"O scrisoare pierduta" I.

L Caragiale (relatia dintre presonaje)

Mare clasic al literaturii romane, Ion Luca Caragiale este cel mai de seama reprezentant al
dramaturgiei noastre, fiind considerat un Molire al romanilor.
Trasaturaesteticafundamentala a operei sale este realismul, fapt constatat de Titu Maiorescu in
articolul Comediile dlui I.L Caragiale.
Personajele comediilor lui Ion Luca Caragiale nu au dimensiune psihologica, din cauzacaracterului
plat. Sunt lipsite de sentimente autentice (pe care doar le mimeaza) si de principii morale, pe care uneori le
afirma doar demagogic. Apeleaza la orice mijloace si tertipuri pentru a parveni sau pentru a-si pastra
conditia sociala, dovedind o totala lipsa de scrupule in viata publica si de familie.
Actiunea comediei O scrisoarepierduta se desfasoara pe temapoliticului si pe tema erosului, fiind
surprinsa pe fundalul unei campanii electorale de la sf. sec al XIX-lea, in care se confrunta puterea si
opozitia.
Cele doua teme (iubirea si politicul) interfereaza numai la nivelulc uplului amoros Zoe Trahanache
Stefan Tipatescu.
Evolutia pe o singura dimensiune incadreaza personajele lui Ion Luca Caragiale in anumite
tipologiicomice. Prefectul Tipatescu reprezinta junele-prim, iar Zoe, singurul personaj feminin al comediei
este in mod paradoxal femeia-barbat si corespunde tipologic cochetei adulterine.
Starea civila o indica pe Zoe drept sotia fruntasului politic in plan local, ZahariaTrahanache. Distinsa
doamna este stimata in oras si stie sa intre in gratiile tuturor. Zoe are insa un punct vulnerabil, care priveste
viata ei secreta, si anume povestea de iubire cu Stefan Tipatescu. Zoe este a doua sotie a venerabilului
ZahariaTrahanache, fiind cu mult mai tanara decat acesta.
Tipatescu si-a ratat ascensiunea politica si a ramas in obscura capitala de judet, doar de dragul ei.
Zoe pierde scrisoarea de amor primita de la Stefan Tipatescu, scrisoare in posesia careia intra
avocatul Nae Catavencu. Cand este amenintata cu publicarea ei, Tipatescu este gata sa renunte la pozitia
sociala pentru a salva reputatia amantei sale.
Una dintre scenele reprezentative pentru relatia dintre cei doi amanti este situata in actul II. Zoe
recurge la toate abilitatile feminine pentru a-l convinge pe prefect ca isi pot salva onoarea doar daca sustin
candidatura lui Catavencu. Initial plange si recunoaste faptul ca a comis o nerozie fara seaman. Devine
persuasiva si recurge chiar la santajul sentimental.
Memorabila si teatrala este tirada in care incearca sa-l convinga de toate scandalurile si nenorocirile
care se vor abate asupra ei. In fata acestei viziuni catastrofale, Tipatescu o incurajeaza: Zoe, Zoe, fii
barbata!. El adopta atitudinea unui cavaler, dispus sa se sacrifice pentru iubita lui, propunandu-i, intr-un
elan romantic, sa fuga cu el in lume. Este intampinat insa de un refuz categoric. Prin atitudinea ei, Zoe
dovedeste ca pasiunea paleste in fata intereselor si a privilegiilor. Femeie realista, cu simt practic, ea invoca
pierderea avantajelor si, in mod ironic, aduce in discutie compasiunea fata de sarmanul Trahanache.
Vazandu-se refuzata, ea lanseaza cu patetism o ultima amenintare: sinuciderea. Renunta insa repede
la acest gand (o slabiciune de neiertat pentru firea ei voluntara) si este decisa sa lupte pana la capat, luandu-l
ca aliat pe Trahanache: Eu il aleg, eu cu barbatul meu!.
Lovitura de teatru data de Agamemnon Dandanache pune capat tensiunii dintre cei doi amanti.
Finalul fericit al comediei aduce linistea atat in randul politicienilor, cat si in cazul celor doi, in pofida
confuziei repetate a lui Dandanache, care il considera pe Tipatescu sotul doamnei.
In ciuda relatiei adulterine, cuplul Zoe Trahanache pastreaza o anumita distinctie, pe care nu o
regasim la celelalte cupluri din comediile caragialiene.