Relatia Ilie Moromete- Niculae Moromete

Plan:

1....6

1. Prezentare generala
2. Tip de personaj
3. Statut Moromete/ Niculae
4. Relatia dintre ei in cele doua volume + 2 scene
5. Opinia
1. Romanul Morometii propune un nou tip de peronaj, profund, complex, cu dimensiuni reflexive prin a carui
valoare simbolica se reconstituie viziunea asupra lumii rurale inainte R II si imediat dupa terminarea
acestuia.
Cele doua personaje, Ilie Moromete si Niculae, tata si fiu sunt peronaje reflector ptr fiecare dintre cele
doua volume ale romanului.
2. Statutul lui Ilie Moromete este si el aparte. Dpv social el este portotipul taranului de tip patriarhal „cel din
urma taran” N. Manolescu, personaj exponential, al carui destin exprima moarte unei lumi. Modelul sau
real este tatal scriitorului, Tudor Calarasu, figura care i-a marcat intreaga existenta. Dpv psihologic, el este
inteligent, ironic, cu o mare capacitatea reflexiva, subtil inlaturand prin aceste calitati imaginea taranului
instinctual obsedat de acumulare materiale, asa cum il vedea Rebreanu. Moral, el are o mare capacitate de
a disimula, dar si de a se autoiluziona si de aceea este in stare sa inteleaga si sa traiasca marile drame
existentiale.
Niculae. Asa cum spune Nicolae Manolesc, fiul cel mic al lui Moromete din a doua casatorie Niculae este
un „antimorometian” ca filosofie a existentei. Statutul sau se schimba pe percursul celor 2 volume. In
primul volum el apare ca un pers minir, copilul ciudat in ochii familiei prin dorinta lui de a invata; este un
copil nefericit, necajit de indiferenta familiei care nu-l intelege si uneori de agresivitatea ei. Tatal vede in
copilul acesta doar un executant greio al muncilor campului, impiedicat si nepriceput avand dorinta
ciudata de neluat in seama de a merge la scoala. Ptr ca nu vede in invatatura niciun folos, tatal il
ironizeaza: „alta treaba n-avem noi acuma. Ne apucam sa studiem. Mama este singura care ii sustine cauza
in fata sotului nepasator si ptr a-al ajuta este dispusa sa ii cede partea ei de pamant. Fratii cei mari sunt
agresivi cu ei si il trateaza cu un dispret nedisimulat ptr nepriceperea lui la muncile campului. Rolul minor
al lui Niculae este reliefat inca din partea I a primului volum din scena cinei. In timp ce fiecare din membrii
familiei aveau un loc bine determinat, simbolic ptr evolutia reporturilor dintre ei, Niculae n-are nici macar
un loc al lui la masa. Sta unde se nimereste, pe jos si este tinta ironiilor usturatoare ale fratilor sai. Aceasta
relatie dintre tata si fiu aproape indiferenta la inceputul primului volum capata pe parcurs o noua valoare.
In scena serbarii scolare din finalul partii a doua, tatal isi descopera ceea ce niciodata nu crezuse ca are :
duiosie si un sent de dragoste inexprimabile fata de fiul lui cel mic. El isi descopera acum o emotie noua si
necunoscuta ce apartine unui sent de iubire pe care nu l-a stiut. In fata lui Niculae care curpins de friguri
nu-si rosteste poezia pana la capat, Moromete se simte vulnerabil si face gesturi de treandete
neindemanatice: mangaie emotionat cartie cazute in tarana drumului si coplesit de o emotie
nemaintalnita il duce acasa in brate.
Volumul 1 pune asadar in lumina doua personaje care apartin familiei rurale de tip traditional: tatal „pater
familias” indiferent la lumea sufleteasca a copiilor si copilul cel mai mic care ptr ca nu intra in tiparele
stiute ale lumii in care s-a nascut prin dorinta lui de a invata este privit ciudat.
In volumul al doilea, statutul ambelor pers se schimba. Din Moromete, cel care a trait sub” lumina vie a
mintii”, cel care considera ca nu poti sa traiesti daca nu esti linistit raman prea putine lucruri. Timpul,
nerabdator, aduce schimbari dramatice atat in viata lui cat si in viata colectivitatii satesti. Catrina se
instraineaza de el si il paraseste, fiii cei mari pleaca, asadar unitatea familiei se destrama. Ilie Moromete
ramane un pers anost care isi pierde prestigiul si autoritatea si care devine dupa prorpia lui marturisire
„ultimul taran, fara rost pe lumea asta” .
Niculae, dupa ce este retras de la scoala de tata pe motiv ca „invataura nu-i aduce niciun beneficiu”
termina toutsi o scoala de activisti si devine apostolul acestei noi religii, comunismul. Incearca sa se
descopere pe sine, cautandu-si sensul existentei „eu imi cau eul meu, spune Niculae, la un moment dat”.
In acest volum, relatia dintre tata si fiu capata amprenta unei confruntair intre doua moduri de a vedea
viata. Sunt doua generatii ce reprezinta doua tipuri de civilizatie.
 Nefericit, Moromete nu intelege ca lumea in care a trait el va disparea ptr totdeauna si ca el nu reprezinta
in fata istoriei niciun fel de piedica. Inscrierea lui Niculae in paritdul comunit naste dispute puternice intre
ei. Ideile de innoire radicala a satului sustinut de de fiu sunt refuzate de tata neaceptand gandul ca lumea
in care a crezut el trebuie sa dispara. Intr-o scena interesanta in care sapand un sant in jurul surii Ilie
Moromete vorbeste cu un pers imaginar Baznae si compara cele doua lumi, cea veche si cea noua de pe
pozitia lui. El crede ca „pana la urma omul este dator sa tina ala rostul lui, chit ca cine stie ce s-o alege de
el” exprimand in felul aceste cu demnitate un anume cod etic al omului care nu se vrea infrant de istorie.
Mormete se stinge incet fara ca Niculae sa il poata ierta ca s-a retras de la scoala. Sfarsitul romanului este
zguduitor nu numai prin moartea lui Moromete ci si prin relatia extraordinara a celor 2 pers dupa moarte
protagonistului. Cu constiinta incarcata fiul care n-a mai vorbit cu tatal in ultimii ani, il cheama necontenit
in gand, in vis dupa ce ajunsese pre tarziu la inmormantare. Baiatul nu se linisteste decat cand Moromete ii
pare in vis si fiul ii adreseaza intrebarea „unde te duci tu, tata?”, intrebare simbolica si amara nu numai ptr
destinul lui Moromete ci si ptr destinul clasei taranesti care va disparea ptr totdeauna din istorie.
3. In opinia mea, Marin Preda puncteaza prin cele doua pers reflector Ilie si Niculae Moromete confruntarea
dintre 2 lumi: lumea rurala de tip traditional si acest univers rural dominat de lumea noua a socialismului,
lume nu neaparat cea mai buna care a distrus definitv imaginea taranul traditional. Cele doua personaje se
construiesc prin subtile elemente complementare in ciuda diferentelor care ii singularizeaza si care le dau
fiecaruia statutul de pers simbol.