Sunteți pe pagina 1din 5

Dialogul în textul nonliterar. Interviul.

 Dacă ai fi jurnalist, cui ai vrea să îi iei un interviu?


 Formulează două întrebări la care ai vrea să‐ți răspundă persoana despre care ai scrie.

Citește cu atenție textul de mai jos.

Interviu cu Matei Vișniec

Miruna: Trebuie să mărturisesc că acest interviu mă emoționează, deoarece peste câțiva ani, la școală,
voi studia textele dumneavoastră.
Matei Vișniec: Și pe mine mă emoționează acest interviu, pentru că rareori am răspuns unui reporter care
să aibă vârsta ta!
Miruna: Nu pot să nu vă întreb. Cum este să fiți în cărți?
Matei Vișniec: Este o senzație de stranietate, dar în același timp de mare bucurie. Uneori nu îmi vine să
cred că am devenit scriitor, pentru că la ora la care aveam vârsta pe care o ai tu doream deja să fiu scriitor.
Am început să scriu poezie, m‐au fascinat întotdeauna poveștile, m‐a fascinat literatura în general și mi ‐am
dat seama că acesta va fi drumul meu. În același timp, scriitorii sunt mulți pe pământ și ca să reușești cu
adevărat să te impui, să emoționezi, să atragi atenția înseamnă că trebuie să ai ceva de spus. Iar acum, după
multe decenii de când scriu, îmi dau seama că, dacă sunt oameni care mă studiază, înseamnă că poate‐poate
am avut ceva de spus.
Miruna: Dacă mâine ați fi din nou copil, ce ați face?
Matei Vișniec: Dacă aș fi copil mâine, în primul rând m‐aș juca foarte, foarte mult. Pentru că eu când am
fost copil m‐am jucat foarte, foarte mult, uneori zi‐lumină. Este o vârstă la care trebuie să te joci, pentru că,
dacă nu te joci atunci când ești copil, nu te mai joci mai târziu. Deci m‐aș juca din nou, cum m ‐am jucat
atunci când eram copil, la Rădăuți, unde aveam o grădină și unde zburdam cu alți copii prin toate grădinile,
dar totodată aveam timp și de citit. Aș citi din nou autorii care m‐au fascinat când eram de vârsta ta: aș citi
din nou Jules Verne, aș citi din nou Alexandre Dumas, aș citi din nou poate povești, poate că aș inventa
jocuri mai interesante. Dacă aș fi copil din nou, poate că aș alege totuși același drum. Când am fost copil, am
avut cele mai importante revelații din viața mea și de atunci, între vârsta pe care o am acum și vârsta
copilăriei, este o linie continuă. Nu m‐am abătut niciodată de la idealurile pe care mi le‐am format când am
fost copil.
Miruna: Care este cartea pe care ar trebui să o citească orice copil?
Matei Vișniec: Fiecare copil cred că își găsește, dacă citește, cartea preferată. Nu este obligatoriu ca toți
copiii de pe planetă să iubească aceeași carte, este chiar recomandat ca fiecare copil să aibă cartea lui
preferată, autorul lui preferat, povestea lui preferată, pentru că în felul acesta copiii își vorbesc și fiecare își
laudă povestea și autorul preferat și în felul acesta circulă poveștile. Unul spune „a mea a fost mai
interesantă“, altul spune „a mea a fost și mai interesantă“, acest lucru incită la o mai mare diversitate și la o
lectură mai intensă. Când am fost copil, cred că am început să citesc prin clasa a doua – a treia, am dat de o
carte care mi‐a plăcut enorm și care se numește  Habarnam în Orașul Soarelui. O găsiți și voi în librării și
cred că este o anumită vârstă la care trebuie să citești această carte.
Miruna: Să vorbim puțin despre copilăria dumneavoastră, la Rădăuți. Știu că în acea perioadă v ‐a
marcat foarte mult spectacolul circului în turneu. De ce?
Matei Vișniec: Ei bine, când eram copil, în acel oraș mic care se numește Rădăuți și care era un oraș
fabulos, din când în când venea circul. Venea cam o dată pe an și atunci se întâmpla o transformare totală în
oraș, pentru că împreună cu circul veneau culorile, venea muzica, veneau clovnii, venea o veselie pe care în
restul anului nu prea o găseai în oraș. [...] Mai rămân însă din acest circ pe care l ‐am cunoscut eu altădată
clovnii: clovnii de teatru, clovnii de circ, clovnii de stradă. De câte ori văd un clovn, imediat îmi amintesc de
copilărie.
