Roman postbelic, neomodern, psihologic

Marin Preda
Morometii
Cuplu de personaje

INTRODUCERE
Neomodernismul reprezinta un curent literar posbelic, manifestat dupa cel de-al saselea
deceniu. Dupa mai bine de zece ani de dominare a prolecultismului, autorii romani se intorc la marile
modele ale creatorilor interbelici. Acestia vin cu o conceptie noua despre literatura desprinsa din
modernismul interbelic si inteleg arta intr-un mod aparte.
Marin Preda reprezinta unul dintre cei mai de seama scriitori postbelici. Despre acesta, criticul
Eugen Simion afirma ca a fost un om profund, care nu mintea, fapt reflectat in opera sa literara.
Morometii este primul roman al lui Marin Preda, primul volum fiind publicat in 1955, iar cel
de-al doilea in 1967. Acesta reprezinta un roman postbelic, realist obiectiv, psihologic, pregatit de proza
scurta a autorului din Intalnirea din pamanturi.

CELE PATRU ELEMENTE

Tema operei este drama taranului mjlocas, Moromete, traind destramarea familiei sale si a
gospodariei patriarhale. Apare relatia omului cu timpul, a umanitatii cu istoria la rascruce de epoci sub
presiunea unor evenimente necrutatoare.
Titlul operei evidentiaza tema centrala a operei. Romanul prezinta pe larg viata familiilor de
tarani din Lunca Dunarii, centrala fiind familia Morometilor. De asemenea, se remarca o fresca a vietii
rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Planurile narative, in romanul de Marin Preda, sunt paralele, destinele familiilor taranesti nu se
determina reciproc. Exista un plan al familiei Moromete, centrul intregii naratiuni si un plan al celorlalte
familii din sat, care evolueaza parallel. Primul volum are structura circular si este construit prin tehnica
decupajului si accelerarea gradate a timpului naratiunii. La inceput, timpul aveanea nesfarsita rabdare
cu oamenii, iar la sfarsit, simetric, timpul nu mai avea rabdare. Acest volum contine intamplarile unui
singur an, 1937, in satul Silistea Gumesti si are trei parti. Volumul al doilea este redactat in tehnica
rezumativa, cu intoarceri in timp, oamenii confruntandu-se cu vitregia vremurilor. Dupa razboi si venirea
comunismului, se face reforma agrara, colectivizarea fortata. Satul intra intr-un ritm accelerat, de
disolutie si se remarca in plan compositional figuri noi precum Bila, Isosica, Zdroncan, Mantarosie,
Ouabei.
Compozitia primului volum se bazeaza pe tehnica decupajului. Nararea se face lent, la fel cum
curge si timpul. Cel de-al doilea volum este redactat in tehnica rezumativa, redat este doar esentialul. Se
remarca intoarceri in timp si eliminari de fapte.

STATUTUL PERSONAJELOR
Ilie Moromete este numit de N.Manolescu cel din urma taran. Acesta crede, pana in final, in
ideile sale. Chiar spune, in ultima scena in care apare in viata: pana in ultima clipa, omul e dator sa tina
la rostul lui. Ilie Moromete e un taran seducator, cu prestigiu real, in familie si in sat. El e un personaj
fascinant, cu umor fin, superior, dar un inadaptat. Acesta este intelligent, fiilosof, aratand o parelnica
ignoranta ca Mos Ion Roata. El reprezinta lumea taraneasca in valorile ei durabile, traditia autentica si
foloseste harul ascutimii mintii pentru a evita nefericirile vietii, incercand sa ramana senin. Moromete se
incapataneaza sa reziste si apara o iluzie cu consecventa morala si demnitate. Tudor Calarasu, tatal lui
Preda a reprezentat prototipul emblematic al operei sale: El e tatal meu. Eroul este un spirit
contemplativ si ceea ce creeaza marile seisme sufletesti sunt interesele divergente ale familiei sale.
 Niculae Moromete este fiul cel mai mic, din a doua casatorie, in cele doua volume fiind
prezentat la varste diferite: copil si tanar in formare. In primul volum, Niculae este un copil dornic sa
invete carte ca sa isi schimbe statutul social, ceea ce reuseste in timp, tatal fiind de acord, pentru o
vreme sa il lase la scoala. In volumul al doilea, dupa ce Moromete il retrage de la scoala, Niculae isi cauta
sensul existentei si devine adeptul unei noi religii a binelui si a raului.

EVOLUTIA RELATIEI DINTRE CELE DOUA PERSONAJE

Conflictul dintre Ilie Moromete si fiul sau Niculae este unul dintre conflictele centrale ale operei.
Relatia dintre tata si fiu ilustreaza evolutia unor dorinte contradictorii si discrepanta dintre doua
psihologii diferite. In al doilea volum, conflictul dintre generatii expus prin cele doua personaje ia cu
adevarat amploare, prin particularizarea unui conflict grandios al ideologiilor si civilizatiilor.
In familia Moromete exista o lipsa de comunicare. Ilie Moromete are impresia ca nevasta si
copiii ii inteleg si ca stiu ca acesta le doreste binele. Moromete crede ca gesturile si framantarile lui isi
gasesc ecou si in sufletul lor, ca nu trebuie sa dea explicatii spre a nu-si stirbi autoritatea. Moromete isi
cenzureaza si orice gest de afectiune fata de copii.

O secventa semnificativa din primul volum este serbarea scolara. Niculae ia premiul intai, desi
tatal sau se astepta ca fiul sa ii ramana repetent. Stinghereala lui Niculae cand primeste premiul si criza
sa de friguri ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere pe care le tatal le
face arata prin stangacie nepriceperea sa in relatiile familiale.
Dupa fuga baietilor cei mari, Moromete devine altul. De altfel, al doilea volum debuteaza cu
intrebarea retorica In bine sau in rau se schimbase Moromete?. Schimbarea tatalui este surprinsa
chiar si de Niculae:s-a intamplat ceva[...].
In cel de-al doilea volum, conflictele principale dintre Moromete si fiul sau au un substrat
ideologic. Conflictul dintre generatii se prefigureaza inca de cand, intrebat ce citeste, Niculae raspunde
Eu imi caut eul. La fel cum nu intelege dogma socialista, Ilie nu isi intelege fiul. Acesta ajunge sa
regrete ca si-a scos fiul de la scoala, nevazand niciun beneficiu. Moromete chiar spune aici am gresit,
gandindu-se la cum a evoluat fiul sau, devenit propavaduitorul unei noi religii a binelui si a raului.
Gandurile lui Ilie Moromete si monologul sau interior sunt semnificative pentru conturarea
relatiei celor doua personaje. Atitudinea lui Moromete fata este critica fata de noua societate care este
intemeiata utopic, pe anularea unei clase sociale, taranimea, adica prin distrugerea unei civilizatiii si a
unui cod stravechi de comportament si intelepciune.
In ultima scena in care apare in viata, Ilie Moromete apare distrus de conditia in care se afla.
Moromete apare, inainte de a muri in ploaie. Acesta vorbeste cu Baznae, un personaj imaginar pe care
il creeaza - un exponent al ideologiei comuniste, la fel ca fiul sau cel mic. Moromete se cearta cu acesta,
considerand ca Pana in clipa din urma, omul e dator sa tina la rostul lui[...]. Eugen Simion arata ca
moartea lui Moromete este una dintre cele mai frumoase pagini scrise pe aceasta tema a mortii, in
literatura noastra. Parasit de sotie, din cauza conflictului legat de casa, de baietii cei mari, din cauza
autoritatii, de Niculae, care cauta sa se formeze si de prieteni care fie il abandoneaza, fie mor, Ilie
Moromete are o moarte tragica.
Romanul lui Preda se incheie cu visul lui Niculae. Acesta ajunsese inginer horticultor si se
casatorise cu o fata din sat. El isi viseaza tatal pe stanoaga podistii la fel ca in incipitul primului volum,
scena fiind simetrica. In final, tatal si fiul se impaca in vis.

OPINIA
 Cuplul de personaje Ilie Moromete- Niculae Moromete este unul memorabil care impresioneaza
puternic. In opinia mea, romanul Morometii surprinde dramatica iluzie a lui Ilie Moromete ca viata isi
continua cursul sau traditional, in timp ce istoria modifica relatiile si rolurile sociale, fapt ilustrat prin fiul
sau Niculae.

CONCLUZIA
In concluzie, Morometii este roman al unei deruralizari a satului romanesc, incadrandu-se cu o
viziune aparte in tematica rurala, reprezentata in literatura interbelica prin romane de Liviu Rebreanu si
Mihail Sadoveanu. Romanul lui Preda aduce in prim-plan conditia taranului in istorie, la confluent dintre
doua epoci. Criza ordinii sociale se reflecta, in roman, si in criza valorilor morale, in contextul unei familii
ai carei membrii au destine divergente.