Roman realist postbelic

MOROMETII
de Marin preda

-Caracterizarea lui Ilie Moromete-

Marin Preda este un important scriitor postbelic care a

rezistat cenzurii comuniste prin opere de certa valoare. Desi
debuteaza cu nuvele (volumul Intalnirea din pamanturi),
totusi romanele sale se individualizeaza in epoca: Morometii,
Cel mai iubit dintre pamanteni, Delirul.
Morometii apare in doua volume, primul in 1955, al
doilea in 1967, care au o tematica unitara, dar o perspectiva
narativa diferita. Astfel, in primul volum actiunea se deruleaza
pe parcursul unei veri, iar tehnica narativa folosita este cea
secventiala, iar in al doilea volum, actiunea dureaza zece ani si
tehnica narativa este cea rezumativa.
Romanul este o specie epica in proza, de dimensiuni
ample, cu o actiune dezvoltata pe mai multe planuri narative,
cu personaje numeroase implicate in conflicte diverse.
Caracterul realist al romanului este conferit de veridicitate si
verosimilitate, de obiectivitatea autorului, de personajele tipice
care evolueaza imprejurarile tipice si de principiul mimesisului.
Tema romanului o reprezinta destramarea satului
romanesc pe fundalul noilor realitati sociale si politice specifice
epocii de dinaintea celui de al Doilea Razboi Mondial. Mai apare
tema familiei, in prin plan fiind familia Moromete, dar si tema
timpului, fapt evidentiat prin observatiile care apar in incipit si
in final referitoare la relatia dintre indivizi si evenimente.
Silistea-Gumesti, o comuna mare din judetul
Teleorman, devine spatiul fictional in care se vor accentua
contradictiile ce vor duce la disparitia unei civilizatii, loc in
care, la inceputul romanului timpul avea rabdare cu
oamenii. Cand timpul se va grabi, satul va intra in criza,

iar taranii cu prestigiu, ce umblau dupa averi vor disparea o

data cu mentalitatea lor, cu felul lor de viata. Din lumea
pestrita a comunei Silistea-Gumesti se diferentieaza
categoric fi gura lui Ilie Moromete.
Ilie Moromete, un taran mijlocas, cu o familie
numeroasa, tatal a sase copii (Achim, Nila, Paraschiv, Niculae,
Ilinca, Tita), casatorit cu Catrina, mai mica cu 10 ani decat el,
traia in limita normalitatii, avand pamant care sa-i asigure
traiul, o casa cu gospodarie, oi si cai, numit chiar cel din
urma taran de catre Nicolae Manolescu. Statutul sau era
acela de cap al familiei, acesta fi ind asumat prin traditie.
Astfel, personajulu nu se afl a in nicio tabara, el asigurand
echilibrul de stabilitate in familie. Este intruchiparea
autoritatii si este constient de statutul sau, acceptandu-l.
Desi are probleme fi nanciare, este un om rational in ceea
ce priveste atitudinea lui fata de pamant.
Ilie este un personaj realist, rotund si dinamic.
Spre deosebire de Ion al lui Liviu Rebreanu, care era
dominat de instinctul de posesiune, de lacomie pentru
pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci
pamantul costituie pentru el simbolul libertatii materiale
si spirituale. Acesta are o foarte mare placere de a
comunica, fi ind intr-o continua asteptare a altor persoane
cu care sa vorbeasca Statea degeaba, nu se uita in mod
deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar
ivi cineva.... Cand chiar nu are cu cine sa vorbeasca sau
cand ajunge la concluzia nimeni nu e demn sa vorbeasca
cu el, vorbeste singur, gandurile sale facand niste legaturi
ce nu sunt accesibile oricui, iar aceste legaturi nu sunt
prezentate nici de fata cu ceilalti, lucru ce ii determina pe
sateni sa il considere un ciudat. Ilie
Moromete este considerat singurul taran-fi losof
din literatura romana, framantarile sale despre soarta
taranilor dependenti de roadele pamantului, de vreme si
de Dumnezeu sunt relevante pentru fi re sa refl exiva, fi ind
de parere ca lumea este asa cum vrea el sa fi e si ca
nenorocirile sunt numai ale altora.

