Comedia – Caracterizare

Caracterizare Tipatescu sau Zoe

IL Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, Ion Luca Caragiale este cel mai de seama reprezentant al
dramaturgiei noastre, fiind considerat “un Molière al romanilor”.
Trasatura estetica fundamentala a operei sale este realismul, fapt constatat de Titu Maiorescu
in articolul “Comediile dlui IL Caragiale”.
“O scrisoare pierduta” este capodopera lui Caragiale, o comedie de moravuri si de caractere.
Tema consta in prezentarea degradarii vietii politice si private din societatea romaneasca.
Autorul demasca si satirizeaza moravurile sociale, astfel incat comedia sa indeplineste o functie moral-
terapeutica.
Caragiale este cel mai mare creator de tipuri umane din literatura romana. Personajele sale
memorabile fac concurenta starii civile si sunt realizate in viziune clasica. Asadar, sunt caractere deja
formate, tipuri umane comice, cu o singura trasatura de caracter dominanta (personaje plate) ,fapt care
conduce la disparitia dimensiunii psihologice, a conflictului interior.
In comedia “O scrisoare pierduta” se pot identifica urmatoarele tipuri comice, definite prin
monomanie sau prin rolul lor in compozitie:
 Incornoratul ticait (Trahanache);
 Junele-prim (Tipatescu);
 Cocheta adultera (Zoe);
 Demagogul politic (Catavencu);
 Functionarul slugarnic (politaiul Ghita Pristanda);
 Cetateanul onest,dar naiv (Cetateanul turmentat).
Modalitatile de constructie a personajelor sunt variate: prin actiune, limbaj, prin mediul social, prin
intermediul celorlalte personaje sau prin indicatiile scenice (modalitate de caracterizare directa din
perspective auctoriala).
In structura comediei “O scrisoare pierduta”, un loc aparte il ocupa triunghiul amoros care ii include
pe Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache si Stefan Tipatescu.
Tipatescu, prefectul judetului, corespunde tipologic junelui-prim din comedia clasica. Sclav al unei
pasiuni inflacarate fata de Zoe Trahanache (sotia amicului sau), el este unul dintre elementele
triunghiului conjugal prin care Ion Luca Caragiale satirizeaza imoralitatea vietii de familie. Aparandu-se
de atacurile murdare ale avocatului Nae Catavencu (rivalul sau in plan politic), Tipatescu isi dezvaluie
temperamentul si mentalitatea. Temperamental este impulsiv, coleric, prefectul neputandu-si controla
reactiile, ca dovada amenintarea directa la adresa lui Catavencu : “Il impusc, eu, cu mana mea”.
Este un barbat orgolios si lipsit de masura, cu o gandire de tip medieval, deoarece conduce
judetul ca pe propria sa mosie. Firea sa autoritara este perceputa pana si de un functionar mediocru si
servil ca Ghita Pristanda.
Stefan Tipatescu are impresia ca functia politica detinuta ii confera o aura de misionar si chiar
este convins ca si-a sacrificat o carierea stralucita pe altarul politicii.
 Este unul din personajele principale ale comediei, deoarece este prezent in toate momentele
subiectului si este puternic implicat in conflictul principal.
Barbat sarmant (dupa cum o demonstreaza si numele sau), rafinat, instruit, Tipatescu este insa
tinut din scurt de o femeie voluntara, chiar daca are unele accese de independenta. De dragul Zoei si-a
ratat ascensiunea politica, ramanand in modesta capitala de judet. El adopta atitudinea unui cavaler,
dispus sa se sacrifice pentru iubita lui, careia ii propune, intr-un elan romantic, sa fuga in lume.
Este la fel de imoral ca Trahanache in plan politic (complice la frauda electorala) si in plan
privat, ca amant al Zoei.
Incadrarea directa a personajului o face subalternul sau: “mosia-mosie” , “fonctia-fonctie” ,
“coana Joitica-coana Joi  tica: trai neneaco pe banii lui Trahanache”.
Spre desebire de celelalte personaje ale comediei, Tipatescu dovedeste o atitudine superioara,
de filosof sceptic, cand afirma dezamagit si scarbit, intr-un aparté : “Ce lume! Ce lume! Ce lume!”.
Zoe este cea mai distinsa femeie din teatrul lui Caragiale, nefacand parte din lumea mahalalei, ci
din cea burgheza, aristocrata.
Singurul personaj feminin al comediei, Zoe este sotia “venerabilului” om politic Zaharia
Trahanache si amanta prefectului Stefan Tipatescu. Asadar, reprezinta tipul cochetei adulterine, dar nu i
se poate aplica eticheta de femeie vulgara si ignoranta, ca in cazul Vetei sau Zitei, eroinele comediei “O
noapte furtunoasa”.
Zoe este femeia-barbat, puternica, voluntara, chiar daca mimeaza in permanenta slabiciunea
feminina, pentru a-si indeplini scopurile propuse.
Ea devine subiectul unui scandal de provincie, in urma pierderii scrisorii de amor, primita de la
Stefan Tipatescu. Femeie de lume, constienta de rolul ei in societate, Zoe este speriata de santajul
avocatului Nae Catavencu, pentru ca o preocupa imaginea ei publica. De aceea, incearca prin toate
mijloacele sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile impuse de avocat.
Este maestra in arta manipularii. In acest scop ea recurge la tot arsenalul feminin, trecand cu
usurinta de la imploratii si lacrimi, la lesinuri.
Temperamentul ei voluntar este sustiunut de afirmatia “Eu il aleg, eu cu barbatul meu!”, atunci
cand simte ca pierde batalia.
“Femeie in tara barbatilor, Zoe este diplomata, generoasa si concilianta”, pentru ca are puterea
sa-l ierte pe Catavencu si sa-i castige devotamentul, atunci cand acesta este infrant in batalia politica de
Agamemnon Dandanache.
Are o surprinzatoare putere de seductie asupra tuturor barbatilor, de la Tipatescu si
Trahanache, pana la Catavencu si Cetateanul Turmentat, care exclama admirativ: “in sanatatea coanii
Joitichi, ca e dama buna”. Numele sau scurt, dar cu rezonanta sonora, sugereaza temperamentul
voluntar, dar si frivolitatea.
In ciuda relatiei adulterine, cuplul Tipatescu-Zoe pastreaza o anumita distinctie pe care nu o
regasim la celelalte cupluri din comediile lui Caragiale.