MOROMETII / Marin Preda

PREMIUL INTAI
Scena “Premiul intai” este un fragment din volumul I al romanului lui Marin Preda “Morometii”. Volumul a aparut in 1955 si oglindeste viata satului romanesc din Campia Dunarii dinaintea celui de al doilea razboi mondial. Locul principal in desfasurarea actiunii il ocupa familia taranului Ilie Moromete, dintr-un sat din nordul judetului Teleorman. Fragmentul reda un episod din viata lui Nicolae, cel mai tanar membru al familiei Moromete, un copil cu un fizic anemic, dar cu multa dragoste de carte. Este redata uimirea tatalui in momentul in care isi vede fiul pe scena ca premiant, la sfirsitul clasei a patra. Scena surprinde serbarea sfarsitului de an scolar cu impartirea premiilor. Nicolae Moromete este anuntat pentru premiul intai si primeste o coroana de flori si carti ca rasplata pentru rezultatele la invatatura. Asa cum era obiceiul, este invitat sa spuna in fata parintilor stransi in sala, o poezie. Din nefericire, in acel moment pe baiat il apuca o criza de friguri, care il impiedica sa termine de recitat poezia. Tatal sau il ia pe baiat din toiul serbarii si pleaca cu el spre casa. Baiatului i se facu din ce in ce mai rau, asa ca Ilie Moromete isi duce fiul in brate. Ajuns acasa, tatal nu spune ca Nicolae este bolnav, cum s-ar fi cuvenit, ci ca a luat premiul intai. Acest fapt starneste mirarea si neincrederea familiei pentru ca baiatul nu vorbise niciodata despre dragostea lui de carte. Toate acestea se petrec in timp ce baiatul aiura din cauza febrei. Fragmentul povesteste intr-o forma atragatoare si respectand vorbirea si felul de a gandi al taranilor, un moment insemnat din viata unui scolar de la tara. Iata, de pilda, cum se comporta si cum vorbeste Ilie Moromete: Respectand intr-u totul perceptele ancestrale ale taranului roman in privinta bunei cuviinte, ii cere poruncitor baiatului sa-si scoata palaria de pe cap intr-un moment atat de important ca primirea premiului si recitarea poeziei : “Ma, n-auzi ? Ia palaria din cap !”. El cauta totusi sa-i scuze baiatului gestul nepoliticos , explicand vecinului sau, Cocosila, aceasta scapare : “Saracu’ de el, nu i-am luat de loc palarie si uite ca nu a invatat sa o poarte, sta cu ea pe cap”. Pentru a intelege mai bine felul de a fi si de a gandi al lui Ilie Moromete, putem analiza scena in care, desi stia ca Nicolae ar putea avea un acces de friguri, el isi intreaba totusi fiul, ca pentru a i se intari o certitudine: “Ma, ce e cu tine ? De ce tremuri ?”. Boala baiatului il deranjeaza, parca i-ar incurca un plan de viata, pentru ca Moromete tatal este un taran gospodar care nu face risipa de timp, fiecare actiune fiind dinainte gandita : “Hai, ma! Hai! Prapaditule! Lovi-o-ar moartea de treaba, va imbolnaviti asa, fara nici o socoteala...”.
1

de fapt parintele. totusi nu poate fi singura. Asa cum remarca academicianul Eugen Simion. cum ar fi firesc. care il ia in brate. asa ca tatal si intraga familie traiesc cu impresia ca baiatul este printre cei mai slabi la invatatura. ci aduna cele citeva carti si coronita cazute. Cind baiatul se lasa pe vine. Deruta personajului este prezentata gradat. o masura a vietii morale: tatal meu. a invataturii. Neincrezatoare. spiritele primare agresive populeaza spatiul morometian.(E. nesabuitii. intii de copil. „nemaistiind ce sa faca"! Urmarea acestei dezorientari este ca Moromete nu se ocupa. Baiatului ii face rau miscarea lui Moromete. bezmeticii.Secventa drumului este si mai reprezentativa. necomunicativ. Descoperirea fiului si tulburatoarele intrebari care zdruncina seninatatea spiritului lui Ilie Moromete. dintre un tata aspru. mezinul familiei este bine conturat chiar in acest fragment. Lumea personajelor lui Marin Preda este complexa si incearca sa impuna o alta imagine a omului. Nicolae este un copil inclinat catre studiu. lumea cartilor. intre cele doua razboaie mondiale. iar acestuia nu-i convine reactia copilului la respectiva miscare. tata? A luat premiul intai? Nu glumesti?” Subiectul acestui text surprinde un aspect al complicatei relatii dintre tata si fiu. Paginile sunt revelatoare pentru viata si preocuparile scolarilor din mediul rural . Intelegem aceasta si din mirarea glumeata a surorii mai mari in legatura cu premiul primit. aceasta actiune simbolizand respectul sau aproape inconstient. Instrainarea dintre tata si fiu este evidentiata aluziv: ei se stinjenesc reciproc. Pentru ca Niculae. Sint mereu in contratimp. Niculae apare mai putin. El nu lasa de inteles alor sai ca are succese scolare. Desi in primul volum al “Morometilor”. Scriind – marturiseste Marin Preda – am avut totdeauna in fata un model preexistent. ambitios. El este Ilie Moromete! Simbolul unei “eterne lumi de vara”. protagonistul fiind tatal sau. a scolii. il nelinistesc spiritele primare agresive. sunt cele doua mari idei ale fragmentului. Acum intelegem consecintele proaspetei descoperiri a lui Moromete. chinuit de boala isi imbratiseaza. izolindu-se de frati. Ilinca priveste intamplarea mai curind ca pe o curiozitate hazlie: “Zau. Niculae imbratiseaza un domeniu de interes neobisnuit pentru familia sa. pe autor “ il preocupa bezmeticii. inchis la suflet. Moromete „se uita in jur zapacit". Simion – “Intoarcerea autorului”) 2 . ale revelatiei lui. dar nu le acorda un loc prea mare in spatiul sau literar. pentru o lume la care nu avusese acces. Iubirea fata de acest model poate fi o explicatie. dar drept si impovarat de griji si fiul cel mic dornic sa se desprinda de canoanele impuse de familia careia ii apartinea. Marin Preda credea in frumusetea morala a omului” . Nu ticalosii. una foarte puternica. Ilie Moromete.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful