Caracterizare personajului Ilie Moromete

Romanul Morometii al lui Marin Preda este un roman realist, obiectiv, contemporan care trateaza problema taranului si a pamantului prin mijloacele artei moderne. Marin Preda s-a nascut la Silistea Gumesti , intr-o familie de tarani din Teleorman , tatal sau fiind Tudor Calarasu si mama sa, Joita Preda. Are o intensa activitate intelectuala si contribuie la literatura romana cu o serie de romane inspirate din realitatile contemporane, abordand teme morale sau existentiale. Geneza romanului se bazeaza pe investigarea obiectiva a realitatii, dar si pe unele date acumulate de autor in perioda copilariei sale. Preda marturiseste ca Ilie Moromete era tatal sa : era un om pe care nu as putea sa spun daca l-am iubit mai mult sau l-am admirat mai mult. Tema romanului o constituie satul si taranul roman. Titlul anticipeaza tema familiei, evolutia si crizele familiei fiind simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Prin prisma cuplului Birica- Polina, Morometii este un roman al iubirii, replica ironica a romanului Ion de Liviu Rebreanu, diferenta fiind faptul ca Polina lupta pentru cauza ei, iar Birica este alaturi de femeia sa. Naratorul obiectiv se completeaza cu personajul- reflector - Ilie Moromete, in primul volum, si Niculae, in al doilea - pentru a crea impresia de autentic, de pluriperspectivism asupra existentei. Din punct de vedere al perspectivei narative, in Morometii este preferata focalizarea interna, concentrata si pe alte personaje, dar cel mai des pe protagonist. Ilie Moromete are iluzia timpului rabdator, el crede ca intelege tot ce se petrece in familie, chair daca nu a fost prezent la un eveniment. Romanul este structurat in 2 volume : primul apare in 1955, iar al doilea, 12 ani mai tarziu, intr-o perioada in care, in literatura romana, se manifesta inca modernismul. Actiunea romanului este plasata cu 3 ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, 1937, in satul Silistea Gumesti, un sat din Campia Dunarii, aproape de Bucuresti.
Personajul exponential, pivot al diegezei, rotund, tridimensional , Ilie Moromete, domina cu personalitatea sa intregul fir epic al primului volum. Caracterizat in mod direct de catre autor dar si in mod indirect prin comportament , este dezvaluit un Moromete cu personalitate complexa. Scena cinei traditionale subliniaza ideea ca Morimete este o autoritate in familie. De asemenea este respectat si in sat, discutiile din poiana lui iocan, neincepand in lipsa lui, deoarece el era cel care citea si discuta stirile din ziar.

Celalalte personaje surprind aspecte diverse ale personalitatii personajului. Catrina crede ca are sufletul negru de rautate si de tutun, evidentiind ateismul sotului. Cocosila il face prost, dar in realitate il admira si chiar il invidiaza pentru ca stia sa gaseasca in ziare astfel de lucruri. Tugurlan este singurul capabil sa il inteleaga pana la capat, distingand la Moromete capacitatea de a contempla lucruruile in liniste. Desi este admirat de cei din sat, el nu scapa niciun prilej de a-i ironiza pe ceilalti, o scena semnificativa fiind aceea cand gusta din fasole la camp. Autocaracterizarea surprinsa in finalul celui de-al doilea volum releva o trasatura definitiva a protagonistului : domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta. Personajul nu are spirit comercial, cu banii de la banca el cumpara oi si le foloseste in familie, nu pentru a obtine capital. Avand un spirit contemplativ si inteligent, Morometii priveste existenta in detazare, descoperind pana si in cele mai simple aspecte ale vietii o lumina pe care ceilalti nu o sesizeaza. Ca personaj tutelar al romanului, Moromete este perceput pe mai multe planuri. In plan familiar, reprezinta modelul familiei patriarhale a carei disolutie va determina prabusirea lumii sale interioare. Semnificativa este scena serbarii scolare, la care Niculae obtine premiul I, desi tatal il credea repetent. Drama sa este in esenta cea a contemplativitatii, refuzul implicarii in istorie. Forma de manifestare este logosul, care devine forma de comunicare a sinelui cu ceilalti, o forma de cunoastere. Jocul cuvintelor transforma adesea dialogul in monolog datorita folosirii duplicitare a termenilor prin disimulare si ironie care ii confera constiinta superioritatii. Moromete devine victima propriei viziuni a realitatii, considerand timpul rabdator, satul incremenit in randuielile sale si familia patriarhala drept unicul mod de existenta. In volumul al doilea, personajul intra intr-un con de umbra. Acesta face ultima incercare de a-si reuni familia prin aducerea baietilor inapoi in sat. Toate iluziile in care personajul crezuse se risipesc pe rand: pastrarea pamantului intact, conservarea familiei. Dizolvarea se continua prin moartea lui Nila si a lui Praschiv, doar Achim descurcandu-se in comert. Parasit la batranete de Catrina, Moromete ramane doar cu fata cea mica. Autoritatea sa scade in sat, personajul neacceptand ideea ca rostul sau in lume a fost gresit, ca taranul trebuie sa dispara. Ca personaj literat, Ilie Moromete este o aparitie inedita, fascinanta pentru cei din jurul sau, devenind prin firea sa reflexiva un taran complex.