Relatia dintre doua personaje

Ilie Moromete si Niculae Moromete

Marin Preda aduce in prim-plan doi reflectori desavarsiti, Ilie Moromete, in primul
volum si Niculae, in al doilea volum; conditia taranului-filosof si conditia
intelectualului.
Primul roman ,,Morometii’’ al lui Marin Preda este alcatuit din doua volume,
publicate la doisprezece ani distanta: 1955, volumul I, iar 1967, volumul al II-lea.
Romanul lui Preda este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc in
perioade de criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial ( deceniile al IV-lea
si al VI-lea). Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale
institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol si se impune o tipologie noua in proza
romaneasca.
In raport cu proza anterioara, cu tematica rurala, scriitorul impune noi tipologii in
romanul sau postbelic: taranul reflexiv si intelectualul cu origine taraneasca.
Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca
model pe Tudor Calarasu, tatal scriitorului. Personaj exponential, al carui destin
exprima moartea unei lumi, Moromete reprezinta conceptia traditionala fata de
pamant si fata de familie. Taran din clasa de mijloc, el incearca sa pastreze intreg,
cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l lasa apoi baietilor.
Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu
legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator. Framantarile sale despre
soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt
relevante pentru firea lui reflexiva.
Niculae este fiul cel mai mic, din a doua casatorie a lui Ilie Moromete, in cele doua
volume, fiind prezentat la varste diferite: copilul si tanarul in formare. In primul
volum, Niculae este un copil dornic sa invete carte ca sa isi schimbe statutul social,
ceea ce reuseste pentru un timp, atata vreme cat tatal este de acord sa-l lase la
scoala si sa-i plateasca taxele.
In volumul al doilea, dupa ce Ilie Moromete il retrage de la scoala, sub pretextul ca
invatatura nu aduce niciun ,,beneficiu’’, Niculae incepe sa-si caute sensul
existentei si devine ,, adeptul unei noi religii a binelui si a raului’’, cum crede ca
este noua dogma socialista.
Discutiile dintre tata si fiu din volumul al doilea al romanului au semnificatia unei
confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii si, desigur, intre
generatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de modelul tatalui sau, nu
traieste viata bucurandu-se de ea, ci febril, prea ocupat ca sa mai poata
contempla.
Relatia dintre tata si fiu ilustreaza evolutia conflictului initial, secundar, dintre
dorinta copilului de a merge la scoala si lipsa de intelegere din partea tatalui, cu
mentalitate traditionala de taran. In al doilea volum, conflictul dintre generatii ia
forma unei confruntari dintre doua generatii si doua mentalitati: cea traditionala si
cea colectivista.
O secventa reprezentativa, din primul volum, pentru ilustrarea relatiilor dintre tata
si fiu este aceea a serbarii scolare la care Niculae ia premiul I. Desi isi iubeste copiii
si le vrea binele, Moromete isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de
ei. Neinteresat cu adevarat de preocuparile si de situatia fiului mai mic, el se
astepta ca Niculae, care era trimis zilnic cu oile, sa ramana repetent. Spre
surprinderea lui, copilul ia premiul I. Stinghereala lui Niculae cand primeste
premiul pe scena si criza de friguri care-l cuprinde in timp ce incerca sa recite o
poezie ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt
schitate cu multa stangacie.
O intamplare care anticipeaza intr-o oarecare masura ruptura de mai tarziu dintre
tata si fiu este aceea din volumul I, cand Ilie calatoreste la munte, ca sa vanda
cereale, iar la intoarcere povesteste niste fapte extraordinare. Insotindu-l mai
tarziu pe tatal sau intr-o calatorie asemanatoare, Niculae ramane dezamagit:
intamplarile sunt banale, oamenii sunt lipsiti de farmec, munteanca care-l
tulburase pe tatal sau i se pare o taranca oarecare, prin nimic deosebita de o
femeie din Silistea-Gumesti: ,,Tatal-noteaza naratorul- ,,avea ciudatul dar de a
vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau.’’
Dupa fuga baietilor lui mai mari la Bucuresti, Moromete devine indepartat si
nepasator, se retrage in sine, iar in volumul al II-lea, intra intr-o zona de umbra. Isi
pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, familia se
destrama.
Inscrierea lui Niculae in partidul comunist reprezinta un prilej pentru noi dispute
cu tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o
sarcina de la judeteana.
Dupa viata politica, Niculae isi continua studiile, Ilie Moromete isi constientizeaza
tarziu greseala de a-l fi retras pe Niculae de la scoala, iar regretele lui sunt, de
asemenea, tardive: ,,Ar fi trebuit sa-l tina pe Niculae mai departe de scoala, zicea
el, sa nu umble el pe urma de gat cu toti astia ca d-alde Isosica. Vezi, zicea el, aici
am gresit.’’
Monologul de la sira de paie este semnificativ si exprima atitudinea lui Ilie fata de
noua societate, care se intemeiaza utopic si nu accepta ideea ca rostul lui in lume
a fost gresit si ca taranul trebuie ,,sa dispara’’.
Moromete se stinge incet si exprima pe patul de moarte crezul sau despre
viata: ,,Domnule...eu totdeauna am dus o viata independenta!’’
(autocaracterizare)
Romanul se incheie zece ani mai tarziu, Niculae a devenit inginer horticol si este
casatorit cu o fata din sat, Marioara lui Adam Fantana, asistenta medicala. Niculae
nu vine la inmormantarea tatalui sau, afla de la Ilinca, avand remuscari, dar in
finalul romanului, cei doi se impaca in visul baiatului.
Romanul “Morometii” surprinde dramatica iluzie a protagonistului ca viata isi
poate cotinua cursul in tiparele traditionale, in timp ce istoria modifica relatile de
la nivelul vietii de familie si de la nivelul comuntitatii rurale, schimband chiar
rostul celei mai vechi si mai numeroase clase, taranimea. Viziunea despre lume se
contureaza in roman, mai ales prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra
vietii si a intamplarilor personaj principal si reflector al mentalitatii colectiviste, al
lumii de dupa razboi.
“Morometii” este un roman al deruralizarii satului,incadrandu-se cu o viziune a sa
aparte in tematica rurala, reprezentata in literatura interbelica prin romanele lui
Rebreanu si Sadoveanu. Romanul lui Preda aduce in prim-plan conditia taranului
in istorie si criza valorilor morale, dar si criza comunicarii.