MOROMEȚII

CURENT/CONTEXT

 În perioada postbelică, romanul a fost influențat de puternicele schimbări ideologice,

deoarece literatura fusese confiscată integral de propaganda comunistă. Totuși, apar
câteva romane valoroase în această perioadă, cum ar fi MOROMEȚII, scris de Marin
Preda.

AUTOR
 Marin Preda, important romancier postbelic, se impune în literatură ca un autor care a
rezistat în epoca ameninţată de cenzura comunistă, prin romanele sale - "Risipitorii",
"Delirul", "Moromeţii", "Cel mai iubit dintre pământeni". Continuând tradiţia romanului
românesc de inspiraţie rurală (întâlnit la L. Rebreanu,I. Slavici şi M. Sadoveanu), Marin
Preda a creat o operă originală, cu o viziune modernă asupra lumii rurale.

OPERĂ
 Alcătuit din două volume, publicate la 12 ani distanță (1955 și 1967), romanul
MOROMEȚII este unul realist, prin prisma faptului că mediul social și personajele sunt
prezentate în detaliu, realitatea este surprinsă în aspectele ei cele mai cenușii, iar
narațiunea este realizată la persoana a III-a, prin intermediul unui narator omniscient și
omniprezent.

TEMĂ
 Tema ilustrează drama destrămării unei familii dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-
Gumeşti, care anticipează prăbușirea societății tradiționale. Teme adiacente sunt familia,
timpul și lipsa comunicării în cadrul familiei.

SIMETRIA COMPOZIȚIONALĂ
 Simetria compozițională este dată de cele două referiri la tema timpului: în incipit
“Timpul era foarte îngăduitor cu oamenii, viața se scurgea fără conflicte mari”, pentru ca
în final să se marcheze intrarea într-un timp al crizei „Timpul nu mai avea răbdare”.

NARATOR
 Naratorul este heterodiegetic, de tip omniscient, discursul său fiind orientat în primul
volum asupra lui Ilie Moromete transformat într-un personaj reflector (element de
modernitate).
 CONFLICTE
 Conflictele care conduc familia Moromete la destrămare sunt numeroase. Unul se
manifestă între copiii din prima căsătorie, și anume Paraschiv, Nilă și Achim, și tatăl lor.
Cei trei se simt nedreptățiți în raport cu frații lor mai mici din cealaltă copilărie. Trăiesc
modest și își învinovățesc tatăl pentru lipsa de pragmatism, judecându-l prin raportare cu
vecinul lor.
 Există un conflict și între copiii din prima și din a doua căsătorie, frații mai mari simțind
că sunt puși să muncească pentru frații vitregi, deși aceștia erau mult prea mici pentru a
o face.
 Moromete vs Catrina (vrea casa pe numele ei)
 Moromete vs Niculae (nu vrea să îl dea la școală)

ACȚIUNE
 În primul volum, autorul utilizează tehnica decupajului. Primul volum este structurat în
trei părți, cu o acțiune concentrată, care se desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani
înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunea primului volum se
desfășoară pe mai multe planuri narative. În prim-plan se află Moromeții, o familie
numeroasă, măcinată de nemulțumiri mocnite. Principalele evenimente sunt redate în
secvențe narative semnificative pentru viața familiei: scena cinei, scena tăierii
salcâmului.

