Dolinescu: Idealul de perfectiune, echilibrul, intoarcerea catre miturile antice sunt trasaturi care ne fac sa consideram parnasianismul o noua renastere, in sens modern, a clasicismului antic. () Asimilarea unora dintre trasaturile fundamentale ale parnasianismului, cum sunt tendinta catre meditatie, seninatatea olimpiana, jocul intre sensibil si inteligibil, corespunde spiritualitatii romanesti" (M. Dolinescu, Parnasianismul, p. 258).
Trasaturi:
Afirma autonomia esteticului, sustinand, prin T. Gautier, teoria artei pentru arta. Dezamagiti de societate si de inutilitatea angajarii revolutionare, poetii se izoleaza de lumea actiunii. Se cultiva o poezie picturala, rece, obiectiva, cu structuri savante (lirismul impersonaL). Se remarca intelectualismul, eruditia textelor, recursul la mituri sau peisaje exotice, contemplarea detasata sau
meditatia filosofica.
Descrierile de natura surprind pitorescul, puritatea liniilor, transparenta culorilor, iar cultul pietrelor pretioase