Comedia – Caracterizare

Caracterizare Zoe
Ion Luca Caragiale

“O scrisoare pierdută”, capodopera lui Caragiale este o comedie de moravuri și de caractere.

Caragiale este cel mai mare creator de tipuri umane din literatura română. Personajele sale sunt
realizate în viziune clasică. Sunt caractere deja formate, tipuri umane comice, cu o singură trăsătură de
caracter dominantă.

În comedia “O scrisoare pierdută” se pot identifica următoarele tipuri comice, definite prin
monomanie:
● Încornoratul ticăit (Trahanache);
● Junele-prim (Tipătescu);
● Cocheta adulteră (Zoe);
● Demagogul politic (Cațavencu);
● Funcționarul slugarnic (polițaiul Ghiță Pristanda);
● Cetățeanul onest,dar naiv (Cetățeanul turmentat).

Modalitățile de construcție a personajelor sunt variate: prin acțiune, limbaj, prin mediul social, prin
intermediul celorlalte personaje sau prin indicațiile scenice (modalitate de caracterizare directă din
perspectivă auctorială).
În structura comediei “O scrisoare pierdută”, un loc aparte îl ocupă triunghiul amoros (conjugal)
care îi include pe Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache și Ștefan Tipătescu.

Zoe Trahanache este cea mai distinsă femeie din teatrul lui Caragiale, nefăcând parte din lumea
mahalalei, ci din cea burgheză, aristocrată.
Singurul personaj feminin al comediei, Zoe este soția “venerabilului” om politic Zaharia
Trahanache, eful local al partidului de guvernământ, și amanta prefectului Ștefan Tipătescu. Așadar,
reprezintă tipul cochetei adultere, dar nu i se poate aplica eticheta de femeie vulgară si ignorantă, ca în
cazul Vetei sau Ziței, eroinele comediei “O noapte furtunoasă”.
Zoe este puternică, voluntară, după cum o sugerează și numele ei scurt, cu rezonanță sonoră
chiar dacă mimează în permanență slăbiciunea feminină, pentru a-și îndeplini scopurile propuse.
Ea devine subiectul unui scandal de provincie, în urma pierderii scrisorii de amor, primite de la
Ștefan Tipătescu. Femeie de lume, conștientă de rolul ei în societate, Zoe este speriată de șantajul
avocatului Nae Cațavencu, pentru că o preocupa imaginea ei publică. De aceea, încearcă prin toate
mijloacele să-l convingă pe Tipătescu să accepte condițiile impuse de avocat.

Este maestră în arta manipulării.

Una dintre scenele reprezentative este situată în actul II. Zoe recurge la toate abilitățile feminine
pentru a-l convinge pe prefect că își pot salva onoarea doar dacă susțin candidatura lui Cațavencu. Inițial
plânge și recunoaște faptul că a comis „o nerozie fără seamăn”, devenind apoi persuasivă și recurgând
chiar la șantajul sentimental.
 Memorabilă și teatrală este tirada (=intervenție oratorică, sub forma unui monolog susținut cu
patimă, cu exaltare) în care încearcă să-l convingă de toate scandalurile și nenorocirile care se vor abate
asupra ei. În fața acestei viziuni catastrofale, Tipătescu o încurajează: „Zoe, Zoe, fii bărbată!”. Îi propune
să fugă în lume, dar este întâmpinat de un refuz categoric. Prin atitudinea ei, Zoe dovedește că pasiunea
pălește în fața intereselor și a privilegiilor. Femeie realistă, cu simț practic, ea invocă pierderea
avantajelor și, în mod ironic, aduce în discuție compasiunea față de sărmanul Trahanache.
Văzându-se refuzată, ea lansează cu patetism o ultimă amenințare: sinuciderea. Renunță însă
repede la acest gând (o slăbiciune de neiertat pentru firea ei voluntară) și este decisă să lupte până la
capăt, luându-l ca aliat pe Trahanache: „Eu îl aleg, eu cu bărbatul meu!”.

Zoe este diplomată, generoasă și conciliantă, pentru că are puterea să-l ierte pe Cațavencu și
să-i câștige devotamentul, atunci când acesta este înfrânt în bătălia politică de Agamemnon
Dandanache.
Are o surprinzătoare putere de seducție asupra tuturor bărbaților, de la Tipătescu și
Trahanache, până la Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care exclamă admirativ: “în sănătatea coanii
Joițichii, că e damă bună”.
Finalul comediei aduce împăcarea tuturor. Odată ce intră în posesia scrisorii, Zoe devine din nou
triumfătoare.

Așadar, Zoe Trahanache, cocheta adulteră, reprezintă cel mai bun exemplu al contrastului dintre
esență și aparență. În ciuda văicărelilor și a leșinurilor, este în realitate femeia bărbată, stăpână pe sine
care știe exact ce vrea și care îi manipulează pe toți în funcție de propriile dorințe.