ILIE MOROMETE/CARACTERIZARE
 Personajul principal al romanului MOROMEȚII este Ilie Moromete, un tată auroritar, care
simbolizează destinul tragic al țăranului român. În crearea personajului, Marin Preda l-a
avut drept model chiar pe tatăl său, Tudor Călărașu.
 Ilie este o persoană inteligentă, meditativă, impulsivă, reflexivă, autoritară, ironică, cu
simțul umorului, rațională, având ca valori primordiale familia și pământul.
 Criticul literar Nicolae Manolescu afirma despre Ilie Moromete că este CEL DIN URMĂ
ȚĂRAN din literatura română, în sensul că personajul este ultimul reprezentant al
țăranului autentic român.
 Personajul este caracterizat în mod direct de către narator în debutul capitolului al X-lea
din primul volum: “Era cu zece ani mai mare decât Catrina și acum avea acea vârstă
între tinerețe și bătrânețe când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba
firea cuiva”.
 Autocaracterizarea realizată în finalul volumul al doilea exprimă crezul său de viață,
libertatea morală, în ciuda constrângerilor istoriei: „eu întotdeauna am dus o viață
independentă”.
 Caracterizarea indirectă ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele și gândurile
personajelor, acțiunea la care participă, îi completează portretul moral. Ilie Moromete
este un om apreciat în sat, fapt dovedit de respectul sătenilor adunați în Poiana lui
 Iocan. Moromete este sfătos, îi place să discute, lucru care o deranjează pe Catrina, soția
sa. Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezintă o trăsătură esențială a lui Ilie
Moromete. Drept exemplu, la scena tăierii salcâmului, când Nilă îl întreabă de ce fac
asta, Moromete îi răspunde sarcastic “Ca să se mire proștii”.
 O scena semnificativă în conturarea personalității protagonistului este scena cinei care
anticipează anumite evenimente. Membrii familiei sunt așezați în jurul unei mese joase,
vegheați de tatăl lor ca de un adevărat PATER FAMILIAS. Rolul său este acela de mediator
între băieții cei mari și ceilalți membrii ai familiei, după cum ne putem da seama și din
citatul “Moromete stătea parcă deasupra tuturor”. Locul unde stau cei trei, Nilă, Achim și
Paraschiv, anticipează evadarea lor de sub autoritatea paternă, gest care îl va marca
profund pe Moromete, al cărui scop era acela de a-și menține familia unită.
 Disimularea este trăsătura lui esențială. O scenă semnificativă în acest sens e plata
fonciirei (impozit), comedia pe care o joacă în fața agenților fiscali, care-i stricaseră
plăcuta discuție de duminică. Intrând în curte, trece pe lângă cei doi agenți ca și cum
aceștia ar fi invizibili, strigă la Catrina despre care știa că e plecată la biserică, iar apoi la
un Paraschiv inexistent. Le spune apoi că nu are bani, le cere o țigară și numai după ce
agenții sunt gata să-i ridice lucrurile din casă, Moromete se hotărăște să scoată banii.
 Atitudinea față de pământ și aceea față de bani se leagă de acest dar al contemplației.
Pământul îi dă posibilitatea să fie independent și libertatea de a se gândi și la altceva
decât la ceea ce poate să aducă ziua de mâine. Lui Moromete nu-i place negustoria, iar
în bani vede adversari iluziei că poate păstra modul tradițional de viață. De aici și
conflictul cu fiii cei mari, care au o dorință nemăsurată de câștig și care cred că tatăl lor
nu face nimic toată ziua, ci doar stă de vorbă cu prietenii lui.
 Cu toate acestea, Moromete are iluzia că poate comunica în familia lui, că nevasta și
copiii îl înțeleg, că nu trebuie să le dea explicații spre a nu-și știrbi autoritatea. Deși își
iubește copiii și le vrea binele, își cenzurează orice manifestare afectivă față de ei.
Ilustrativă în acest sens este scena serbării școlare la care Niculae ia premiul întâi, deși
tatăl neinformat se aștepta să rămână repetent. Stinghereala copilului îi produce lui
Moromete o emoție puternică, iar gesturile de mângâiere sunt schițate cu multă
stângăcie.

NICULAE/RELAȚIE
 Niculae este fiul cel mai mic din a doua căsătorie a lui Ilie Moromete, care este prezentat
la vărste diferite în cele două volume: copilul și tânărul în formare. În primul volum,
Niculae este un copil dornic să învețe carte ca să-și schimbe statutul social. Însă, după ce
tatăl său îl retrage de la școală sub pretextul că învățătura nu aduce niciun beneficiu,
Niculae începe să-și caute sensul existenței, găsindu-l în noua dogmă comunistă.
 SCENA CINEI
 O scenă semnificativă, din primul volum, pentru ilustrarea relațiilor dintre tată și fiu este
serbarea școlară la care Niculae ia premiul întâi. Deși își iubește copiii și le vrea binele, își
 cenzurează orice manifestare afectivă față de ei. Ilustrativă în acest sens este scena
serbării școlare la care Niculae ia premiul întâi, deși tatăl neinformat se aștepta să
rămână repetent. Stinghereala copilului îi produce lui Moromete o emoție puternică, iar
gesturile de mângâiere sunt schițate cu multă stângăcie.
 O altă întâmplare care anticipează într-o oarecare măsură ruptura dintre tată și fiu este
călătoria lui Moromete la munte ca să vândă cereale. Acesta povestește niște fapte
extraordinare la întoarcere. Când îl însoțește mai târziu pe tatăl său într-o călătorie
asemănătoare, Niculae rămâne dezamăgit: întâmplările sunt banale, oamenii lipsiți de
farmec.
 După fuga băieților lui mai mari la București, Moromete devine îndepărtat și nepăsător,
se retrage în sine, iar in volumul al doilea intră într-o zonă de umbră. Își pierde prestigiul
de altădată, autoritatea lui în sat se diminuează, familia se destramă. Dezamăgit de fuga
băieților, îl retrage pe Niculae de la școală, după trei ani, pe motiv că studiile nu îi aduc
niciun beneficiu, de fapt în speranța că îl va reține lângă el. Neînțeles, băiatul se
înstrăinează de tată, refuză propunerea acestuia de a rămâne învățător în sat, pleacă de
acasă și devine activist de partid.
 Moromete se stinge încet, trăindu-și ultimii ani de viață în singurătate și tăcere. Mai avea
slăbiciunea de a umbla prin sat. Ultima oară este adus acasă cu roaba. Căzut la pat, el își
exprimă crezul de viață când îi spune medicului “eu totdeauna am dus o viață
independentă”.
 Romanul se încheie zece ani mai târziu. Niculae a devenit inginer horticol și este
căsătorit cu o fată din sat. La înmormântarea tatălui său, Niculae află de la Ilinca, sora lui,
că tatăl se stinsese încet, fără a fi suferit vreo boală. Moartea lui Moromete aduce
remușcări în sufletul lui Niculae, dar în finalul romanului tatăl și fiul se împacă in visul
băiatului.