1883

CARACTERIZARE
ZOE TRAHANACHE

Introducere
Reprezentată pe scena Teatrului Național din București în 1884 și publicată în revista ,,
Convorbiri Literare în 1885, comedia ,, O scrisoare pierdută” scrisă de Ion Luca Caragiale este o
capodoperă a dramaturgiei românești ce stă sub semnul afirmației scriitorului ,, simt enorm și văd
monstruos”. Aceasta este o comedie de moravuri în care este satirizată lumea politică contemporană
autorului, având ca sursă de inspirație alegerile din anul 1883.

Tipologie

Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale operei, ea fiind singurul
peronaj feminin al lui Caragiale, ce reprezintă doamna distinsă din societatea burgheză, nefăcând
parte ca celelalte eroine din lumea mahalalelor. Pierzându-și uneori aura mitică de „ ființe de hârtie”,
personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane.
Caragiale construiește personaje dominate de o singură trăsătură de caracter, ce par a fi doar marionete
lipsite de valori și interioritate. Ele reprezintă, în spiritul junimismului , concretizarea ironică a
formelor fără fond ale societății timpului, evidențiind viziunea realistă a scriitorului. Astfel, viziunea
sa asupra lumii pornește de la ideea că în spatele oricărei comedii se află în fapt o tragedie.
În acest sens Zoe Trahanache reprezintă tipul cochetei, al adulterinei căci își înșeală soțul. Ea
este un personaj plat, neschimbându-și caracterul pe parcursul operei.

Tema
Tema centrală se construiește în jurul ideii că lumea politică implică o serie de imoralități
publice sau private. O altă temă prezentă în operă este lupta pentru putere, conflictul fiind unul banal,
generat de o scrisoare.

Statut social, moral, psihologic

Social - soția lui Zaharia Trahanache, liderul politic al partidului de guvernământ, o parvenită
prin căsătoria cu el
Moral - vicleană, lipsită de scrupule având o relație extraconjugală cu prefectul Ștefan
Tipătescu de opt ani; teatrală și prefăcută, preocupată mereu de a-și păstra imaginea de femeie
onorabilă.
Psihologic – inteligentă, ambițioasă, autoritară, se impune în fața oricui, trece de la o stare la
alta, agitată.

Caracterizare
Personajul este caracterizat atât în mod direct cât și indirect.
Direct
1. Se autocaracterizează, considerâdu-se o femeie bună „sunt o femeie bună, am să ți-o
dovedesc ” .Din această replică reiese faptul că ea nu își conștientizează defectele și are o părere
foarte bună despre propria persoană..
2. De asemenea ea este caracterizată în mod direct de celelate personaje.Trahanache o descrie
drept „ simțitoare ” , pentru Cațavencu ea fiind un „ înger ” , în timp ce Tipătescu o consideră „
glumeață ” .
3. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fișe de caracterizare directă.Astfel, atunci când
Zoe îl întâlnește pe Trahanache, după aflarea despre existența scrisorii, dramaturgul notează : „
( începând să se jelească și căzându-i ca leșinată în brațe) ” sugerând șiretenia femeii ce încearcă să
pară distrusă de supărare, pentru a-și manipula soțul.
În plus din notația „ ( toți o îngrijesc)” reiese faptul că Zoe se bucură de simpatia bărbaților, asupra
cărora are o putere de seducție deosebită.

Indirect
Personajul este caracterizat în mod indirect prin fapte, gesturi, limbajul său.
1.O replică ce scoate în evidență falsitatea și abilitatea de manipulare este cea adresată lui
Tipătescu, prin care îl șantajează emoțional :„ Am jertfit tot pentru tine” .Există mai multe secvențe
în care comportamentul și limbajul său îi dezvăluie indirect trăsăturile de caracter : teatralitatea ;i
prefăcătoria.

Scene

I. O scenă sugestivă în acest sens e cea în care Zoe încearcă să-l convingă pe amantul său,
Ștefan Tipătescu să-l voteze pe Nae Cațavencu, adversarul său politic. Ea începe să plângă și
să facă pe victima pentru a-l impresiona. Tipătescu afectat îi propune să fugă împreună în
lume, însă Zoe se impune: „ Ești nebun? ” Se evidențiază astfel trăsăturile societății în care
trăiesc, fiecare personaj fiind o verigă a unui întreg. Astfel plecarea unui personaj ar duce la
distrugerea acelei societăți bazate pe minciuni și santaj, fapt ce nu s-ar întâmpla din cauza
complacerii persoanajelor în acel mediu.

II. O altă scenă reprezentativă este cea în care Zoe reintră în posesia scrisorii compromițătoare.
Aceasta devine triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, își recapătă superioritatea,
în timp ce Tipătescu se retrage, ca și înainte, în umbra ei. Din această scenă reiese faptul că
Zoe este cea care controlează totul, în ciuda faptului că femeile nu aveau drept de vot în
perioada aceea.

Lista de personaje
De asemenea lista de personaje conține o evidentă ironie la adresa lui Zoe Trahanache care este
prezentată drept „ soția celui de mai sus”, ea putând fi așadar soția lui Trahanache al cărui nume îl și
poartă, dar și a lui Tipătescu , primul menționat în listă.

Conflicte
In piesa lui Caragiale nu se poate vorbi de un conflict interior deoarece toate stările personajelor se
manifestă strict la suprafață. Conflictele se construiesc prin tehnica „ bulgărelui de zăpadă”, a
acumulării progresive, deoarece la conflictul inițial, cel al pierderii scrisorii se mai adaugă și altele.
– Conflictul dintre ceea ce este personajul și ceea ce vrea să pară( dintre esență și aparență)
– Conflictul pentru puterea politică dintre reprezentanții partidului de la putere( Ștefan
Tipătescu, Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache) și gruparea independentă condusă de
Nae Cațavencu
Titlul
Element de șantaj politic, o scrisoare de amor pierdută de Zoe, care ajunge în mâinile adversarului
său politic, Nae Cațavencu. Funcționează ca un metapersonaj, îi controlează destinul Zoei și al
celorlalți. Articolul nehotărât „ o” sugerează faptul că în lumea lui Caragiale se pierd multe scrisori,
aceasta fiind doar una dintre ele.

Concluzie
În lumina celor arătate, Zoe Trahanache este un personaj feminin complex și memorabil ce conduce
din umbră manevrele politice, toți fiind conștienți de puterea și influența ei.
Astfel eroina acționează după principiul „ Scopul scuză mijloacele.”