MOROMETII

DE MARIN PREDA
Primul roman scris de Marin Preda,,Morometii”, este alcatuit din doua
volume, publicate la 12 ani distanta;in 1955, volumul 1, iar in 1967,
volumul2.
Titlul romanului evidentiaza tema centrala:destramarea-simbolica pentru
gospodaria taraneasca traditionala-a unei familii dintr-un sat din Campia
Dunarii, Silistea-Gumesti.Evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru
transformarile din satul romanesc al vremii.Astfel ca romanul unei familii
este si o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial.
Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are
ca model pe Tudor Calarasu, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta
in volumul,,Imposibila intoarcere”.
Personaj exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi, el reprezinta
conceptia traditionala fata de pamant si de familie.
Din punct de vedere social, tata autoritar si taran de mijloc, Ilie Moromete
incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale,
pentru a-l lasa apoi baietilor.
Framantarile sale despre soarta taranilor sunt relevante pentru firea lui
reflexiva.
Din punct de vedere moral, protagonistul are un caracter puternic.
In primul volum, Ilie Moromete este un om respectat in sat.Are prieteni, pe
Cocosila si Dumitru a lui Nae, pentru care opinia lui conteaza; este abonat la
ziar.Discutiile despre politica,in poiana lui Iocan, nu incep decat in prezenta
lui, pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele.
Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe
Catrina, care se revolta adesea.
Disimularea este trasatura lui esentiala.O scena semnificativa in acest sens
este plata,,fonciirei”, comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali, care-I
stricasera placuta discutie de duminica.Intrand in curte, trece pe langa cei doi
agenti ca si cum acestia ar fi invizibili, striga la Catrina, despre care stie ca se
afla la biserica, si la un Paraschiv inexistent.Le spune apoi ca nu are bani, le
cere o tigara si numai dup ace agentii sunt gata sa-I ridice lucrurile din casa,
Moromete se hotaraste sa scoata banii.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta trasatura esentiala a lui
Ilie Moromete.
Spirit contemplative, intelligent si ironic,Moromete priveste existent cu
detasare, ca pe un miracol, de pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei.
Calatoria la munte ca sa vanda cereale, Moromete povesteste la intoarcere
niste fapte extraordinare.Insotindu-l mai tarziu pe tatal sau intr-o calatorie
asemanatoare,Niculae ramane dezamagit: intamplarile sunt banale, oamenii
lipsiti de farmec, munteanca tanara care-l tulburase pe tatal sau I se pare o
taranca oarecare, prin nimic deosebita de femeile din Silistea-Gumesti.
Atitudinea fata de pamant si aceea fata de bani se leaga de acest dar al
contemplatiei.Pamantul ii da posibilitatea sa fie independent si libertatea de a
se gandi si la altceva decat la ceea ce poate sa aduca ziua de maine .
Lui Moromete nu-I place negustoria, iar in bani vede adversarii iluziei ca
poate pastra modul traditional de viata, fundamentat pe munca pamantului
familei.De aici si conflictul cu fiii cei mari, care au o dorinta nemasurata de
castig si care cred ca tatal nu face nimic toata ziua, ci doar sta de vorba cu
prietenii lui , Cocosila si Dumitru lui Nae, in loc sa mearga la munte sis a
vanda cu un pret bun graul.
Tata autoritar, la inceput Ilie Moromete domina o familie numeroasa, formata
din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii.
Scena cinei pare a surprinde un moment din existent familiei traditionale, dar
semnele din text dezvaluie conflictele mocnite.Asezarea in jurul mesei
prefigureaza iminenta destramare a familiei.Moromete incearca sa pastreze
echilibrul.
Cu toate acestea, Moromete are iluzia ca poate comunica in familia lui, ca
nevasta si copiii il inteleg, ca nu trebuie sa le dea explicatii sprea a nu-si stirbi
autoritatea.Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, isi cenzureaza orice
manifestare afectiva fata de ei.Ilustrativa, in aces sens, este scena serbarii
scolare la care Niculae ia premiul intai, desi tatal, neinformat, se asteapta sa
ramana repetent.Stinghereala copilului, criza de friguri care il cuprinde in
timp ce incearca sa spuna o poezie, toate acestea ii produc lui Moromete o
emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt schitate cu multa stagacie.
Lipsa unei reale comunicari cu familia reprezinta cauza dramei lui Moromete.
Refractari la modul de existent oferit de tatal lor, Paraschiv,Nila si Achim
traiesc cu iluzia ca s-ar putea realiza independent.Cand afla ca fiii lui sunt
horatati da-l paraseasca, Moromete trece printr-un zbucium launtric ce isi
pune amprenta asupra chipului sau.
