Johannes Kepler

Johannes Kepler a fost matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și

confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică, Kepler este considerat
precursor al calculului integral.
Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, Germania și a
studiat, începând cu anul 1591, teologia la Universitatea din Tübingen. Unul din profesorii săi
era Michael Maestlin, apărător al teoriei heliocentrice a lui Copernic.
Legile Lui Kepler:

În astronomie, Legile lui Kepler descriu mişcările planetelor în jurul soarelui (sau stelei
sistemului solar respectiv) şi în general comportamentul oricărui sistem de două corpuri între
care acţionează o forţă invers proporţională cu pătratul distanţei. Aceste legi nu sunt valabile
decât în cadrul mecanicii newtoniene. Cele trei legi au fost enunţate la începutul secolului al
XVII-lea de astronomul german Johannes Kepler, utilizând observaţiile făcute de astronomul
danez Tycho Brahe asupra orbitei planetei Marte. Primele două legi au fost publicate în 1609
în
"Astronomia nova" , cea de a treia în 1619 în lucrarea "Harmonices mundi".
Aceste teze au dus la ruperea definitivă cu credinţa ce durase timp de secole, după care
planetele s-ar fi mişcat în jurul soarelui pe traiectorii circulare.

Prima lege:
Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua reprezintă unul din
focare. Astronomii începând de la Ptolemeu până la Nicolaus Copernic credeau că planetele
se mişcă pe traiectorii circulare, sau traiectorii care pot fi obţinute din suprapunerea mai
multor traiectorii circulare. Johannes Kepler, în1609, a contrazis această presupunere falsă.
După studiul materialelor rezultate din observaţiile minuţioase a lui Tycho Brahe, el a dedus
că planetele se mişcă pe traiectorii eliptice.

A doua lege:
Linia dreaptă care uneşte planeta cu steaua ("raza vectoare a planetei") mătură arii egale
în perioade de timp egale. Din aceasta lege, numită A ariilor egale, rezultă că o planetă se
deplasează cu atât mai repede cu cât este mai aproape de stea. În cazul Pământului, raza
vectoare mătură într-o secundă o arie de peste 2 miliarde km2.

A treia lege:
Pătratul perioadei de revoluţie a planetei, u, este proporţional cucubul semiaxei mari a
orbitei, a: u2 α a3
Aceste legi descriu mişcările planetelor cu o aproximaţie suficientă înunele calcule, dar
adesea sunt necesare modificări care să ţină seama de alte efecte. Unele abateri se datorează
efectelor reciproce ale gravitaţiei dintre planete, mişcării stelei datorită atragerii planetelor şi
efectelor relativistice. Aproximaţia este relativ bună când masa planetei este neglijabilă faţă
de masa stelei. Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea legilor gravitaţiei de
către Isaac Newton şi au o deosebită importanţă pentru înţelegerea mişcării corpurilor cereşti,
de exemplu a Pământului şi acelorlalte planete în jurul Soarelui, sau a Lunii şi a sateliţilor
artificiali în jurul Pământului.

Supernova Lui Kepler (Supernova 1604):

SN 1604, cunoscut și sub numele de Supernova lui Kepler, Nova Kepler sau Steaua lui
Kepler, a fost un Supernova tip Ia, care a avut loc în Calea Lactee, în constelație Ophiuchus.
Apărând în 1604, este cel mai recent supernova în galaxia Calea Lactee, a fost observată fără
îndoială de către ochi goi, care nu apar mai departe de 6 kiloparsecs ( 20.000 ani-lumină) din
Pământ. Înainte de adoptarea sistem de denumire curent pentru supernovee, a fost numit
pentru Johannes Kepler, astronomul german care l-a descris în De Stella Nova.
Supernova a fost observată pentru prima oară în nordul Italiei în data de 9 octombrie 1604.
Johannes Kepler a început să o studieze pe 17 octombrie. A fost denumită după numele său
datorită cărții sale despre acest subiect intitulată „De Stella nova in Pede Serpentarii” („O
nouă stea pe piciorul lui Ophiuchus”, Praga 1606).
Acesta a fost a doua supernovă care a fost observată în timpul unei generații (după ce
supernova SN 1572 a fost semnalată de Tycho Brahe în constelația Cassiopeia). Nicio
supernovă nu a mai fost observată cu certitudine în Calea Lactee, deși multe alte supernove
au fost descoperite în afara galaxiei noastre.
Rămășițele supernovei care au rezultat din această supernovă sunt considerate ca aparținând
categoriei obiectelor prototip. Acest aspect este încă un obiect de studiu aprofundat în
astronomie.
Începând din aprilie 2010 aceasta este, fără îndoială, ultima supernovă observată în galaxia
noastră, apărută nu mai departe de 6 kiloparseci sau aproximativ 20.000 de ani-lumină
distanță de planeta Pământ. Vizibilă cu ochiul liber, a fost mai strălucitoare la apogeu decât
oricare altă stea de pe cerul nocturn și față de toate planetele (mai puțin planeta Venus), cu
magnitudinea aparentă de -2,5. Acesta a fost vizibilă în cursul zilei timp de peste trei
săptămâni.
Mysterium Cosmographicum :
Această carte explică a lui Kepler cosmologic teoria, bazată pe Sistemul copernican, În care
cei cinci Solide platonice dictează structura universului şi reflectă planul lui Dumnezeu
geometrie. Aceasta a fost practic prima încercare de atunci Copernic să spun că teoria
heliocentrism este adevărat din punct de vedere fizic. Thomas Digge publicase o apărare a lui
Copernic într-o anexă în 1576. Potrivit relatării lui Kepler, el a descoperit baza modelului în
timp ce demonstra relația geometrică dintre două cercuri. De aici şi-a dat seama că se
poticnise într-un raport similar cu cel dintre orbitele lui Saturn şi Jupiter. El a scris, "Cred că
prin rânduială divină am obţinut din întâmplare ceea ce înainte nu am putut atinge prin nici o
durere. Dar, după ce a făcut calcule suplimentare, și-a dat seama că nu poate folosi poligoane
bidimensionale pentru a reprezenta toate planetele și, în schimb, a trebuit să folosească cele
cinci Solide platonice.

Linkuri:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Kepler
 https://www.scribd.com/doc/39665323/Legile-lui-Kepler
 https://ro.wikipedia.org/wiki/SN_1604
 https://en.wikipedia.org/wiki/Kepler%27s_Supernova
 https://en.wikipedia.org/wiki/Mysterium_Cosmographicum