MOROMETII / Marin Preda

PREMIUL INTAI
Scena “Premiul intai” este un fragment din volumul I al romanului lui Marin Preda “Morometii”. Volumul a aparut in 1955 si oglindeste viata satului romanesc din Campia Dunarii dinaintea celui de al doilea razboi mondial. Locul principal in desfasurarea actiunii il ocupa familia taranului Ilie Moromete, dintr-un sat din nordul judetului Teleorman. Fragmentul reda un episod din viata lui Nicolae, cel mai tanar membru al familiei Moromete, un copil cu un fizic anemic, dar cu multa dragoste de carte. Este redata uimirea tatalui in momentul in care isi vede fiul pe scena ca premiant, la sfirsitul clasei a patra. Scena surprinde serbarea sfarsitului de an scolar cu impartirea premiilor. Nicolae Moromete este anuntat pentru premiul intai si primeste o coroana de flori si carti ca rasplata pentru rezultatele la invatatura. Asa cum era obiceiul, este invitat sa spuna in fata parintilor stransi in sala, o poezie. Din nefericire, in acel moment pe baiat il apuca o criza de friguri, care il impiedica sa termine de recitat poezia. Tatal sau il ia pe baiat din toiul serbarii si pleaca cu el spre casa. Baiatului i se facu din ce in ce mai rau, asa ca Ilie Moromete isi duce fiul in brate. Ajuns acasa, tatal nu spune ca Nicolae este bolnav, cum s-ar fi cuvenit, ci ca a luat premiul intai. Acest fapt starneste mirarea si neincrederea familiei pentru ca baiatul nu vorbise niciodata despre dragostea lui de carte. Toate acestea se petrec in timp ce baiatul aiura din cauza febrei. Fragmentul povesteste intr-o forma atragatoare si respectand vorbirea si felul de a gandi al taranilor, un moment insemnat din viata unui scolar de la tara. Iata, de pilda, cum se comporta si cum vorbeste Ilie Moromete: Respectand intr-u totul perceptele ancestrale ale taranului roman in privinta bunei cuviinte, ii cere poruncitor baiatului sa-si scoata palaria de pe cap intr-un moment atat de important ca primirea premiului si recitarea poeziei : “Ma, n-auzi ? Ia palaria din cap !”. El cauta totusi sa-i scuze baiatului gestul nepoliticos , explicand vecinului sau, Cocosila, aceasta scapare : “Saracu’ de el, nu i-am luat de loc palarie si uite ca nu a invatat sa o poarte, sta cu ea pe cap”. Pentru a intelege mai bine felul de a fi si de a gandi al lui Ilie Moromete, putem analiza scena in care, desi stia ca Nicolae ar putea avea un acces de friguri, el isi intreaba totusi fiul, ca pentru a i se intari o certitudine: “Ma, ce e cu tine ? De ce tremuri ?”. Boala baiatului il deranjeaza, parca i-ar incurca un plan de viata, pentru ca Moromete tatal este un taran gospodar care nu face risipa de timp, fiecare actiune fiind dinainte gandita : “Hai, ma! Hai! Prapaditule! Lovi-o-ar moartea de treaba, va imbolnaviti asa, fara nici o socoteala...”.
1

intii de copil. Marin Preda credea in frumusetea morala a omului” . o masura a vietii morale: tatal meu. dar nu le acorda un loc prea mare in spatiul sau literar. Descoperirea fiului si tulburatoarele intrebari care zdruncina seninatatea spiritului lui Ilie Moromete. pentru o lume la care nu avusese acces.Secventa drumului este si mai reprezentativa. Lumea personajelor lui Marin Preda este complexa si incearca sa impuna o alta imagine a omului. Neincrezatoare. a scolii. Iubirea fata de acest model poate fi o explicatie. izolindu-se de frati. Sint mereu in contratimp. cum ar fi firesc. necomunicativ. Scriind – marturiseste Marin Preda – am avut totdeauna in fata un model preexistent. care il ia in brate. mezinul familiei este bine conturat chiar in acest fragment. Paginile sunt revelatoare pentru viata si preocuparile scolarilor din mediul rural . El nu lasa de inteles alor sai ca are succese scolare. il nelinistesc spiritele primare agresive. Simion – “Intoarcerea autorului”) 2 . Baiatului ii face rau miscarea lui Moromete. Nicolae este un copil inclinat catre studiu. ambitios. aceasta actiune simbolizand respectul sau aproape inconstient. Acum intelegem consecintele proaspetei descoperiri a lui Moromete. Ilie Moromete. Niculae imbratiseaza un domeniu de interes neobisnuit pentru familia sa. a invataturii. Cind baiatul se lasa pe vine. protagonistul fiind tatal sau. nesabuitii.(E. asa ca tatal si intraga familie traiesc cu impresia ca baiatul este printre cei mai slabi la invatatura. de fapt parintele. totusi nu poate fi singura. El este Ilie Moromete! Simbolul unei “eterne lumi de vara”. „nemaistiind ce sa faca"! Urmarea acestei dezorientari este ca Moromete nu se ocupa. chinuit de boala isi imbratiseaza. Deruta personajului este prezentata gradat. inchis la suflet. Nu ticalosii. tata? A luat premiul intai? Nu glumesti?” Subiectul acestui text surprinde un aspect al complicatei relatii dintre tata si fiu. dar drept si impovarat de griji si fiul cel mic dornic sa se desprinda de canoanele impuse de familia careia ii apartinea. ale revelatiei lui. dintre un tata aspru. una foarte puternica. spiritele primare agresive populeaza spatiul morometian. lumea cartilor. bezmeticii. Asa cum remarca academicianul Eugen Simion. Pentru ca Niculae. ci aduna cele citeva carti si coronita cazute. Instrainarea dintre tata si fiu este evidentiata aluziv: ei se stinjenesc reciproc. pe autor “ il preocupa bezmeticii. Desi in primul volum al “Morometilor”. Ilinca priveste intamplarea mai curind ca pe o curiozitate hazlie: “Zau. iar acestuia nu-i convine reactia copilului la respectiva miscare. sunt cele doua mari idei ale fragmentului. intre cele doua razboaie mondiale. Niculae apare mai putin. Intelegem aceasta si din mirarea glumeata a surorii mai mari in legatura cu premiul primit. Moromete „se uita in jur zapacit".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful