"Morometii" Marin Preda (relatia dintre personaje)

Scriitor cu vocatie realista, Marin Preda continua traditia romanului romanesc de

inspiratie rurala, propunand o viziune noua, originala asupra vietii taranului roman.
Romanul Morometii este cea mai valoroasa creatie axata pe o problematica
sociala, de la publicarea romanului Ion si pana in prezent. Apartine prozei
contemporane, postbelice, deoarece primul volum este publicat in 1955, iar cel de-al
doilea , in 1967.
Tema fundamentala a romanului este destramarea civilizatiei traditionale
taranesti, la care se adauga familia, paternitatea, timpul, viata si moartea, iluzia
libertatii.
Romanul prezinta istoria unei familii de tarani din Campia Dunarii care cunoaste
o adanca si simbolica destramare de-a lungul unui sfert de secol.
Ilie Moromete taran mijlocas din Silistea-Gumesti are iluzia ca familiei sale
ii este destinat sa traiasca linistita, cu cele 14 pogoane primite de el si de Catrina, prin
improprietarire. Fire autoritara, Ilie Moromete este capul unei familii hibride, formate
din Catrina (cea de-a doua sotie), Paraschiv, Nila si Achim (fiii din prima casatorie),
Tita, Ilinca si Niculae copiii din casatoria cu Catrina. Familia este greu de tinut in frau,
avand in vedere conflictele ce mocneau intre membrii ei, conflicte gata sa explodeze.
Niculae este mezinul familiei, un baiat sensibil, care plange de cate ori i se
adreseaza o replica ironica, mai ales cand vine din partea tatalui sau. Moromete nu
pare interesat de soarta mezinului, pt el copilul fiind doar o persoana care trebuie
trimisa cu oile.
Niculae isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie
sa plateasca taxele, il ironizeaza Alta treaba n-avem noi acum! Ne apucam sa
studiem!. Ilie Moromete este convins ca invatatura nu aduce niciun beneficiu. Din
pacate, singurul aliat al mezinului este Catrina, care il sustine in aspiratiile sale,
intrand in conflict cu Moromete.
Tatal este un taran care incearca sa-si pastreze pamantul ,pt a-l lasa intact
mostenire copiilor. O calitate deosebita a personajului este aceea ca priveste lumea cu
ochi patrunzatori si ca descopera sensuri deosebite in intamplarile cele mai simple.
Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Ilie Moromete este fascinat de lumea
necunoscuta si povesteste cu incantare tot ce a vazut. Niculae il insoteste pe tatal sau
in viitoarea calatorie, dar ramane dezamagit, deoarece totul i se pare banal si lipsit
de farmec.
Secventa care prezinta serbarea scolara evidentiaza stangacia lui Moromete
in relatiile cu fiul sau, Niculae, dar si dezinteresul acestuia fata de dorinta mezinului
de a continua scoala. Amestecat printre spectatori, Ilie Moromete constata cu
surprindere ca printre premianti se afla si fiul sau, despre care credea ca va ramane
repetent. Copilul nu reuseste sa recite poezia, pt ca i se face rau, fiind cuprins de o
criza de friguri. Neputincios, Moromete isi ia copilul in brate si-l duce acasa, fiind
stapanit de stari contradictorii de afectiune, de teama si de nesiguranta.
O alta scena care surprinde relatia tata-fiu este aceea in care cei doi stau pe
prispa, Niculae cu o carte, iar Moromete, tacut, se gandeste la mezinul sau. La un
moment dat, tatal isi intreaba fiul daca vrea sa-si continuie studiile, ceea ce il face pe
copil sa creada ca visul i se va implini. Moromete ii raspunde, insa, cu duiosie, dar si
cu gravitate, ca nu are aceasta posibilitate. Scena dezvaluie faptul ca tatal isi

doreste sa-i indeplineasca dorinta, ca il framanta ideea, chiar daca nu este pentru
el o prioritate.
In cele din urma,va vinde o parte din pamant si, cu banii obtinuti, va plati
taxele de internat pentru Niculae.
In volumul II, a carui actiune se petrece in anii 50, dupa razboi, Moromete-tatal
trece in plan secund. In prim-planul romanului se afla Niculae, intors in sat dupa
intreruperea studiilor. Tatal nu-i mai plateste scoala si ii sugereaza sa-si caute un post
de invatator. Niculae adera la miscarea comunista si devine activist de partid, intai
la raion si apoi la Bucuresti. Aflam ca facuse studii de agronomie.
De cate ori revine in sat, are lungi discutii, transformate in aprigi dispute, cu
tatal sau. Cei doi se situeaza pe pozitii ideologice opuse, au mentalitati diferite.
Batranul este conservator, apara valorile satului traditional si proprietatea, pe cata
vreme Niculae sustine procesul colectivizarii. El isi considera tatal un obstacol in
modernizarea satului, un ultim taran ce ar trebui sa dispara de pe fata
pamantului.
Moromete are parte de o agonie lenta, lipsita de maretie. Parasit de Catrina,
bolnav, el moare fara sa aiba pe niciunul din feciorii sai la capatai. Niculae vine la
inmormantare si, apoi, la parastasul de un an al tatalui sau. Este cuprins de
remuscari pentru atitudinea avuta si isi viseaza tatal intr-o ipostaza tipic
morometiana: stand pe podisca din fata casei.
Asadar, reconcilierea dintre tata si fiu este postuma si se produce in plan
oniric. Niculae i se adreseaza tatalui, sugerandu-i ca, defapt, au aceeasi mentalitate:
Si eu cred, ca si tine, ca binele nu a pierit niciodata din omenire, dar ca trebuie sa-l
facem pentru toti. Altfel, crezi ca meritam sa vedem lumina soarelui?.