Miruna: „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele“ este o piesă pentru copii. Ce v ‐a inspirat
să scrieți această piesă?
Matei Vișniec: Am vrut să creez o punte între copilul care am fost acum 50 de ani și copiii de astăzi și să
văd dacă ei mai au lucruri să își spună, copilul din mine cu copiii de astăzi. Și am avut bucuria să‐mi dau
seama că astăzi copiii simt la fel ca acum 50 de ani: au nevoie de povești frumoase, au nevoie de adevăr, au
nevoie să râdă, au nevoie să se mire, au nevoie de muzică, au nevoie de miracole, iar teatrul este pentru mine
un miracol.
Un copil care nu merge niciodată la teatru până la vârsta de 12, 13, 14 ani a pierdut foarte mult. Din cauza
asta pentru a mine a fost foarte important să scriu și piese pentru copii, nu numai pentru adulți, pentru că eu
m‐am hrănit cu teatrul de păpuși când eram copil și știu că și astăzi copiii au nevoie de această extraordinară
formă de socializare, de împrietenire cu cuvântul, cu emoția și cu frumosul, care este teatrul.
Miruna: Ați spus despre „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele“ că este o piesă care
trebuie mai degrabă trăită decât rezumată. Cum așa?
Matei Vișniec: Atunci când rezumi o piesă simplifici totul. Cel mai bine e s‐o povestești sau măcar să fii
într‐o sală de teatru și să vezi spectacolul, dar și spectacolul copiilor care reacționează la această piesă. Ce
mă interesează cel mai mult este dacă viitorii spectatori, acei copii care vor fi în sală peste câteva minute, se
vor bucura și ei de această piesă, vor reacționa, vor trăi, vor dialoga, vor aplauda. Acest lucru mă interesează
foarte mult. Să văd dacă piesa ajunge în inimile lor.
Miruna: Regizorul Peter Brook spunea că dacă vrea să știe cum este o piesă de teatru o prezintă prima
dată unui public format din copii. De ce suntem noi, copiii, un public atât de exigent?
Matei Vișniec: Sunteți un public extraordinar pentru că voi reacționați spontan la adevăr. Dacă pe scenă
se întâmplă ceva frumos și ceva adevărat, atunci inima voastră se deschide, sufletul vostru reacționează. De
fapt, copiii nu sunt niciodată complezenți. Ei nu trișează. Dacă nu le place, nu se prefac niciodată că le place.
Or, oamenii mari uneori se prefac că le place, ceea ce nu este întotdeauna un lucru bun. Din cauza aceasta
copiii sunt un public extraordinar. Dacă o piesă e proastă, copilul e supărat pe ea și, într ‐adevăr, îl simți că
nu se mai uită, că nu e mulțumit și că preferă să plece. Oamenii mari uneori rămân până la capăt, pentru că
sunt tot felul de motivații mai sofisticate și uneori chiar se prefac că e bine când, de fapt, nu e bine. Sunt
foarte bucuros când am copii sau tineri la piesele mele, pentru că știu că acela va fi semnalul, cum spunea
Peter Brook, un mare regizor, de altfel, semnalul sigur că spectacolul ascunde un adevăr, o poveste
interesantă, un mesaj interesant și mai ales emoție!
Miruna: Ce le transmiteți copiilor din România?
Matei Vișniec: Să se bucure de vârsta pe care o au, să discute, să imagineze jocuri, să scrie poezie, să
deseneze, să danseze, să inventeze, să se joace, să‐și trăiască din plin copilăria și, dacă se poate, cu cât mai
puține ecrane între ei, pentru că aceste ecrane sunt deseori niște baricade între ei și viață. Viața trebuie trăită
direct, cu furnicile, cu găinile, cu fructele, cu grădina, cu pădurea, cu apa, cu norii, cu cosmosul. Sunt atâtea
lucruri de descoperit la vârsta aceasta! Dacă fiecare copil va sta zilnic 4 – 5 ore cu ochii în ecran, în loc să
stea cu ochii în frumusețea vieții, va ieși un copil știrbit. Un copil cu sufletul mai puțin deschis decât al
copiilor care au parte de dialogul cu ceilalți.
Interviu acordat de Matei Vișniec Mirunei, în 1 mai 2016, la postul de televiziune Digi24, digi24.ro
Impresii după prima lectură

 Completează enunțurile de mai jos cu răspunsurile tale și notează‐le în caiet.

Mi‐a plăcut textul, pentru că ... . Ideea cea mai interesantă mi s-a părut ... .
Nu mi‐a plăcut în text că ... . Noutatea pe care am aflat-o este ... .

