Ion Luca Caragiale - “O scrisoare pierdută” (1884)

CONTEXTUALIZARE
Realismul este un curent literar si artistic manifestat pe plan european in mijlocul secolului al
XIX-lea care pune accentul pe relatia dintre art si realitate. Aspiratia realismului a fost
favorizatã de contextul social istoric si a factorilor culturali. Fiind o literatura bazatã pe
mimesis, curentul promoveaza reprezentarea veridicã a realitatii, verosimilã, surprinsa
obiectiv ca într-o oglinda, descrierea minutioasa, principiul obiectivitatii ce reliefeaza faptu
ca autorul realist are intentia de a prezenta realitatea asa cum este, fara sa o idealizeze.

I. L. Caragiale, dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii

romänesti din vremea lui, fiind un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de
oameni si de viata. El foloseste cu mäestrie satira si sarcasmul pentru a ilustra moravurile
societátii románesti, dupa cum afirma si Nicolae Iorga: “ Nimic nu-i arde mai tare pe ticalosi
decat rásul.” . Caragiale este cel mai mare dramaturg roman, facandu-se remarcat prin
comediile “O noapte furtunoasa”, D-ale carnavalului”, “O scrisoare pierdută”.

Comedia “O scrisoare pierduta” a fost publicata in revista “Convorbiri literare” si pusa in

scena la 1884 pe scena Teatrului Natioal din Bucuresti. Textul este o comedie, o specie epică
în care comicul se amestecă cu tragicul, în care este evidențiat un conflict superficial,
soluționat de obicei într-un final fericit. Din punctul de vedere a orientarii tematice, opera se
înscrie în comicul de moravuri.

O primă trăsătură pentru încadrarea operei în realism este sustiuta de prezenta personajelor
ce pot fi incadrate intr-o tipologie specific umana, sugerand faptul ca societatea este corupta,
iar interesul este pe primul loc. Astfel, exista tiplogii precum tipul încornoratului
(Trahanache), tipul cochetei (Zoe Trahanache) tipul politicului( Tipatescu, Catavencu,
Farfuridi, Branzovenescu, Dandanache), tipul cetateanului simplu (cetateanul turmentat) si
tipul functionarului (Pristanda).
O alta caracteristica a piesei prin care poate fi incadrata in realism este de tehnica detaliului
semnificativ cu ajutrul careia sunt reliefate realitati precum santajul politic, actionarea
politicienilor in functie de propriulinteres si imaginea cetateanului de rand, dezorientat, dar
care are constiintacivica.

TEMA
Tema în jurul careia este construità piesa este cea sociala cu implicatii politice in care este
reflectatà într-un mod glumet, prin intermediul satirei, degradarea vietii politice si sociale in
contextul luptei pentru suprematie. Alte teme prezente in operà sunt: coruptia, viata politica,
familia, incultura, parvenismul, demagogia, tema incomunicarii, infidelitatea si tema socialà.
Opera include o serie de motive literare larg raspandite: pacalitorul pacalit, amorezul,
barbatul inselat, sluga profitoare, pactul tabelor adverse..
2 SECVENTE
O prima scena semnificativa din care reise tema operei este reprezentatà în actul Il, scena a
VI-a, seventa in care Zoe si Tipatescu incerca sa gaseasca o solutie pentru rezolvarea
dificultatii. Cei doi discuta destre arestarea adversarului care a fost ordonata de Tipatescu, cât
si mituirea acestuia prin eliberarea sa de câtre Zoe si sustinerea electorala, toate eforturile
fiind depuse pentru recuperarea scrisori. Femeia propune alegerea lui Catavencu pentru
functia de deputat pentru câpata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fânica, sa-i
dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina, apoi vine
energetica, ameninfâtoare. Este hotarâta sa faca orice pentru recuperarea scrisorii, ajungând la
decizia: “il sprijin eu”, “il aleg eu” , desi femeile nu aveau drept de vot. Ea se bazeaza pe
influenta hotarâtoare pe care o are asupra sofului sãu, care este presedintele partidului in
judet.

O alta imagine sugestiva pentru tematica operei

o constituie finalul , cand Zoe devine generoasa, fermecatoare, deoarece ii dispare motivul de
ingrijorare, spunandu-i lui Nae Catavencu ‘’Eu sunt o femeie buna... am sa tio dovedesc.’’ Fi
nalul
Comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor politici. Odata ce intra in posesia scrisorii
compromitatoare, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, isi recapata
superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, iar Tipatescu se retrage, ca si inainte, in
umbra acesteia.