Taranul ramane insa lucid si ironic in discutia pe care o are cu Scamosu,
consateanul care ii aduce la cunostinta planul fiilor sai.
Momentul culminant al acestei crize este meditatia de la hotarul lotului de
pamant, care supune lumea unei judecati aspre.Monologul interior ilustreaza
framantarile sufletesti ale protagonistului.In conditii asemanatoare, eroul lui
Rebreanu, Ion, savarswa un gest mistic, sarutand pamantul.
In confruntarea finala, stapanirea de sine este arma lui Moromete, care spera
pana in ultima clipa ca isi poate intoarce fiii de pe calea gresita.
Dupa revolta lor fatisa, intr-o izbuncnire teribila, Moromete aplica o corectie
inutila baietilor, ii bate cu parul, insa ei sparg lada cu zester a fetelor, iau
banii si covoarele si fug luand caii.Ca efect al acestei lovituri naprasnice care-
I spulberea sperantele. Moromete devine indepartat si nepasator, se retrage in
sine, isi pierde placerea de a vori, sociabilitatea fantezia si ironia.
In al doilea volum, Ilie Moromete intra intr-o zona de umbra.Isi pierde
prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, familia nu –l mai
asculta, vechii prieteni au murit sau l-au parasite, iar cei noi I se par
mediocri,incapabili sa poarte o discutir intelogenta.Schimbarea lui Moromete
este surprinsa de fiul sau, Niculae.
In ciuda transformarilor sociale la care asista,Ilie Moromete nu accepta ideea
ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie,,sa dispara’’.In
monologul de la sira de paie, el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche
si cea noua, de pe pozitia,, celui din urma taran”.
Moartea lui Moromete din finalul romanului simbolizeaza stingerea unei
lumi.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete:dezacordul dintre tata si
cei trei fiii ai sai din prima casatorie, izvorat dintr-o modalitate diferita de a
intelege lumea, apoi conflictul dintre Moromete si Catrina, sotia lui, si
conflictul lui Moromete cu sora sa ,Guica.
Un conflict secundar este Acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic,Niculae.
Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care
trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza si sustine ca invatatura nu aduce
niciun beneficiu.Pentru a-si realiza dorinta de a studia, baiatul se desprinde
treptat de familie.In volumul al doilea, acest conflict pe primul plan, pentru
ca tatal si fiul reprezinta doua mentalitati diferite.Astfel, Ilie Moromete
ilustreaza mentalitatea taranului traditional care vrea sa-si pastreze
pamantul,in vreme ce Niculae devine un sustinator al comunismului, al
mentalitatii colectiviste impuse de stat.
Cele doua referiri la tema timpului, simetrice, in incipit si in paragraful final
al volumului, pun in evidenta conflictul tragic dintre individ si fatalitatile
istoriei.La inceput, timpul pare ingaduitor, in enuntul din finalul volumului
imaginea timpului se modifica, aceste devine necrutator.
Imaginea timpului rabdator reprezita doar o iluzie a lui Ilie Moromete ca
satul si familia isi vor pastra coeziunea si este contrazisa de evenimentele
petrecute pe parcursul romanului.
Ilie Moromete, cel din urma taran, reprezinta conceptia traditionala fata de
pamant si de familie.Complexitatea personajului este realizata prin modalitati
de caracterizare variate.
Personajul este caracterizat iin mod direct de catre narrator in debutul
capitolului al X-lea din primul volum, prin faptul ca era cu 10 ani mai mare
decat Catrina, si avea varsta intre tinerete si batranete.Fraza anticipeaza
transformarea tatalui determinata de fuga fiilor, la sfarsitului primului volum.
Autocaracterizarea realizata la finalul volumului al doilea exprima crezul sau
de viata, libertatea morala, in ciuda constrangerilor istoriei:,, Domnule…eu
totdeauna a dus o viata independenta”.
Caracterizarea indirecta se desprinde din gesturie, faptele, vorbele si
gandurile personajului, dar si relatiile cu ceilalti;,, Tatal autoritar are mai
multe glasuri, cand puternic si amenintator,,,,,cand un glas schimbat si
necunoscut, fals, ironic”.
Romanul lui Marin Preda aduce in prim plan conditia taranului in istorie, la
confluent dintre doua epoci: inainte si dupa al Doilea Razboi Mondial.
Incadrandu-se in tematica rurala, reprezinta in literaturaa interbelica prin
romanele lui Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu, prozatorul impune o noua
tipologie de taran.Ilie Moromete este un taran atipic, un taran reflexive, prin
faptul ca are forta interioara sa constientizeze drama sa, a familiei si a intregii
colectivitati.