Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cine ar citi pentru prima dată frazele de mai jos, probabil că nu ar putea
spune cu certitudine dacă aparţin unui om de ştiinţă sau unui scriitor, dar,
cu siguranţă, ar intui sensul emblematic, al acestora, pentru o realitate – fie
ea demonstrabilă, palpabilă, fie imaginară, simbolică, despre timp, rosturi,
sensuri: “Pendulul lui Foucault stă neclintit în timp ce pământul se roteşte
pe dedesubtul lui, în orice loc s-ar afla. Orice punct al Universului e un
punct fix, e suficient să atârni de el pendulul. Dumnezeu e peste tot?
Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduieşte
infinitul, dar îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am
(…) Senzaţia e aceea că cineva, în viaţa lui, a agăţat pendulul în multe
locuri şi n-a funcţionat niciodată, şi că acolo, la Conservatoire,
funcţionează aşa de bine… oare în Univers or fi puncte privilegiate? Nu
ştiu, poate că suntem mereu în căutarea punctului potrivit, poate că-i
lângă noi, dar nu-l recunoaştem, iar pentru a-l recunoaşte ar trebui să
credem în el”. (Umberto Eco)
Pendulul lui Foucault – în ce constă experimentul?
Pendulul lui Foucault a fost experimentat în 1851, fiind vorba, mai exact,
despre un dispozitiv – un pendul, format dintr-un fir extensibil, de 67 de
metri, având în capăt o bilă de 28 de kilograme, cu diametrul de 18
centimetri, suspendat de cupola Panteonului din Paris, un monument din
secolul al XVIII-lea, construit după modelul Panteonului din Roma.
Ceea ce este cert este că, în prezent, Pendulul lui Foucault poate fi văzut în
nenumărate părţi ale lumii, uneori în realizări si artistic uimitoare, ca
dovadă că Pământul se roteşte în jurul axei sale, dar şi a faptului că
Universul “dirijează” Pendulul lui Foucault, după cum memorabil afirma
fizicianul german Ernst Mach, privind pendulul din capitala Franţei:
“Întregul Univers se află în marea sală a Panteonului din Paris”
Scriitorul italian Umberto Eco (cel care s-a stins din viaţă în urmă cu doi
ani, la 19 februarie, 2016), este un nume uriaş în proza contemporană. Este
cunoscut, mai ales, prin romanele Numele trandafirului (1980), Pendulul
lui Foucault (1988), Insula din ziua de ieri (1995), Cimitirul din Praga
(2010), vândute în milioane de exemplare şi traduse în zeci de limbi,
inclusiv în limba română.