MODULUL 1

PORTOFOLIU -ȘTIINȚE
TEMA 1: Reprezentari moderne ale
Universului: Teoria heliocentrica a lui
Copernic,Legile lui Kepler,Legea newtoriana
a gravitatiei
ELEVA GANCEF GABRIELA AURORA
Profesor Solon Aurelian
Liceul teoretic Mircea Eliade
Clasa a11aD

UNIVERSUL 🌠

Reprezentările moderne ale Universului sunt

fundamentale pentru înțelegerea și descrierea
mișcării corpurilor cerești și a structurii
cosmosului. Trei concepte cheie care au
contribuit semnificativ la dezvoltarea acestor
reprezentări moderne sunt Teoria heliocentrică
a lui Copernic, Legile lui Kepler și Legea
newtoniană a gravitației.

1. **Teoria heliocentrică a lui Copernic:**

Înainte de Copernicus, majoritatea oamenilor
credeau în teoria geocentrică, care susținea că
Pământul era centrul Universului și toate
celelalte corpuri cerești se învârteau în jurul
său. Nicolaus Copernicus, un astronom
polonez din secolul al XVI-lea, a propus o
teorie revoluționară care plasa Soarele în
centrul sistemului solar și sugera că Pământul
și celelalte planete se învârteau în jurul său.
Aceasta a fost o schimbare semnificativă în
viziunea asupra locului Pământului în Univers
și a deschis calea pentru o mai bună înțelegere
a mișcării planetelor.

2. **Legile lui Kepler:** Johannes Kepler, un

astronom german din secolul al XVII-lea, a
dezvoltat trei legi ale mișcării planetelor care
au revoluționat înțelegerea mișcării acestora în
jurul Soarelui. Aceste legi sunt:
a. **Prima lege a lui Kepler (Legea orbitelor
ellipsoidale):** Planetele se mișcă în jurul
Soarelui pe orbite eliptice, în care Soarele
ocupă unul dintre focarele elipsei.
b. **A doua lege a lui Kepler (Legea ariei
egale):** O linie care leagă Soarele de o
planetă balansează o arie egală de-a lungul
orbitei planetare în timp egal. Acest lucru
înseamnă că o planetă se mișcă mai repede în
punctul său cel mai apropiat de Soare
(periheliu) și mai lent în cel mai îndepărtat
punct (afeliu) al orbitei sale eliptice.
c. **A treia lege a lui Kepler (Legea
perioadelor):** Pătratul perioadei de revoluție
a unei planete este proporțional cu cubul
semiaxei mari a orbitei sale eliptice. Aceasta
înseamnă că planetele mai îndepărtate de
Soare se mișcă mai încet și au perioade de
revoluție mai lungi.
3. **Legea lui Newton a gravitației:** Isaac
Newton, un fizician și matematician englez
din secolul al XVII-lea, a formulat legea
gravitației universale. Această lege afirmă că
fiecare obiect cu masă atrage fiecare alt obiect
cu masă printr-o forță gravitațională
proporțională cu produsul maselor lor și invers
proporțională cu pătratul distanței dintre ele.
Această lege a permis explicarea mișcării
planetelor în jurul Soarelui și a altor fenomene
astronomice, precum căderea corpurilor pe
Pământ. Legea gravitației universale a furnizat
un cadru matematic solid pentru înțelegerea
interacțiunilor gravitaționale în întregul
Univers.

Aceste concepte reprezintă o parte importantă

a fundației astronomiei moderne și au
contribuit la dezvoltarea unor reprezentări
precise și coerente ale Universului și a
sistemului solar.