Caracterizare Zoe Trahanache

CONTEXT

STATUS

Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale operei “O scrisoare pierdută”. Prin statul ei social, Zoe

aparține burgheziei politice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind singurul personaj feminin al piesei, soția

“venerabilului” domn Zaharia Trahanache, bărbat influent politic în orășelul de provincie. Prin statutul moral, este

tipul cochetei și adulterinei, fiind amanta prefectului Tipătescu, și reprezintă tipul femeii ambițioase, cu o

personalitate puternică, ce exercită o mare influență asupra celor din jur, în special asupra soțului și amantului,

impulsionându-i pe aceștia să avanseze pe plan social. Se manifestă autoritar față de celelalte personaje, care

sunt conștiente de forța pe care o deține și încearcă să-i facă pe plac.

ILUSTRARE TRĂSĂTURĂ

Aflată între cei doi bărbați puternici ai județului, Zoe conduce, de fapt, județul datorită influenței ei asupra acestora:

intervine în treburile administrative, dă ordine lui Ghiță Pristanda, îl absolvă de vină pe Cațavencu atunci când se

descoperă escrocheria făcută de acesta și, în final, îl pune să conducă manifestația în onoarea lui Dandanache,

dându-i de înțeles că îl va sprijini în următoarele alegeri. Zoe îndeplinește un rol dinamic în desfășurarea intrigilor

politice, rol a cărui importanță este recunoscută de toți ceilalți. Pentru Farfuridi partidul înseamnă în primul rând

“madam Trahanache”, iar polițaiul Pristanda se socotește „omul coanei Joițica”. Asemeni amantului ei, Zoe privește

județul ca pe feuda ei personală, exercitându-și toate armele tipice feminine (plânsul, leșinul) pentru a câștiga

majoritatea de partea ei.

Personaj complex, Zoe este capabilă de trăiri și emoții puternice, toate generate de drama de a-și pierde statutul

social, idee care se desprinde din scena V a actului I când își face apariția, „dezolată”, „înecată” de durerea de a se

ști la un pas de a pierde tot ce dobândise prin căsătoria cu vârstnicul Zaharia (“Sunt nenorocită, Fănică”). Nu poate

exista ceva mai presus de aparența femeii de lume, onorabile și din această cauză ea își propune să lupte

împotriva tuturor, chiar împotriva guvernului, dacă țelul său este amenințat. Prefectul se gândește să curme

suferința iubitei sale – dacă scrisoarea ajunsă la rivalul politic ar fi publicată – prin fuga lor în lume. Ea însă

respinge propunerea lui ca fiind imatură, întrucât nu este deloc atrasă de perspectiva romantică. Firea ei

pragmatică îi impune să încerce orice strategie i-ar permite să păstreze tot ce are.
Un alt episod care contribuie la conturarea personajului feminin al operei este acela în care aceasta decide singură

susținerea candidaturii adversarului. Cațavencu este adus în arest pentru a vorbi cu Zoe. Rugămințile și farmecul

amantei, care apelează la sentimentalisme pentru a fi convingătoare, numindu-l pe Fănică “dușmanul inimii” sale,

bărbatul amorezat cedând în cele din urmă, dezvăluie o maestră a manipulării, inteligentă, ambițioasă și

determinată. Reușește să se impună în fața tuturor, fiind femeia-bărbat, puternică și voluntară (“Zoe, fii bărbată”).

MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE

Trăsăturile de caracter ale personajului ies în evidență de-a lungul comediei prin intermediul mijloacelor de

caracterizare, portretul damei fiind conturat în mod direct de dramaturg cu ajutorul didascaliilor și de celelalte

personaje, dar și în mod indirect prin fapte, atitudine, limbaj, ton, gesturi, relațiile cu cei din jur.

Caracterizarea directă rezultă din replicile altor personaje și din autocaracterizare. Inteligența și hotărârea de care

dă dovadă în îndeplinirea scopului său sunt remarcate de cei din jur. În acest sens, Farfuridi afirmă că “damele sunt

mai ambițioase”, replică ce surprinde una dintre trăsăturile dominante pe care le posedă Zoe. Soțul ei o consideră

”simțitoare”, iar Tipătescu spune despre ea că ”e glumeață”. Prin autocaracterizare se ilustrează falsitatea în

declarațiile ei de dragoste față de Tipătescu, pe care îl șantajează “Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am

jertfit tot pentru tine”.

Trăsăturile morale se desprind din fapte, vorbe și atitudini. Ambiția ei se manifestă progresiv din momentul în care

își dă seama că reputația sa este în pericol și ia inițiativa de a-l trimite pe Pristanda să afle ce anume l-ar putea

convinge pe Cațavencu să nu publice documentul compromițător. Felul în care vorbește și relațiile pe care le

stabilește cu celelalte personaje reprezintă modalități prin care se evidențiază și alte fațete ale personalității sale.

De exemplu, felul în care i se adresează lui Tipătescu, încercând să-l sensibilizeze (”sunt nenorocită”) ilustrează

ipocrizia și viclenia ei.

CONCLUZIE

În concluzie, Zoe Trahanache este un personaj construit admirabil, prin intermediul căruia scriitorul satirizează

aspecte mereu actuale ale societății: adulterul, ipocrizia, caracterul duplicitar și dorința de parvenire într-o societate

lipsită de repere de ordin politic și moral.