TITLUL
Titul are rol anticipativ si rezumativ, numeste intriga, fiind pretextul dramatic al comediei.
Din punct de vedere sintactic, substantivul “scrisoare” primeste articolul nehotarat “o”, ceea
ce li atribuie obiectului valoare de generalitate. Pierderea scrisorii creioneaza neglijenta, cât si
imprudenta amantilor, iar repetabilitatea ei indica valoarea de banalitate, valoare ce
nuanteaza, intr-o maniera comicã, importanta ei. De asemenea, scrisoarea este si un simbol al
puterii, documentul ajutând la ridicarea mastilor eroilor si le pune in lumina latura josnica pe
care o au.

COMPOZITIE
Textul dramatic are o organizare particulară care include: gruparea acțiunii în acte și scene;
lista personajelor care participă la acțiune; didascaliile - indicații referitoare la diviziunile
operei, la decor, la timp, la mișcarea personajelor, la gesturi, la mimică; succesiunea de
replici, întrucât dialogul devine modul de expunere dominant.
Compozitional, piesa de teatru “O scrisoare pierduta” contine patru acte, impartite pe scene
construite pe baza schimbului de replici dintre personaje; pe parcursul acestora se prezinta in
mod gradat conflictul dramatic principal, de natura politica. Cele doua tabere sunt
reprezentate de cele doua partide politice, fiecare dintre ele sustinand cate un candidat.
CONFLICT
Conflictul operei se organizeaza in jurul pierderii si regâsirii scrisorii de amor pierdute de
Zoe, actiunea evoluând dupà “tehnica bulgărelui de zăpada”̆, care presupune acumularea
tensiunilor dramatice, cresterea lor in intensitate si stingerea subitã .Se desfasoarà între douà
grupuri de interese: un partid independent reprezentat de Nae Catavencu (liberal) si unul
conservator, apartinând lui Zaharia Trahanache si sustinatorii.Opozitia dintre Tipatescu si
Catavencu deschide seria conflictelor exteriore care sunt intr-un numar semnificativ, iar toate
celelalte conflicte deriva din el si i se subordoneaza. Exist un conflict intern sugerat la toate
nivelurile operei, între esentà si aparentã, într-un sablon moral si adevâaatele placeri ale
personajelor. Conflictul se stinge treptat prin introducerea unor element surpriza: polita
falsificatã de Catavencu, numirea lui Agamemnon dept unic candidat al partidului.

COMICE
Comicul de nume apare în strânsă relație cu tipologia personajelor și cu trăsăturile lor
dominante. De exemplu, numele lui Trahanache provine de la "trahana", aluat moale ușor, de
modelat, numele lui Cațavencu duce cu gândul la haina cu doua fete, iar numele de Farfuridi
și Branzovenescu sugerează inferioritatea și prostia. Cetățeanul turmentat este un personaj
simbolic, reprezentând poporul derutat.
Comicul de situație apare in următoarele ipostaze: apariția și dispariția scrisorii, prezenta
triunghiului conjugal Zoe-Zaharia-Trahanache și a cuplului de factura comica Farfuridi-
Branzovenescu. Astfel, comicul de moravuri conturează o lume dominata doar de “enteres”,
principiile morale fiind încălcate in politica, unde predomina șantajul, in viață de familie și la
nivel social, unde predomina minciuna și demagogia. Se pune accent pe frauda, corupție,
minciuna, snobism și prostie.
In ceea ce privește comicul de caracter, la Caragiale, personajul este tipic pentru o clasa
umană. Zoe Trahanache ilustrează tipologia adulterinei, Zaharie Trahanache, tipul
încornoratului, Tipătescu, tipul cuceritorului, Pristanda, al slugarnicului, Cațavencu, tipul
demagogului etc.
Comicul de limbaj este evident prin dovada de incultura si lipsa de logica a personajelor.
Exceptie fac insa personajele Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache. In rest, in exprimarea
personajelor se remarca pronuntia gresita (“bampir”, “renumerație”, “enteres”, “sotietate”),
cuvinte folosite impropriu (“capitalisti” pentru locuitorii capitalei), greseli de gramatica si
logica (“ne-am ratacit impreuna”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”), ticuri verbale
(“curat murdar”, “ai putintica rabdare”).

INCHEIERE
Comedia “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale produce râsul contagios aruncând totuși o
lumină violentă,crudă asupra societății românești contemporane autorului și asupra defectelor
umane atemporale.Tudor Vianu afirma ca: „Nu va fi posibil sà se scrie istoria socialà a
veacului al XIX-lea, farà o continuà referintà la opera lui Caragiale."
 Caracterizare Zoe Trahanache

CONTEXTUALIZARE CONTEXTUALIZARE TEMA STRUCTURA

Personaj principal al piesei de teatru este Zoe Trahanache, persoaj static, unidimensional,
realizat cu mijloace ale comicului; este singurul personaj feminin din comedie.

