⏳ | 🧐 📐 🦜 | 🚿 🙏 + 💀 👶 | 🔞 🕵️ + 🔫 | 💪

Introducere
- Despre raporturile dintre opera marelui clasic Ion Creangă și folclor s-a discutat
mult, încă de la sosirea sa la Junimea
- Asupra acestui aspect s-au pronunțat Gheorghe Panu, Titu Maiorescu, Garabet
Ibrăileanu, George Călinescu: „Ion Creangă este un mare prozator și numai
cititorul de mare rafinament artistic îl poate gusta cum trebuie”
- Observația criticului este valabilă mai ales cu privire la „Povestea lui Harap-Alb”
- A apărut la 1 august 1877 (1/8/1877) în Convorbiri literare
- A fost reprodus în același an în Timpul ⏳
- Apreciat pentru „ritmul trepidant al narațiunii, gigantescul viziunii, umor”
(Vladimir Streinu)
- E o sinteză de „realism și fabulos” (George Călinescu)

Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-un
curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică
- Din titlu rezultă specia operei, „Povestea” => basm cult 🧐
- Forma cultă constă în:
- Reorganizarea elementelor populare
- Originalitatea clișeelor compoziționale, basmul:
- Începe cu „Amu cică era odată”
- Se încheie cu „Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă
[...]”
- Umanizare a fantasticului => fabulosul este tratat în mod realist
- Se observă principiul ambiguizării:
- Harap-Alb nu seamănă cu Făt-Frumos din basmul popular
- E lipsit de puteri supranaturale (caracter profund uman cu calități și
defecte) => operei îi este conferită verosimilitatea definitorie curentului
realist📐 — alături de:
- Stilul impersonal al descrierilor spațiului și personajelor
- Perspectiva narativă obiectivă
- Viziunea „dindărăt”, aparținându-i unui —
- Narator omniscient, omniprezent și extradiegetic care narează la
persoana a III-a
- Obiectivitatea naratorială este încălcată, însă, pe alocuri prin
intervenții directe ale naratorului în discurs = trăsătură a oralității
🦜
stilului
 - Spânul ≠ întruchiparea absolută a maleficului
- Apare în ipostaza de maestru spiritual sever
- Fără el inițierea protagonistului nu ar fi posibilă =>
1) Este „un rău necesar”
2) Caracterul de bildungsroman al textului

Prezentarea a două secvențe/episoade narative relevante pentru tema basmului cult

studiat
- Confruntarea dintre bine și rău = tema principală a operei
- (Dar) Se reiau anumite motive literare specifice, precum: superioritatea
mezinului, călătoria, probele la care este supus personajul principal
-
- O scenă semnificativă a basmului = cea a coborârii în fântână 🚿
- Crăișorul, ignorând sfatul părintesc, acceptă tovărășia Spânului
- Dovedește naivitate și imaturitate - „boboc în felul său la trebi de aistea”
(caracterizare directă făcută de către narator)
- Se lasă manipulat de Spân => incapacitatea de a deosebi esența de aparență
- Spânul -> caracterizat în antiteză cu protagonistul:
- Este viclean, capabil de a-l manipula pe mezin
- Îl convinge să coboare în fântâna răcoritoare => motivul specific basmului,
cel al supunerii prin vicleșug prin care debutează:
1) Procesul de maturizare a mezinului
2) Conflictul exterior, dintre protagonist și antagonist (dintre forțele
binelui și ale răului)
- Este astfel adusă în prim-plan o „moartea spirituală” a eroului, care:
- Presupune substituirea statutului său de nobil (fiu de crai) cu cel de slugă
a Spânului
- Amintește, în plan simbolic, de taina botezului 🙏 :
1) Moare în raport cu vechea sa identitate, înscriindu-se pe o altă
treaptă a evoluției sale
2) Primește numele de Harap-Alb, un oximoron ce sugerează:
a) Noul său statut social, cel de sclav („harap” = om cu pielea și
părul de culoare neagră)
b) Puritatea și originea nobilă a sa (simbolul „alb”)
-
- O altă scenă semnificativă = secvența finală 💀
- Spânul îl acuză pe Harap-Alb că a divulgat secretul, că a încălcat jurământul
făcut la fântână („atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri și iar îi învia”)
 - Îi retează capul => moarte simbolică:
- Personajul Harap-Alb (sclavul și cel în curs de inițiere) moare
- Dar învie acum inițiatul și viitorul împărat (este readus la viață de fata
Împăratului Roș cu ajutorul obiectelor magice) => sfârșitul aventurii
👶
inițiatice a eroului
- Antagonistul este ucis de tovarășul de drum al lui Harap-Alb, calul =>
1) Restabilirea echilibrului inițial
2) Rezolvarea conflictelor - forțele binelui le înving pe cele ale răului
(deznodământul tipic basmelor)

Ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat,

semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului (acțiunea & conflictul)
- Acțiunea operei = una liniară și urmează o schemă simplă - momentele
subiectului
-
- Expozițiunea:
- Conturează starea de echilibru inițial prin prezentarea familiei craiului
(duce o viață tihnită)
- Intriga (factorul perturbator al situației inițiale):
- Dată de sosirea scrisorii de la Verde-Împărat
- Acesta nu avea decât fete => are nevoie de un moștenitor la tron =>
motivul împăratului fără urmași 🔞
- Curajul celor trei fii este testat de craiul deghizat în urs
- Apar și personajele ajutătoare = Sfânta Duminică (oferă sprijin mezinului)
- Desfășurarea acțiunii:
- Începe odată cu trecerea probei podului = simbol al intrării într-o nouă
etapă a vieții
- Rătăcirea în pădurea labirint + încălcarea sfatului părintesc + asocierea cu
Spânul =>
1) Feciorul devine robul acestuia
2) E supus mai multor probe, pe care le trece cu ajutorul personajelor
himerice (= fantastice) întâlnite pe parcurs
- Punctul culminant:
- Reprezentat de întoarcerea la curtea lui Verde-Împărat
- Lui Harap-Alb îi este retezat capul, fata deconspirând secretul feciorului
de crai🕵️
- Este reînviat de fată cu ajutorul celor celor trei smicele, apei vii și apei
moarte
 - Deznodământul:
- Constă în revenirea la realitate
- Binele învinge răul
- Se reface echilibrul inițial, reinstalând starea de fericire eternă
-
- Conflictele basmului = complexe (atât de natură exterioară, cât și interioară)
- Conflictul exterior:
- Corespunde temei principale a basmului (confruntarea dintre protagonist
și antagonist)
- Se referă la dorința subversivă (= vicleană) a Spânului de a-i răpi
🔫
identitatea și drepturile fiului de Crai
- Are loc și între Harap-Alb și Împăratul Roș, ce refuză a-i da fata pentru a
o duce Spânului
- Conflictul interior:
- Fixează drama psihologică a personajului principal
- Este nevoit să demonstreze tatălui că este mai bun decât frații lui
- Este obligat să i se supună Spânului => îndeplinește o serie de probe
dificile
- În final, se maturizează (învață din propriile greșeli și dificultăți depășite)

Încheiere
- „Povestea lui Harap-Alb” = un basm cult cu multiple valențe educative ce
decurg din eșecurile și împlinirile protagonistului
- Viața devine astfel un drum necontenit în care omul trebuie să lupte neîncetat cu
sine pentru a:
- Înlătura defectele
- Acumula valori spirituale înalte 💪
- Ion Creangă
- Reușește să transmită aceste valori etice milenare într-o manieră unică
- Devine astfel un moralist ale cărui scrieri se individualizează prin:
- Verva și jovialitatea stilului
- Viziunea realistă pe care o imprimă basmului