Teoria heliocentrica de

copernico

Goia Raul
Radu Vladut
 Ce este heliocentrismul

În istorie, heliocentrismul s-a opus geocentrismului, teorie ce punea Pământul în

centrul Universului. Distincția între Sistemul Solar și Univers nu a devenit clară decât
în perioada modernă, dar este importantă în ce privește controversa între
cosmologie și religie). Grecul Aristarh din Samos, în secolul al III-lea î.e.n., a fost
primul care a sugerat că Pământul se rotește în jurul Soarelui care stă fix. Abia 1800
de ani mai târziu însă, în secolul al XVI-lea, preotul, matematicianul și astronomul
Nicolaus Copernic a prezentat un model matematic complet al unui sistem
heliocentric, mai târziu extins și perfecționat de Johannes Kepler.
 Dezvoltarea heliocentrismului
Pentru oricine privește cerul, pare clar că Pământul stă pe loc și toate
celelalte se rotesc în jurul acestuia o dată pe zi. Observând mișcările
corpurilor cerești o perioadă de timp mai îndelungată, acestea apar în
toată complexitatea lor. Mișcarea soarelui este mai lentă într-o anume
perioadă a anului; planetele au mișcări similare, dar uneori pare că ele
se întorc din drum și se mișcă în sens opus o vreme. Pe măsură ce
aceste mișcări au fost mai bine înțelese, a fost nevoie de descrieri din ce
în ce mai elaborate ale acestora, dintre care cea mai cunoscută o
reprezintă sistemul polemeic, formulat în secolul al II-lea, și care, deși
astăzi este considerat incorect, calculează pozițiile corecte ale
planetelor cu un grad moderat de precizie, deși cerința lui Ptolemeu ca
toate epiciclurile să nu fie excentrice cauzează probleme inutile pentru
mișcările lui Marte și, mai ales, ale lui Mercur. Ptoloemeu însuși, în
lucrarea sa Almagest arată că orice model pentru descrierea mișcării
planetelor este doar o unealtă matematică, și că, de vreme ce nu există
o modalitate de a ști care este modelul adevărat, ar trebui folosit cel mai
simplu model care calculează numerele corecte.
 Nicolaus Copernic

Copernic provenea dintr-o familie de comercianți și înalți funcționari

administrativi de etnie germana. Părinții săi au fost Niklas Koppernigk
și Barbara Koppernigk (născută Barbara Watzenrode). Tatăl său a
fost brutar, un susținător al luptei dusă împotriva cavalerilor teutoni.
După moartea tatălui, în 1483, este luat sub protecția unchiului pe
linie maternă, episcopul Lukas Watzenrode, care s-a îngrijit ca
nepotul său să primească o educație la cele mai bune universități ale
timpului.
 Activitate științifică
Teoria cosmologică a lui Ptolemeu ("Sistemul ptolemeic"), oficial acceptată,
concepea existența unui Univers geocentric în care Pământul este fix și imobil,
în centrul unor sfere concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete
ale Sistemului Solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar
conține așa zisele „stele fixe”. În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză
heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de
mișcări ale Pământului: în jurul axei („rotație”), în jurul Soarelui („revoluție”) și în
raport cu planul eliptic, menținând teza aristotelo-ptolemeica asupra Universului
finit delimitat pe cer de stelele fixe, deși lărgindu-i substanțial dimensiunea în
raport cu Universul ptolemaic, pentru a putea explica astfel lipsa paralaxei
stelare (între sfera a șaptea a lui Saturn și a opta sferă, aceea a stelelor fixe,
Copernic postulează un enorm spațiu).
Impulsul pentru căutarea unei alte teorii decât cea geocentrică a venit inițial din
pure considerente „practice”, mai exact ca urmare a constatării că ordinea
planetelor pe sferele cerești nu e în nici un fel justificată de geocentrism. Acest
aspect mai mult sau mai puțin important din punct de vedere strict astronomic,
avea totuși în epocă o importanță copleșitoare, ținând cont că ordinea planetelor
juca un rol crucial în realizarea prezicerilor astrologice, atât de populare la elita
aristocratică a Europei.