Caracterizarea Zoei Trahanache

Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român, a creat adevãrate capodopere
ale genului, surprinzând aspecte ale realitãtii din societatea noastrã la sfârsitul secolului al
XIX-lea. Cea mai cunoscutã comedie a sa este „O scrisoare pierdutã”, comedie de
moravuri în care este prezentatã si criticatã viata publicã si de familie a unor politicieni.
Actiunea se desfãsoarã în capitala unui judet de munte, pe fondul agitat al unei campanii
electorale.
Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sãu. Ele
sunt tipuri umane care au o trãsãturã dominantã, cãreia i se adaugã altele, personajele fiind
surprinse în complexitatea lor.

Zoe Trahanache este personaj principal, static, unidimensional, realizat cu mijloace

ale comicului; este singurul personaj feminin din comedie.

Modalitati de caracterizare:

— caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte

personaje; autocaracterizare;
— caracterizare indirecta: prin ton, gesturi, atitudini, mimica; prin propriile actiuni,
ganduri si simtiri; prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile cu
celelalte personaje.
Zoe Trahanache este singurul personaj feminin al Scrisorii pierdute, avand mai ales
menirea de a servi pretextul dramatic prin inscrierea sa intr-un triunghi de efect,
indelung practicat si exploatat in literatura: acela al sotiei amanta, impartindu-si
viata intre sotul inselat si amantul amic al familiei. Preocuparea esentiala a lui
Caragiale fiind farsa electorala si nu pretextul ce declanseaza derularea acesteia, el
o asaza pe Zoe in afara registrelor majore ale comicului care domina piesa, lasand-o
sa cada doar sub incidenta comicului de situatie si de caracter. Eroinei i se refuza o
sensibilitate reala si chiar feminitatea, in afara de simpla sa prezenta fizica. Motivul
apropierii de Tipatescu nu este unul strict afectiv, cat mai ales unul ce tine de
conditia bovarica si mondena a femeii din societatea inalta a tinutului, de gustul
frivol pentru jocul erotic. Astfel, ea e alarmata de ideea ca Fanica nu va mai putea fi
prefect, dar nici nu accepta propunerea acestuia de a fugi impreuna, o posibila
sansa a salvarii presupusei iubiri dintre ei.

Zoe Trahanache este aceea care, din neglijenta, pierde scrisoarea compromitatoare, toate
resursele sale fiind puse in slujba recuperarii acesteia, obsedata sa-si redobandeasca linistea
si sa scape de scandalul public, care i-ar afecta imaginea fidelitatii conjugale.

Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, sotia lui Zaharia Trahanache, „prezidentul”
mai multor „comitete si comitii”. Tipul de femeie voluntarã si autoritarã, Zoe este
implicatã în mod direct chiar din intriga actiunii, fãcându-se vinovatã de pierderea scrisorii
de amor pe care i-o trimite Stefan Tipãtescu, prefectul judetului. Trãsãturile de caracter ale

1
personajului sunt evidentiate indirect, în mod progresiv, prin tot ce face Zoe în vederea
salvãrii imaginii ei în ochii societãtii.
Desi nu este membrã a partidului din care sotul si amantul fac parte, ea conduce
totul din umbrã, datoritã influentei pe care o are asupra celor doi. De aceea, pentru
Farfuridi, partidul înseamnã în primul rând „madam Trahanache” si apoi ceilalti.
Zoe este tipul femeii usuratice, ea îsi însalã sotul cu cel mai bun amic. În momentul
descoperirii relatiei ei cu Stefan Tipãtescu, prin scrisoarea ajunsã în mâinile lui Catavencu,
ea luptã cu înversunare ca sã-si salveze reputatia si pozitia socialã pe care o are. Comicul
de situatie, realizat cu mare artã de autor, este savuros, Zoe fiind nevoitã sã lupte astfel
pentru salvarea aparentei sale. În acest sens, indirect, prin comportamentul ei, prin relatia
cu celelalte personaje, se remarcã însusirea unei femei energice, care este hotãrâtã sã iasã
din impas. Prin urmare, apeleazã la toate mijloacele pentru a-l convinge pe Tipãtescu sã-l
sprijine pe Catavencu în alegeri: plânge, lesinã, amenintã si trece de la o stare la alta cu
dezinvolturã, ca o actritã, pentru a ajunge în final la concluzia cã „cine luptã cu Catavencu,
luptã cu mihe”.
Când este stãpânã pe situatie, vrea sã-i demonstreze lui Nae Catavencu faptul cã e o
femeie bunã, iertãtoare, si-i cere în schimb sã conducã manifestatia publicã în cinstea
noului ales, amenintându-i cu ironie cã „asta nu este cea din urmã Camerã”.
Nae Catavencu o caracterizeazã pe Zoe ca fiind „un înger”, în timp ce pentru alte
personaje este doar „o damã bine”, expresie ce o caracterizeazã direct, având în vedere
caracterul ei de femeie usuraticã. Zoe Trahanache iese în evidentã, ea fiind diferitã fatã de
celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale, despre care se poate spune cã sunt
inculte si mahalagioaice. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcatã prin
frumusete si inteligentã si pe care moralitatea în sine nu o intereseazã, ci doar moralitatea
aparentã, ea având oroare de scandal.