 Dacă ai fi avut posibilitatea să‐i iei un interviu scriitorului Matei Vișniec, ce întrebare i ‐ai fi pus, în
afară de cele formulate de Miruna?

 Textul dat este alcătuit dintr‐o succesiune de întrebări și răspunsuri. Cine este persoana care
adresează întrebările? Dar persoana care răspunde?

 Precizează scopul textului. Alege dintre variantele: a convinge; a oferi o explicație; a informa.

 Prima intervenție a Mirunei nu reprezintă o întrebare. Ce scop crezi că are acest enunț?

 Identifică din ce categorie fac parte întrebările formulate de Miruna: deschise sau închise.
 Lucrați în perechi. Împărțiți o foaie de caiet în nouă cadrane, câte unul pentru fiecare dintre
secvențele alcătuite din intervenția Mirunei și răspunsul lui Matei Vișniec. Notați în fiecare cadran
cuvântul‐cheie al secvenței și răspundeți la întrebările asociate.

Secvența 1 ................................

1. Din ce cauză este emoționată Miruna?


2. Din ce cauză este emoționat Matei Vișniec?

Secvența 2 ................................

3. Cu ce sens este folosit grupul de cuvinte a fi în cărți?


4. Ce condiție trebuie îndeplinită de un scriitor ca să se impună în lumea literară?

Secvența 3 ................................

5. La ce etapă a existenței lui Matei Vișniec se referă Miruna?


6. Care sunt acțiunile pe care scriitorul le asociază copilăriei?

Secvența 4 ................................

7. La ce text scris de Matei Vișniec se referă Miruna?


8. De ce au nevoie copiii de teatru?

Secvența 5 ................................

9. Ce știe Miruna despre copilăria lui Matei Vișniec?


10. Ce element din lumea circului de azi păstrează veselia circului de altădată?

Secvența 6 ................................

11. Ce informație dorește să afle Miruna?


12. Care este părerea lui Matei Vișniec despre volumul Habarnam în Orașul Soarelui de Nikolai
Nosov?

Secvența 7 ................................

13. Ce o nedumerește pe Miruna?


14. Ce anume este important pentru dramaturgul Matei Vișniec?

Secvența 8 ................................

15. La a cui afirmație apelează Miruna pentru a‐și formula întrebarea?


16. Ce diferențiază, ca reacție la o piesă, spectatorul adult de spectatorul copil?
Secvența 9 ................................

17. Ce îi cere Miruna lui Matei Vișniec?


18. Ce alternativă la timpul petrecut în compania tehnologiei le recomandă Matei Vișniec
copiilor?

Repere
Interviul este un text nonliterar, jurnalistic, de tip informativ. Este construit sub forma unui dialog
scris sau oral, între un reporter/jurnalist și o persoană, în legătură cu o temă de interes public sau
personal.
Interviul poate fi publicat în scris, în ziare sau reviste, poate fi înregistrat sau transmis în direct la radio,
la un post de televiziune sau în mediul on‐line.
Baza oricărui interviu este întrebarea. Reușita interviului este dată de calitatea întrebărilor, fiindcă
aceasta determină calitatea răspunsurilor.
Există întrebări deschise, care oferă intervievatului posibilitatea de a‐și exprima punctul de vedere în
legătură cu tema, și întrebări închise, care nu permit decât răspunsuri de tipul „da“ sau „nu“.
În general, într‐un interviu se recomandă utilizarea întrebărilor deschise.
Un interviu presupune parcurgerea unor etape:

 alegerea temei și a persoanei intervievate;


 realizarea interviului;
 pregătirea întrebărilor pentru interviu, pe baza unei documentări;transcrierea interviului.
Cuvântul interviu provine, în același timp, din limba engleză (interview) și din limba franceză
(interview).
Portofoliu
Lucrați în echipe de 4 – 6 elevi. Pregătiți întrebări pentru un interviu pe care ați vrea să ‐l luați unei persoane
publice (un artist, un sportiv etc.). Trimiteți‐i întrebările prin e‐mail sau pe o rețea socială, anunțând‐o despre
intenția de a publica interviul. Dacă primiți răspuns, publicați‐l în revista sau pe blogul școlii.

Autoevaluare (L1 – L6)


Completează, în caiet, următoarele afirmații:

 Din ceea ce am învățat, cel mai important mi se pare ... .


 Cel mai mult mi‐a plăcut activitatea ... .
 Cel mai dificil mi s‐a părut ... .