Un exemplu pentru intarirea acestei trasaturi

este scena ploii, cand Moromete, udat pana la piele de o
ploaie, cugeta si exprima o adevarata fi losofi e de viata
printr-un monolog interior, analizand conditia taranului in
lume, precum si relatia dintre tata si copii. El se intreaba
ce-o sa mananci, ma, tampitule? cu un glas de
amaraciune si compasiune.
Romanul cuprinde mai multe planuri ale conflictelor si
actiunilor familiei Morometilor. Dezacordul dintre Ilie Moromete
si cei trei copii ai sai, Achim, Nila si Paraschiv va genera un
amplu conflict. Acest conflict provine dintr-o modalitate diferita
de a intelege lumea. Pentru tata, pamantul semnifica garantia
libertatii. Cei trei baieti sunt interesati numai de bani. In final ei
voi fugi la Bucuresti, incercand sa isi construiasca o existenta
independenta. Fii cei mari inteleg problema si, pe fondul urii lor
mai vechi impotriva mamei si surorilor vitrege, pun la cale
separarea de bunuri si fuga la oras. Pentru a preveni razmerita,
Moromete ii permite lui Achim sa plece la Bucuresti cu oile ca sa
aduca in toamna sase mii de lei, le duce cu vorba pe Catrina si
pe fete si ii lasa lui Niculae speranta ca-l va trimite la scoala.
Atitudinea lui concilianta nu da insa rezultate. Fii isi dispretuiesc
tatal pentru nepriceperea lui in afaceri si Moromete ia astfel
masuri extreme atunci cand il va bate cu parul pe Paraschiv si
pe Nila intr-o secventa de dramatism, care-i exprima disperarea
de a nu fi putu sa-i oblige sa ramana ceea ce ar trebui ei sa fie,
dupa parerea lui, adica tarani adevarati. Acest incident va
marca scinziunea definitiva din interiorul familiei.
Al doilea conflict il opune pe Ilie sotiei lui, Catrina.
Moromete a vandut un pogon din lotul sotiei, promitand
trecerea casei pe numele ei, dar facandu-se ca uita. Catrina si
cele doua fete ii reproseaza faptul, temandu-se ca ar putea
ramane pe drumuri, daca el s-a alia cu baietii contra lor.
Al treilea conflict il opune pe Ilie Moromete surorii
sale, Maria. Ea ar fi vrut ca fratele ei sa nu se mai insoare a
doua oara, pentru a nu fi nevoita sa plece din casa parinteasca.
Nemultumirea ii e sporita si de spaima ca va ramane singura la

batranete. Ea este cea care ii indeamna pe baieti sa fuga de

acasa. Ea este cea care ii instiga pe baieti sa plece la Bucuresti.
Aceste conflicte vor duce la sfarsitul mentalitatii de
origine arhaica a lui Ilie Moromete.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator
era cu zece ani mai mare decat Catrina si acum avea acea
varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau
bucurii mari mai pot schimba firea cuiva., dar si de catre
personaje, Catrina, sotia sa atunci cand ii reproseaza ca are
sufletul de rautate si ca fumeaza prea mult sau atunci cand
Cocosila il face prost, dar in realitate il admira pentru ca stia sa
citeasca.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde de gesturile,
faptele, vorbele, gandurile personajului, actiunile la care
participa, dar si relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza
trasaturile lui Moromete. Ilie Moromete este un om respectat in
sat, are prieteni pe Cocosila si Dumitru lui Nae, pentru care
opinia lui conteaza, este abonat la ziar. Discutiile despre politica
in poiana lui Iocan nu incep decat in prezenta lui Moromete
pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza
evenimentele. Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar
acest lucru o deranjeaza pe Catrina care se revolta adesea
Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie. Toata
ziua stai de vorba si bei tutun.
O alta trasatura a lui ar fi disimularea. Semnificativa in
acest sens este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali,
care ii stricasera placuta discutie de duminica.
De asemenea are si un simt al umorului foarte
dezvoltat ce il expune prin ironii la aesa celorlalti. Cand vrea sa
para serios, este de fapt ironic, iar cand este serios, in exterior
vrea sa para ca se amuza. El procedeaza astfel in scena taierii
salcamului, dandu-i raspunsuri ironice lui Nila desi era un
moment foarte important.
Prin autocaracterizare este evidentiata este
evidentiata o trasatura definitorie a lui Moromete, si anume
libertatea interioara definita in raport cu oamenii din jur, dar si

cu aspectele materiale ale existentei: "Domnule, eu intotdeauna

am dus o viata independenta.
In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie
Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si
ca taranul trebuie sa dispara. In monologul de la sira de
paie,el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche si cea
noua.
Toate aceste elemente contureaza imaginea lui Ilie
Moromete ca reprezentant al viziunii lui Marin Preda despre
conditia taranului ca un individ statornic in cadrul poporului, un
adevarat aparator al valorilor morale mostenite de la stramosi.

Udrea Alexandru Constantin clasa a XII-a D