Statutul social, psihologic și moral

Statutul social o prezintă pe Zoe că fiind soția lui Zaharia Trahanache, membru al partidului
aflat la guvernare. Totodată, ea construiește și triunghiul conjugal, fiind amanta lui Ștefan
Tipătescu, prefectul județului. Ea întruchipează tipul cochetei, al adulterinei, fiind totodată și
singură femeie într-o lume a bărbaților.Ea reușește să-i manipuleze pe bărbați care devin niște
marionete în mâna ei.
Din punct de vedere psihologic, Zoe are un puternic conflict interior generat de teamă de a nu
fi dezonorată public. Ea nu este frământată de problema morală, ci de dorința de a păstra
aparențele. Zoe trece foarte ușor de la o stare la altă.
Statutul moral o prezintă pe Zoe că un personaj inteligent, o femeie autoritară și ambițioasă.
Ea își impune voință în față oricui. Ea este o luptătoare ce se folosește de toate armele
feminitățîi, ale seducției pentru a-și salva onoarea.

Trăsătura dominantă și două scene reprezentative

Trasatura dominanta de caracter a personajului feminin principal este prefacatoria.
O prima scena semnificativa din care reise principala trasatura a acesteia este reprezentatà în
actul Il, scena a VI-a, seventa in care Zoe si Tipatescu incerca sa gaseasca o solutie pentru
rezolvarea dificultatii. Cei doi discuta destre arestarea adversarului care a fost ordonata de
Tipatescu, cât si mituirea acestuia prin eliberarea sa de câtre Zoe si sustinerea electorala, toate
eforturile fiind depuse pentru recuperarea scrisori. Femeia propune alegerea lui Catavencu
pentru functia de deputat pentru câpata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe
Fânica, sa-i dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina,
apoi vine energetica, ameninfâtoare. Este hotarâta sa faca orice pentru recuperarea scrisorii,
ajungând la decizia: “il sprijin eu”, “il aleg eu” , desi femeile nu aveau drept de vot. Ea se
bazeaza pe influenta hotarâtoare pe care o are asupra sotului sãu, care este presedintele
partidului in judet.
O alta imagine sugestiva pentru tematica operei
o constituie finalul , cand Zoe devine generoasa, fermecatoare, deoarece ii dispare motivul de
ingrijorare, spunandu-i lui Nae Catavencu ‘’Eu sunt o femeie buna... am sa tio dovedesc.’’ Fi
nalul
Comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor politici. Odata ce intra in posesia scrisorii
compromitatoare, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, isi recapata
superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, iar Tipatescu se retrage, ca si inainte, in
umbra acesteia.
Elemente de structură specifice caracterizării personajului
Modalitatile de caracterizare sunt esentiale pentru intregirea portreuluil personajului
feminin.Comicul de caracter reliefeazà însusirile ce reies, în mod indirect, din atitudinea,
faptele si vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile
celorlalte personaje.
Protagonista este caterizatà in mod direct, de catre celelalte personaje, fiindu-i conturate
importante trasaturi morale si fizice. Sunt reliefate surse ale comicului. Astfel, Trahanache
vrea sã-si protejeze sotia infidela, caracterizând-o precum o persona sensibilà (“cum e ea
simtitoare”). Tipatescu o catalogheazà drept o persona glumeatà , (“cum e ea glumeata”). De
asemenea, este caracterizata in mod direct de catre Catavencu: “gratioasa d-na Trahanache”,
iar in actul iv, cand il iarta, ii este construit un portret angelic (“Madam Trahanache esti un
inger.“). Personajul feminin se autocarcaterizeaza: “sunt o femeie buna, am sã li-o dovedesc”.

Portretul moral al personajului este construit in special prin modul indirect de caracterizare.
Este o femeie puternica, caci se impune in viata politica, se implica cu pasiune, atfel fiind
recunoscuta de toti barbatii. Zoe are o personalitate puternica, fiind stapana pe situatie, chiar
daca pare ravasita de posibila publicare a biletului de amor compromitator. Este o femeie
inteligenta, diplomata, care detine un intreg arsenal emotional cand vine vorba de apararea
imaginii publice. Ea il manipuleaza pe Tipatescu, jucand rolul femeii vulnerabile (“Ma
omori, Fanica”). Limbajul femeil o catalogheazà precum o persona foarte ambitoasa, având
niste afirmatii foarte puternice: “Voi lupta cu guvernul”. Zoe nu-si plânge pacatul, ci
actioneazà pentru a rezolva situatia.
Un alt element esential in realizarea portretului personajului feminin il reprezinta comicele.
Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna Trahanache avea, de 8 ani,
o relatieamoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si este, in piesa, pretextul dramatic din cauza
caruia sedeclanseaza toata agitatia deoarece pierde, din neatentie, scrisorea de amor primita d
e la amant.Documentul devine instruments santajului politic in mana lui Catavencu, adversar
ul politic al sotului si alamantului ei.

INCHEIERE
Catagiale contureaza in opera sa un personaj complex, Zoe Trahanache fiind singurul
personaj feminin al comediei care reprezinta dama distinsa din societatea burgheza, nefacand
parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor.